Întruparea Fiului lui Dumnezeu – rodul celei mai mari iubiri

Dumnezeu este iubire, „iubirea e viața însăși a naturii divine”, ea „ținând ființial de Dumnezeu”, iar potrivit teologului Pavel Florensky este chiar „ființa lui Dumnezeu”, este „actul Lui substanțial”. Dacă dragostea include orice faptă a lui Dumnezeu, orice relație cu Fiul și creaturile Sale, este pentru că ea face parte din natura lui Dumnezeu, această proprietate nefiind distinctă de natura Sa.

Iubirea lui Dumnezeu față de om constituie rațiunea și condiția procesului de mântuire a omului. În virtutea acestei iubiri, Dumnezeu nu S-a întors cu totul de la zidirea Sa, nici n-a uitat lucrurile mâinilor Sale când omul s-a desprins, prin păcat, din comuniunea originară. Fiul lui Dumnezeu îmbracă chipul de rob, spre o apropiere deplină față de noi, „făcând din păcatele noastre păcatele Sale, pentru a face din dreptatea Sa dreptatea noastră”.

Bogăția de mister a Tainei Întrupării nu poate fi înțeleasă deplin și nici exprimată în mod corespunzător, căci cele ce țin de Întruparea Fiului lui Dumnezeu „covârșesc cu prisosință și mintea, și cuvântul, și tot auzul, și înțelegerea”.

Totuși, această mare Taină a Întrupării rămâne inaccesibilă pentru gândirea omului simplu, ea putând fi descifrată fragmentar și temporar doar de cei cu o bogată experiență duhovnicească. „Taina Întrupării Cuvântului cuprinde în sine înțelesul tuturor alegerilor și tipurilor din Scriptură și știința tuturor făpturilor văzute și cugetate (†¦) Cel ce a cunoscut înțelesul tainic al Învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai înainte” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Centuriile gnostice).

În afară de iubire, nu există un alt motiv al Întrupării

Întruparea Cuvântului, adică smerita coborâre a Sa în mijlocul făpturii pe care a zidit-o și asumarea integrală a condiției umane, constituie momentul central al istoriei. Întruparea Fiului înseamnă Revelația iubirii Preasfintei Treimi: „Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (I In. 4, 9). Întruparea ne arată deci în mod concret că „Dumnezeu este iubire” (I In. 4, 16), ne revelează în primul rând iubirea lui Dumnezeu. „El a luat trup ca noi numai din iubire: în afară de aceasta, altă cauză a Întrupării nu există” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia V la Evrei, I). Prin Întruparea Sa, Domnul a vrut ca omul să cunoască și să înțeleagă cât de mult îl iubește pe el Dumnezeu, căci Fiul lui Dumnezeu din iubire S-a întrupat, ca să fie cât mai aproape de om. „Prin iubirea Sa, mai presus de minte și nesfârșită pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevărat și prin natură tocmai ceea ce iubea (adică om – n.n.)”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5). Astfel, El poartă în Sine firea omenească, pentru că este om adevărat, adică Dumnezeu-Omul. „Și prin El, gura omenească a devenit gura lui Dumnezeu Cuvântul, ochii omenești au devenit ochi ai lui Dumnezeu Cuvântul” (Pr. Stăniloae în 7 dimineți cu părintele Stăniloae, p. 9). Această apropiere deplină a lui Hristos față de noi și îmbrăcarea prin chenoză a chipului de rob (Filip. 2, 6-11), căci toate s-au făcut prin El și pentru El, implică și răspundere din partea noastră; iubirea Lui pentru noi trebuie să nască iubirea noastră față de El.

Fiul lui Dumnezeu Se face Frate al nostru

Întruparea Fiului lui Dumnezeu e un act profund: El ia firea noastră, se face Frate al nostru în Duhul Sfânt, să devenim și noi frați ai Lui, și fii ai Unicului Părinte Ceresc, în același Duh cu El, dar în același timp „aduce cu Sine Treimea și viața – de viață făcătoarei Treimi (†¦) ne descoperă și ne împărtășește din Sine viața plină de lumină și de iubire a Preasfintei Treimi” (Pr.Prof. C. Galeriu, la Ierom. Ioanichie Bălan, în Convorbiri duhovnicești, pp. 209-210). Conform învățăturii Sfinților Părinți, numai prin coborârea Fiului lui Dumnezeu la noi și prin asumarea de către El a condiției umane, natura omenească putea fi înălțată: „Logosul a coborât la noi, pentru că noi nu eram capabili să ne ridicăm la înălțimea Sa” (Sf. Grigorie de Nyssa, Comentariu la Fericiri, omilia I). Drept aceea, „să ne dăm pe noi înșine Domnului în întregime ca să-L primim pe El întreg. Să ne facem dumnezei pentru El. Căci pentru aceasta S-a făcut om, fiind Dumnezeu și stăpân prin fire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 43, Filocalia, p. 50)

Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu

Numai Stăpânul firii create avea puterea și căderea să-l ridice din nou pe omul căzut (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 8). Hristos „S-a dat morții pentru noi, pentru ca prin moartea Lui să ne readucă pe noi la viață” (Ibidem, 31). Numai prin primirea Vieții Înseși, omenirea putea fi readusă la viață.

Umanitatea Cuvântului, ipostaziată în El, penetrată de energia Lui, este fundamentul învățăturii despre îndumnezeirea noastră, așa de scumpă Sfinților Părinți (J. Meyendorff, Le Christ dans la Théologie byzantine, p. 106). Hristos S-a întrupat ca să sfințească natura umană și să-i confere posibilitatea îndumnezeirii. Sfântul Atanasie a rezumat astfel această dogmă: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu” (Sf. Atanasie cel Mare, De incarnatione Verbi, 54), dogmă ce constituie, de altfel, sinteza Ortodoxiei, mulți Sfinți Părinți făcând referire la ea în scrierile lor, de pildă: „Din pricina prea marii Sale dragoste, S-a făcut ceea ce suntem noi, pentru ca să ne aducă și pe noi în starea de a fi ceea ce este El”. (Sf. Irineu al Lyonului, Contra eresurilor, V), „Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca și tu să afli de la om, că omul poate ajunge dumnezeu”. (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni, cartea I, 8, 4, col. PSB., vol. 4, p. 75), „Întruparea Mântuitorului s-a făcut cu scopul mântuirii lumii, eliberării neamului omenesc și purtării noastre de grijă”. (Asterie al Amasiei, Cuvânt de laudă la Sfântul Ștefan cel dintâi mucenic) etc.

Domnul Hristos S-a făcut „pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune” (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale†¦, 3, Filocalia VI) și prin firea omenească asumată ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atât dumnezeu pe cât Dumnezeu S-a făcut om.

Iubind pe Dumnezeu din toată ființa lui, omul dobândește folos și arată că se iubește și se prețuiește pe sine: „Iubirea față de tine se vede prin aceea că iubești pe Dumnezeu din toată ființa ta (†¦) Crezi că folosește Dumnezeu din faptul că-L iubești? (†¦) Când Îl iubești, tu ești cel ce dobândește folos (†¦) Dar vei zice: când nu m-am iubit pe mine însumi? Nu te-ai iubit când n-ai iubit pe Dumnezeu Cel care te-a zidit (†¦) Numai acela se iubește pe sine, acela care iubește pe Dumnezeu. Cu cât mai mult ne iubim pe noi înșine, cu atât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu” (Fer. Augustin, De moribus Ecclesiae, lib. 1, 2648).

Puterea iubirii

Iubirea este puterea divină care reînnoiește unitatea originară în toate aspectele și dimensiunile ei: personală, socială, verticală, orizontală, căci „temelia vieții sociale și rădăcina tuturor bunurilor este iubirea de oameni” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie în cinstea lui Lazăr, 6).

În alt loc, același autor patristic menționează: „Știi cât de mare este puterea dragostei? Hristos, lăsând la o parte toate minunile pe care urma să le facă apostolii, a spus: «Întru aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții» (Ioan 13, 35), iar Pavel a spus că dragostea este împlinirea Legii (Rom. 13, 10) și că, dacă lipsește dragostea (I Cor. 13, 1-2), harismele nu sunt de nici un folos (I Cor. 12, 8-10)” (Idem, Despre preoție, 2, 6).

Un teolog român – Părintele Profesor Ioan Bria – este de părere că Sfântul Apostol Ioan descrie iubirea creștină ca „acțiune bipolară care cuprinde deopotrivă pe Dumnezeu și aproapele, iubirea aproapelui fiind un reflex firesc al iubirii lui Dumnezeu” (Iisus Hristos – Iubitorul de oameni, rev. Ortodoxia, XVIII (1966), Nr. 1).

Noianul de bunătăți primite de la Dumnezeu

Fără coborârea Cuvântului în mijlocul lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar, întrupându-Se, Hristos va restabili ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine.

Prin Întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toți oamenii calea de acces la prezența și slava Sa dumnezeiască. Hristos recapitulează în Sine prin firea umană asumată în ipostasul său dumnezeiesc întreaga umanitate și-i face pe toți oamenii părtași ai Tainei Sale.

Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, ne revelează bogăția infinită a iubirii Sale prin întrupare, dar El nu participă numai într-un oarecare grad la suferința umană, prin condiția umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-și toată suferința ființei umane, sacrificându-Se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea și restaurând-o prin omorârea morții, sfărâmarea iadului și învierea din morți (Pr. Prof. Dr. George Remete, Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu, p. 26-27). Referindu-se la noianul de bunătăți arătate de Hristos prin întruparea, jertfa și învierea Sa, Petru Damaschinul spune: „Ce vom da în schimb Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Pentru noi Dumnezeu a venit între oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi. La cei nemulțumitori a venit Făcătorul de bine; la cei robiți, Slobozitorul; la cei ce ședeau în întuneric, Soarele Dreptății; pe cruce, Cel fără patimă; în iad, Lumina; în moarte, Viața; Învierea pentru cei căzuți. Către El vom striga: Slavă Ție, Dumnezeul nostru!” (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol. V).

Această iubire nesfârșită a lui Dumnezeu pentru noi trebuie să ne facă și pe noi să răspundem cu iubire la iubirea Lui: „S-a făcut Fiul lui Dumnezeu om pentru tine, fă-te și tu dumnezeu pentru El!” (Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, 199, Filocalia, XI). (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 22 decembrie 2009)

Comentarii Facebook


Știri recente