Prinț al păcii, Neagoe Basarab nu recomandă lupta armată decât în cazul extrem al apărării țării, ca război sfânt. Pe câmpul de luptă și în sala de judecată, dreptatea se administrează prin rugăciune, iar milostenia este un atribut ce nu trebuie să lipsească din exercițiul domniei.
În cazul unei confruntări armate nedorită, Neagoe Basarab ia drept aliat pe Dumnezeu, Căruia îi închină o serie de rugăciuni inspirate din istoria vechi-testamentară a poporului ales.
Marea rugăciune de ridicare a armelor
Marea rugăciune de ridicare a armelor este inspirată din rugăciunea regelui Iezechia la asediul lui Sanherib asupra Ierusalimului (IV Regi 19, 15-19): ‘Stăpâne, făcătoriul tuturor și Dumnezeul cel bun, noi suntem robii Tăi și n-am iubit lucrul acesta. Că Tu ești singur știutorul inimilor, care vezi și cunoști toate inimile, cele bune și drepte și cele rele și hiclene. Iar noi, Doamne, nu suntem bucuroși să să facă această răzmiriță, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii Tale celei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, știm că tot cel ce va veni cătră Tine cu smerenie și cu plecăciune nu-l vei goni de la Tine. Deci și noi am plecat smereniia noastră lor, iar ei n-au vrut să priimească smereniia noastră, ce s-au potrivit să fie mai puternici decât Tine. Că Tu, Doamne, însuți mărturisești și zici: ‘Cel ce să va smeri să va înălța, iar cel ce să va înălța să va smeri’ șLuca 14, 12ț. Pentr-aceia, Dumnezeul nostru, acum nu avem altă nădejde, fărâ numai singur pre Tine, judecătoriul cel drept, că toate bunătățile de la Tine pogoară. Și acum, într-această vreme de întristăciune la Tine alergăm, ca să ne fii ajutor spre vrăjmașii noștri. Nu doar pentru păcatele noastre, ci pentru mila Ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoe și grea’. Iar domnitorul, conducător al armatei, este învățat ca, mai presus de veșmintele militare, să se îmbrace ‘în dragostea lui Dumnezeu ca într-o platoșă’.
‘Toată cinstea ta de la Dumnezeu iaste’
Victoria pe câmpul de luptă se datorează tot ajutorului dumnezeiesc, de aceea învață: ‘De vei birui tu, să nu te lauzi și să zici că: ‘Eu cu puterea mea am făcut’, ci iar să dai slavă lui Dumnezeu cu rugă, cu milostenie și cu jertvă vie, că Dumnezeu iaste mult milostiv și în toată vremea te va acoperi cu mila Sa’.
Dacă domnitorul are puterea de a așeza și de a scoate din dregătorie pe orice slujitor al său, să fie conștient că putere infinit mai mare are Dumnezeu asupra sa: ‘Să socotești că toată cinstea ta de la Dumnezeu iaste. Și cându vor câștiga și vor dobândi slugile tale de la tine cinste și boerii, pentru slujba lor, tu încă socotește de vezi: făcut-ai și tu niscare ostenele cătră Dumnezeu, de te-au mărit cu atâta cinste, au ba? Deci, de nu vei fi făcut, să nu te lenevești, ci să faci; iar de vei fi făcut, tu tot te mai nevoiaște să și mai faci. Că cine să nevoiaște pentru Dumnezeu, acela va dobândi cinste de la dânsul, și cine să va apropiia de Dumnezeu, Dumnezeu totdeauna va fi cu dânsul. Așijderea și tu, de-ți va fi nădejdea tot pre Dumnezeu, și Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor. Amin’.
Rugăciunea judecătorului
O altă prerogativă a conducătorului laic este administrarea dreptății în stat, ca judecător suprem. Neagoe Basarab învață că, precum domnul judecă acum, cu aceeași măsură i se va măsura la ‘judecata viitoare’. De aceea, ‘domnul carele va judeca pre dreptu, acela-i domn adevărat și unsul lui Dumnezeu și va dobândi lumina care nu va trece niciodată. Iar domnul care nu va judeca pre dreptate și pre legea lui Dumnezeu, acela nu iaste domn, nici să va chema îndreptător și unsul lui Dumnezeu, ci va fi pierdut în periciunea cea de veci și pentru fățărnicia lui nici fața lui Dumnezeu nu o va vedea’. Înainte de a urca în divanul de judecată, ‘întâi se cade să vă rugați Domnului nostru Iisus Hristos, ca să vă fie întărire și învârtoșare’, și adaugă o nouă rugăciune, creația sa: ‘O, Împărate atotțiitorule, cela ce ai făcut ceriul și pământul și ai ales pre noi din toate zidirile Tale să fim unșii Tăi, ca să împărțim săracilor dreptatea fără fățărnicie. Ci de la Tine cerem împărate, Domnul nostru, să ne întărești cu tăriia Ta și să ne împaci inimile și să ne dășchizi ochii. Și ne dă judecată dreaptă, ca nu cumva pentru nedreptățile noastre să fim lepădați și izgoniți la înfricoșata-ți judecată și să nu vedem lumina feții Tale, nici să rămânem rușinați și batjocoriți, nici să ne potrivești, Doamne Dumnezeul nostru, cu domnii și cu judecătorii cei nedrepți, carii n-au umplut cuvintele Tale, nici au împărțit dreptatea săracilor, după cum au fost voia Ta. Pentr-aceia, la vremea judecății Tale cei drepte și înfricoșate, vor să fie dăspărțiți de fața Ta’.
‘Mai bine iaste a face milostenie, decât a strânge avuție’
Orice faptă bună săvârșită în această lume își găsește răsplată în viața de apoi: ‘Că de vom da noi săracilor din hrana noastră, iar Dumnezeu va da noao hrana raiului; iar deaca vom face noi milă îngăduitorilor lui Dumnezeu, noi încă vom fi miluiți înaintea Domnului Dumnezeu. Iar de vom îmblânzi zidirea lui Dumnezeu, Dumnezeu va îmblânzi pre noi la judecata cea înfricoșată și de vom măsura noi săracilor cu măsura cea dreaptă, așa va măsura Dumnezeu și noao, la a doao venire a lui, cu măsura dreptății’.
Domnul care face milostenie va fi miluit de Dumnezeu. Este datoria sa, ca administrator al averii domnești adunate de cei pe ‘care i-au dat Dumnezeu supt mâna’ lui, să facă milostenie: ‘Tuturor să împarți milostenie, ca să fii și tu miluit de fața Domnului nostru Iisus Hristos. Că mai bine iaste a face milostenie, decât a strânge avuție’. Toată învățătura lui Neagoe Basarab despre milostenie are ca bază Sfânta Scriptură: ‘Pentru aceasta lucru vă mărturisescu și eu, fraților, însă nu eu din capul mieu, ci cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care totdeauna strigă cătră noi și zice: Ferice de cei milostivi, că aceia vor fi miluiți. Deacii a cui altă mărturisire mai mare carele voi zice pentru milostenie, decât care au arătatu și au învățat însuși Dumnezeu și au grăit cu gura Sa? Sau au doar vă dau eu altă învățătură, de la mine? Ba, ci numai ce vă zic și vă spuiu de pe cum au zis Dumnezeu. Vă zic să fiți milostivi și să nu împărțiți, nici să faceți milostenie în fățărnicie’.
Stăpânitorii lumești trebuie să fie chipul Împăratului Hristos, ‘vița cea adevărată’ (Ioan 15, 1): ‘Voi sunteți aleși înaintea lui Dumnezeu, ca vița ceia roditoare, și așteaptă toți din voi să să adape și să să îndulcească. Deaciia să nu împărțiți strugurii voștri în fățărnicie și să fiți unora dulci, altora amari, ci tuturor cu dreptul să fiți, cum și Dumnezeu iubește dreptatea’. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 3 mai 2011)
