Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare minune care a avut loc vreodată în univers, și este cu atât mai mare, cu cât prin ea este lucrată mântuirea noastră, a oamenilor. Acesta este Dumnezeul nostru! Cel care din negrăita Lui iubire de oameni a primit a se jertfi pentru noi. Măreția învierii o realizează fiecare om în parte atunci când vede că Hristos îl antrenează în biruința asupra morții.
Așadar, Învierea lui Hristos ar trebui să devină propria mea înviere, altfel, prin nepărtășia cu Hristos în Patimile și în Învierea Lui, același dumnezeiesc eveniment, expresia celei mai tainice și mai atotcuprinzătoare iubiri, se poate transforma în drama propriei mele existențe, a veșnicei mele existențe.
La straja mea voi sta’, spune minunatul Avacum. Și eu împreună cu el voi sta astăzi, cu puterea și cu duhovniceasca vedere pe care mi le-au dat mie Duhul, și voi lua aminte și voi cunoaște ceea ce-mi va descoperi și ceea ce El va grăi întru mine. Am stat și am luat aminte; și iată un bărbat așezat pe norii cerului, iar acesta este înalt foarte; și fața lui este asemenea feței îngerului; iar îmbrăcămintea lui este ca strălucirea nestematelor, ce se vede de la un capăt la celălalt al cerului. Și-a ridicat mâna spre Răsărit și a strigat cu glas mare (glasul său era ca un glas de trâmbiță, iar împrejurul său mulțime de oștire cerească) și a zis: ‘Astăzi este mântuirea lumii, atât a celei văzute, cât și a celei nevăzute. Hristos a înviat din morți, înviați împreună cu El; Hristos iarăși S-a întors în cele ale Sale, întoarceți-vă și voi; Hristos din mormânt S-a liberat, liberați-vă și voi din legăturile păcatului. Porțile iadului sunt zdrobite, și moartea desființată, și vechiul Adam este lepădat, iar cel nou este plinit, o făptură nouă de este în Hristos, și voi înnoiți-vă’. Acestea le-a spus acela, iar ceilalți imne înălțau, așa cum și mai înainte s-a făcut, când prin nașterea Sa pământească Hristos S-a arătat printre noi, ‘Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire’. Împreună cu acesta și eu aceleași vorbe spun către voi; fie ca și glas de același fel cu al îngerului să dobândesc, care să răsune de la o margine la alta a pământului.
Paștile, sărbătoare a sărbătorilor
Paștile Domnului, Paștile, și iarăși zic Paștile, în cinstea Sfintei Treimi. Această sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor ne este, care atât de mult le covârșește cu înălțimea pe toate, nu doar pe cele omenești, dar chiar și pe cele ce cu sfințenie se săvârșesc în cinstea lui Hristos însuși, pe cât soarele covârșește stelele. Frumoasă este și luminarea sufletului, și strălucirea noastră de ieri, în care întregul neam omenesc împreună, fiecare în parte și de obște, de la cel mic și până la cel în cinste deplină, cu totul luminați în noapte de focul cel îmbelșugat, antitipul luminii celei mari fiind, așa cum și cerul luminează de sus, revărsându-și lumina peste întreaga lume prin frumusețea sa, așa cum și firile cele mai presus de cer și îngerii, primele firi luminoase, după Firea primă șprimesc luminăț, pentru că de la Aceea își au izvorul, și așa cum din Sfânta Treime își primește existența toată lumina, care din Lumina cea neîmpărțită se împarte și se cinstește. Mai frumoasă, dar și cu totul mai învederată este astăzi lumina. Așa cum lumina de ieri a fost premergătoarea marii lumini învietoare, și într-un anume fel a bucuriei celei de dinaintea sărbătorii. Astăzi prăznuim însăși Învierea, care nu este doar o nădejde, ci a devenit deja o realitate, și lumea întreagă a adunat în jurul ei. Fiecare, așadar, în felul său să ofere ceea ce a rodit în acest timp, să ofere dar de prăznuire din cele duhovnicești, pe care Dumnezeu le iubește, mai mare sau mai mic, după puterea fiecăruia. Căci a aduce daruri deopotrivă în cinste, de-abia dacă la îngeri se poate întâlni, care sunt primii și inteligibilii și curații văzători și martori ai slavei celei de sus; cu toate că acelora toate felurile de laude (imnuri) le sunt cu putință a le săvârși. Noi doar cuvântul îl vom oferi, cel mai frumos și de cinste, lăudându-L și într-alt chip pe Cuvântul pentru facerea Sa de bine revărsată peste făptura cuvântătoare. Voi începe, așadar, de la acest punct. Pentru că nu mă pot opri, în timp ce aduc ofranda cuvintelor mele despre marea minune și despre cea mai mare dintre zile, să nu recunosc lucrurile lui Dumnezeu, și de acolo să-mi alcătuiesc începutul. Vă rog, așadar, curățiți-vă și mintea, și auzul, și cugetarea cei care cu acestea vă desfătați (deoarece fiind despre Dumnezeu, și cuvântul dumnezeiesc este), ca să vă întoarceți la ale voastre cu adevărat desfătați de acele lucruri care niciodată nu se sfârșesc ș…ț.
Paștile recapitulează întreaga iconomie a mântuirii
Acum este necesar pentru noi să recapitulăm în acest chip cuvântul. Am fost creați pentru a trăi întru bine și bucurie; am dobândit starea bună (cu bucurie) pentru că am fost creați. Ne-a fost încredințat Raiul pentru a ne desfăta. Poruncă am primit pentru ca să fim cinstiți și lăudați pentru păzirea ei, nu pentru că Dumnezeu S-ar fi aflat neștiutor al celor ce vor fi, ci pentru că a întocmit legea liberului nostru arbitru. Ne-am împătimit pentru că am fost pizmuiți; am căzut pentru că am încălcat porunca; nevoie avem de post pentru că nu am postit și ne-a biruit poftirea lemnului (pomului) cunoștinței. Căci veche a fost porunca, și în același timp pentru noi, sufletului fiindu-i spre povățuire, și desfătării spre înțelepțire prin înfrânare; care după dreptate ne-a fost dată, pentru nepăzirea căreia am fost lipsiți de desfătarea Raiului, pe care acum păzind-o o vom lua înapoi. Aveam trebuință ca Dumnezeu să Se întrupeze și să moară, pentru ca noi să trăim; am murit împreună cu El, pentru ca să ne curățim; am înviat împreună cu El pentru că am murit împreună cu El; suntem slăviți împreună pentru că împreună cu El am înviat.
Puține picături de sânge lumea întreagă au replăsmuit!
Multe sunt minunile acelor vremuri; Dumnezeu S-a răstignit, soarele s-a întunecat și iarăși s-a aprins (pentru că și făptura trebuia să pătimească împreună cu Făcătorul), catapeteasma templului s-a sfâșiat pe mijloc, sânge și apă au ieșit din coastă (pe de o parte ca om, pe de alta, ca mai presus de om); pământul s-a cutremurat, pietrele pentru Piatră s-au despicat, morții au înviat spre încredințarea învierii obștești de la sfârșit; semnele care s-au făcut la îngropare și după îngropare cine ar putea cu vrednicie să le laude? Nimic nu e precum minunea mântuirii mele! Puține picături de sânge lumea întreagă au replăsmuit, și ele devin precum seva laptelui pentru toți oamenii, și într-un întreg ne adună și ne leagă împreună unii cu alții.
‘Dar, o, Paștile, cele mari și sfinte, și curățitoare ale lumii întregi!’, ca și cum aș fi insuflat îți voi vorbi. O, Cuvinte al lui Dumnezeu, și Lumină și Viață și Înțelepciune și Putere. Căci de toate numirile tale mă veselesc. O, al Minții Celei mari Născut și mișcare și pecete! O, Cuvinte înțelegător și omule văzut, Care pe toate le aduci și împreună le tragi spre Tine prin puterea cuvântului Tău! Acum, dacă primești acest cuvânt, nu ca pe primul, ci ca pe plinătatea rodirii noastre, de mulțumire și în același timp de ajutor ca să nu rău-pătimim pentru porunca Ta nimic în afară de cele ce au fost necesare și de sfintele dureri, cu care am trăit până acum; și oprește tirania trupului asupra noastră (vezi, Doamne, cât este de mare și cum ne înconvoaie!), sau la alegerea Ta să fie, dacă de el vom fi surpați. De am ajuns cu vrednicie la sfârșitul cel mult dorit și vom fi primiți în corturile cerești, cu grăbire Îți vom aduce acolo jertfă bineplăcută pe sfântul Tău jertfelnic, o, Părinte și Cuvinte și Duhule Sfinte; căci Ție Ți se cuvine toată slava, cinstea și puterea în vecii vecilor! Amin! (Din Cuvântul la Sfintele Paști al Sfântului Grigorie Teologul; Articol publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 24 aprilie 2011)
