Interviu la Radio Trinitas cu PF Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la implinirea varstei de 90 de ani.

Cu ocazia implinirii a 90 de ani de viata, Prea Fericitul Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a oferit postului Radio Trinitas un interviu, in seara zilei de duminica 6 februarie 2005.

Interviul a fost realizat de Parintele Diacon Nicolae Dima, redactorul sef al Radio Trinitas:

Prea Fericirea Voastra, aniversarea a 90 de ani de viata ai Prea Fericirii Voastre este un mare semn de binecuvantare din partea lui Dumnezeu pentru intreaga Patriarhie Romana, pe care o arhipastoriti, iata, de 19 ani. Va rugam sa ne spuneti care sunt sentimentele pe care le traiti la acest important moment.

‘Cu prilejul acestor popasuri ale varstei, Biserica ne mangaie cu stralucirea si darurile ei, dar si cu alte binefaceri, incat viata omului este cel mai pretios dar al lui Dumnezeu. Iar viata, fiind un dar al lui Dumnezeu atat de pretios si insemnat, avem datoria sa o pastram si sa facem sa rodeasca darurile Duhului Sfant prin viata aceasta. Dumnezeu ne da viata ca noi sa pregatim Imparatia Lui, Viata cea deplina, viata cea in Hristos, viata de dincolo. Prin aceasta prisma intampin aniversarea de astazi, cu adanca recunostinta fata de Dumnezeu, care ne-a daruit din iubirea Sa de oameni. Fiind Proniatorul lumii si al nostru, al fiecaruia din noi, Dumnezeu mi-a daruit anii ca sa-I slujesc Lui si Bisericii Sale intemeiate pe pamantul nostru romanesc. Si aceasta recunostinta o am in primul rand fata de Dumnezeu, fata de parintii mei trupesti si fata de binefacatorii mei profesori, monahi simpli, pe care i-am avut aproape in cei peste 70 de ani pe care i-am petrecut in Curtile Domnului, adica in schituri, in manastiri, la seminarii, la Teologie, pana cand iata m-au gasit cei 90 de ani aici, in locul acesta ilustrat odinioara de patru mari inaintasi ai mei, Sfinti Patriarhi adormiti intru Domnul: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina si Iustin Moisescu. Pe ei ii am in fata ochilor mei intotdeauna, alaturi de Sfanta Scriptura si invatatura Sfintilor Parinti. Cu aceste ganduri ma adresez si ascultatorilor Radio Trinitas, un post de radio foarte important, cu un nume asa de frumos, rasunator si aducator aminte de nevoia de a vietui in unitate, in credinta si dupa modelul iubirii Prea Sfintei Treimi. Impartasesc tuturor ascultatorilor dragostea si pretuirea mea, iar Bunul Dumnezeu sa binecuvinteze lucrarea lor, a credinciosilor a monahilor, monahiilor si preotilor care ne ajuta in toate problemele noastre bisericesti. Cu aceste ganduri va multumesc pentru posibilitatea de a ma fi ascultat credinciosii cu care odinioara, pina in anul 1989, eram de multe ori impreuna, ne rugam, plangeam, oftam si ingrijeam de Biserica lui Dumnezeu in conditiile in care atunci se impunea sa o facem.’

Prea Fericirea Voastra, stim ca Moldova are un loc privilegiat in amintirile Prea Fericirii Voastre, pentru ca aici v-ati nascut, aici ati luat contact cu mediul monahal, aici ati inceput studiile teologice si tot aici ati fost Mitropolit vreme de 9 ani. Cum va raportati acum la aceste meleaguri, cat de legat va simtiti de Moldova?

‘Toate aceste lucruri ma leaga mult de locurile si de oamenii cu care am colaborat in anii aceia, asa cum gasim scrise in cronica Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din anii 1977 pina in 1989, cind s-au realizat lucrari pe masura stralucirii lor, asa cum este restaurarea celebrelor manastiri din Bucovina, a manastirilor din Neamt, ca si a bisericilor din Iasi, a Catedralei Mitropolitane din Iasi sau a bisericilor din Botosani. Toate acestea au constituit pentru mine grija cea de toate zilele si hrana sufleteasca cea de toate zilele, pentru ca in conditiile de atunci reuseam sa implinesc atatea restaurari si sa ajung sa fac si o biserica noua in satul meu natal si sa restaurez alta. Sigur as fi dorit mult ca sa revad bisericile si lucrarile acestea, mai ales in satul meu, dar ascultarea de aici e greu de lasat ca sa fac calatorii in partile Botosanilor. Aceste calatorii pot sa le fac doar cu gandul, cu imaginatia mea, si astfel ii imbratisez pe frati, pe nepoti, pe neamuri, pe preotii cu care am lucrat in anii aceea impreuna. Acum la 90 de ani cand imaginatia este mai puternica si cand ochiul sufletului este mai viu, mi se inmultesc sentimentele de iubire si dragoste fata de plaiul natal, deoarece am pus ceva, am pus un semn care va ramane acolo.’

In anii in care ati fost tanar monah, iar apoi Arhiereu, Episcop, Mitropolit si Patriarh, ati pastorit poporul roman, care a trecut prin multe incercari, dar si prin multe binecuvantari. Acum, cu experienta de viata pe care o aveti, puteti vedea multe semne de speranta pentru poporul nostru?

‘Cele mai bune semne de speranta pentru poporul roman sunt date in primul rand de tot ceea ce ierarhii Sfantului Sinod, preotii tarii noastre, credinciosii tarii noastre au implinit sub comunism, in conditiile de atunci, de mare si pagubitoare stramtorare. Acestea sunt marturii ca atunci cand vrei, faci. Pentru ca atunci cand lucram la Mitropolia Moldovei si Bucovinei erau interzise lucrarile de restaurare la manastiri si biserici. Erau interzise lucrari de editura, lucrari de inmultire a credintei, de tiparire de carti de rugaciune si de invatatura, insa cu mari eforturi am reusit sa invingem. Daca veti cauta in biblioteca, veti gasi ca la 300 de ani de la Biblia lui Serban Canatacuzino, in 1988 s-a tiparit la Bucuresti o capodopera a credintei noastre, in ciuda restrictiilor. Si am tiparit-o cu savanti, cu preoti, domni si doamne de mare talent, care au avut atata entuziasm si m-au ajutat atunci de am scos Biblia in termenul respectiv. Sunt acestea deci, marturii de incredere in viitor. Sunt cele pe care le-am implinit noi, Sfantul Sinod al Bisericii noastre din 1990 incoace. Mai mult, avem acum preoti la penitenciare, avem preoti la spitale, in armata, la caminele de batrani si orfani, avem biserici si schituri noi ctitorite in anii acestia. De exemplu, in Transilvania, regiune pagubita secole la rand de manastiri, Ortodoxia de acolo a patimit asa de mult ca a pierdut aproape toate manastirile. Dar acum s-a impodobit pamantul Transilvaniei cu schituri si manastiri, care reprezinta Luminile acestei zone. Insa in toata tara se observa ca s-a inceput o opera filantropica de mare sacrificiu, de mare importanta pentru Biserica noastra, si la fel se intampla si in alte Biserici din Occident. Avem manastiri cu monahii care se ingrijesc de bolnavi, avem de asemenea statiuni de ingrijire pentru bolnavi. Avem la parohii diverse sectoare de asistenta sociala, unde se savarsesc dintre cele mai interesante lucrari de ingrijire a semenilor, a iubirii fratilor nostri si a tineretului nostru chiar. Foarte important de amintit este si tineretul teologic, tineretul credincios, de la cele 14 Facultati de Teologie si aproape 40 de Seminarii, dar si Religia care se preda in scoala la copii, primita cu atata entuziasm de ei, dar si de parintii lor. Toate acestea cer din partea noastra nu numai munca, cer si grija, si multa prevedere, si multa jertfa. Sunt totodata marturii ca aceste lucrari trebuie continuate in viitor cu mai multa ravna, pentru ca nimeni nu ne poate ajuta, decat noi insine. Mai ales in conditiile actuale, cand popoarele se aduna unele langa altele. Acestea sunt toate semne de incurajare, semnele timpului care ne indeamna necontenit la slujirea Bisericii. Sa avem asadar toata nadejdea ca fiecare din noi reprezentam o forta in Biserica noastra, daruri ale Duhului Sfint. Aceasta am implinit si eu cu darul lui Dumnezeu toata viata mea. Si aceasta este o marturie ca trebuie sa lucram neincetat, asa cum asteapta Mantuitorul Iisus Hristos si ne indeamna si Sfintii nostri Parinti.’

Comentarii Facebook


Știri recente