IPS Daniel a oficiat astazi la Manastirea Sihastria Slujba de pomenire a Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie.

Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, inconjurat de un impresionant sobor de preoti si diaconi, a oficiat astazi la Manastirea Sihastria Sfanta Liturghie si Slujba de pomenire a Parintelui Arhimandrit Ilie Cleopa, de la a carui trecere la Domnul s-au implinit, pe data de 2 decembrie 2004, 6 ani.

In prezenta a aproximativ 1.000 de pelerini din intreaga tara, la Manastirea Sihastria au mai slujit astazi slujba Sfintei Liturghii Parintele Arhimandrit Varlaam Merticariu – Vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iasilor, Parintele Arhimandrit Timotei Aionei – Exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor, Parintele Arhimandrit Dosoftei Scheul – Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iasi si Parintele Arhimandrit Clement Haralam – Exarhul manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor si staretul Manastirii ‘Sfintii Trei Ierarhi’ din Iasi, precum si alti parinti stareti din imprejurimi si parinti slujitori ai Manastirii Sihastria.

In cuvantul sau de invatatura de la finalul Slujbei de pomenire, Inalt Prea Sfintitul Daniel – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a elogiat personalitatea Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie care ramane un punct de referinta in viata noastra: ‘Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie a fost, mai intai de toate, un duhovnic teolog – un dascal al dreptei credinte, apoi un dascal al pocaintei si un dascal al bucuriei. Parintele Cleopa avea o predica sigura din punct de vedere al dreptei credinte. Invatatura de credinta care rezulta din intreaga opera a Parintelui Cleopa arata cat de temeinic era inradacinat el in cunoasterea Sfintei Scripturi si cunoasterea Sfintilor Parinti. In plus, Parintele Cleopa cunostea foarte bine Sfintele Canoane ale Bisericii, atat din punct de vedere biblic, patristic, cat si liturgic, canonic, inmanunchind in predicile sale toate argumentele necesare pentru pasirea pe calea cea dreapta. De aceea, Parintele Cleopa a fost un aparator al Traditiei si un om care tot timpul veghea in manastire ca duhovnic. Parintele Cleopa a vegheat asupra Ortodoxiei, asupra modului ortodox de a crede si de a vietui. El era si un indreptator al vietii cretine, un om care cultiva el insusi virtutile si indemna si pe altii. Este impresionant faptul cum in predicile lui facea unele paranteze si spunea unele istorioare pe intelesul tuturor in asa fel incat fiecare om sa priceapa ceea ce inseamna viata crestina si sa vada cum Dumnezeu lucreaza in viata crestinilor prin vietile sfintilor. Parintele Cleopa a fost si un dascal al pocaintei pentru ca pretutindeni chema la pocainta, la indreptare, la spovedanie, la respectarea cu strictete a regulilor Sfintilor Parinti ai Bisericii. In Taina Pocaintei, Parintele Cleopa simtea cum harul lui Dumnezeu recupereaza pe oameni, ii ridica, ii reuneste cu Sfanta Biserica si le da un inceput nou al vietii lor crestine. De altfel, Parintele Cleopa era si un dascal al bucuriei, pentru ca, in general, cine este dascal al pocaintei este si dascal al bucuriei pentru ca adevarata bucurie vine dupa ce omul se elibereaza de pacat si se intalneste cu Dumnezeu prin Pocainta si prin Impartasanie. dE aceea, Sfanta Evanghelie spune: ‘Mare bucurie este in Ceruri cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu.’. Chiar ingerii din Ceruri se bucura cand un om pacatos se intoarce la Dumnezeu, se spovedeste, isi schimba viata. Din aceasta rezulta ca Pocainta este adevarata sursa a bucuriei pentru ca prin pocainta se redobandeste harul, iar prezenta harului dumnezeiesc in sufletul omului aduce adevarata bucurie. Parintele Cleopa era un dascal al bucuriei si prin faptul ca simtea cum Dumnezeu vorbeste prin oamenii care vin la Biserica prin insasi prezenta lor. El se bucura de toti parintii si fratii din manastire pe care ii vedea ca un dar al lui Dumnezeu adus in Biserica, ca pe oamenii chemati de Dumnezeu sa-I slujeasca Lui. Aceasta bucurie se vedea pe fata lui, din conversatie, din rabdarea lui extraordinara de a sta de vorba cu credinciosii ore in sir. El se bucura de prezenta in biserica a credinciosilor care veneau de la mari distante. Bucuria aceasta o simtea prin prezenta harului lui Dumnezeu in oamenii care-l cautau. De asemenea, Parintele Cleopa era un dascal al bucuriei si prin faptul ca se bucura de toate frumusetile naturii. Parintele Cleopa avea multe cunostinte din scrierile Sfintilor Parinti si dialoga cu prezenta lui Dumnezeu in frumusetea naturii, avand un comportament asemanator Parintilor Sfinti de odinioara care stateau in natura si se simteau in Casa lui Dumnezeu; nu se simteau singuri pentru ca se simteau in comuniune si in iubirea lui Dumnezeu. Se vedea pe fata lui si in privirea lui cristalina o bucurie aproape permanenta, bucurie care vine din intalnirea omului cu Dumnezeu prezent prin harul Sau in oameni, in flori, in frumusetile naturii. Deci, Parintele Cleopa ramane pentru noi un punct de referinta in viata noastra, fiindca a inmanunchiat atatea daruri intr-o singura persoana, aratand ca este posibil ca, in timpurile noastre, sa fim aproape de Dumnezeu, sa-L marturisim si sa gasim un limbaj pe intelesul tuturor, spunand: ‘Ceea ce predic eu, este un fel de teologie a babelor’, adica pe intelesul tuturor. Dar, chiar daca vorbea intr-un mod mult mai simplu, niciodata nu vorbea simplist; in cuvantarile sale avea un continut foarte bogat, intemeiat pe Sfanta Scriptura, pe Sfintii Parinti si pe intelepciunea experientei sale in comuniunea Bisericii. Deci, Parintele Cleopa ramane mare pentru ca a putut adesea, prin cuvinte foarte simple, sa transmita invataturi foarte adanci legate de sfintenia vietii, de taina mantuirii oamenilor prin harul lui Dumnezeu. La acest ceas de pomenire rugam pe Bunul Dumnezeu ca sa aseze sufletul Parintelui Arhimandrit Cleopa impreuna cu Dreptii si cu Sfintii pe care i-a iubit si cu care impreuna se roaga in Ceruri, fiindca daca s-a rugat atat de mult in timpul vietii pamantesti, se va ruga cu siguranta si in viata vesnica. Aceasta rugaciune din timpul vietii a fost si ramane pentru credinciosi cea mai mare tarie spirituala care explica de ce, dupa trecerea sa la viata vesnica, atatia oameni vin la Manastirea Sihastria: rugaciunea lui de pe pamant continua si in viata vesnica. De aceea, rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne intareasca in credinta si ceea ce am invatat din cuvintele si pilda vietii Parintelui Cleopa ca dascal al pocaintei si al bucuriei sa fie pentru noi o rodire care sa se transforme intr-o rodire de fapte bune, o intarire in credinta si aparare a credintei ortodoxe si sa simtim prezenta lui Dumnezeu in viata noastra spre slava Prea Sfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin.’

La final, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei a acordat un scurt interviu in care a vorbit despre viata Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie: ‘Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie este, in primul rand, un mare traitor al vietii monahale. Din tinerete a fost monah si, in acelasi timp, a fost un invatator pentru altii. Ceea ce a invatat, el a impartasit si altora. Ceea ce surprinde in mod deosebit a fost faptul ca a fost un autodidact, si-a facut o cultura bogata din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti, avand o oarecare deschidere spre cultura contemporana, fiind interesat de datele stiintifice care priveau creatia si universul pentru a continua gandirea crestina a Sfintilor Parinti care au vazut pe Dumnezeu prezent in creatie. Parintele Cleopa este o personalitate cu daruri multe, dar in mod deosebit a avut o harisma de la Dumnezeu: acela de a spune lucruri profunde si adevaruri adanci din punct de vedere al credintei prin cuvinte pe intelesul oamenilor. Astfel, printr-o istorioara sau printr-un cuvant simplu comunica tainele credintei. Avea un dar de povestire adaptat la limbaj popular, dar intotdeauna plin de continut, substanta. Acest dar al comunicarii pe intelesul oamenilor al unui continut profund al credintei este rar intalnit. Parintele Cleopa impresiona nu numai prin invatatura sa, ci prin prezenta sa: avea o figura de om luminos, pasnic, bucuros, viu, dinamic, optimist, nu era reprezentantul unui monahism crispat sau inchipuit, ci era un om foarte natural; tinea toate canoanele si randuielile bisericesti, dar era un om liber in sensul ca era familiar cu Dumnezeu pe Care-L numea ‘Tatuca’ si un om care se simtea in natura ca in Casa lui Dumnezeu. Optimismul era pentru el speranta crestina, increderea in Dumnezeu; nu se pierdea in lucruri de nimic; facea distinctie intre ceea ce este esential si ceea este nu este esential. Nu reprezenta un crestinism chinuit sau bigot sau crispat, ci un crestinism senin ca si Sfintele Evanghelii, un crestinism in care puterea lui Dumnezeu se manifesta in viata omului si in care Dumnezeu nu este doar o teorie, ci Dumnezeu este lucrator in viata oamenilor. Parintele Cleopa a stiut sa imbine exigentele credintei si ale Sfintelor Canoane cu o mare deschidere sufleteasca. El iubea pe credinciosi, ii sfatuia, ii era mila de ei. El era un pedagog in ceea ce priveste modul de a comunica si de a impartasi oamenilor credinta. Parintele Cleopa a avut un mare dar de a uni responsabilitatea cu libertatea, pocainta cu bucuria. Chilia lui este cinstita ca o amintire a unui loc de rugaciune, de spovedanie, de intalnire si conversatie duhovniceasca, iar mormantul lui din cimitir este un loc familiar. Parintele Cleopa i-a invatat pe oameni sa fie familiari cu trecerea la viata vesnica intrucat au credinta puternica in Inviere si in puterea rugaciunilor Sfintilor din Ceruri pentru noi si a rugaciunilor Bisericii pentru cei trecuti la Domnul. Crucea mormantului era un fel de scara spre Cer. In fata Crucii, el vedea lumina Invierii si a comunicarii dintre Biserica de pe pamant si Biserica din ceruri. Aceasta familiaritate cu cimitirul pe care o avea din timpul face ca si credinciosii sa fie foarte familiari cu mormantul Parintelui Cleopa care a avut forta de a diminua teama de moarte si de a transforma trecerea la viata vesnica intr-un Paste.’

Comentarii Facebook


Știri recente