Interviu cu Părintele Georgi Zviadadze, rectorul Academiei Teologice din Tbilisi, Georgia: Creștin ești când dai o mărturie vie despre credința ta!

Pentru unii oameni, raportarea la Biserică este ceva demodat sau, în cel mai bun caz, un lucru indiferent. Pentru creștinii autentici, credința este însuși sensul vieții lor. Părintele Georgi Zviadadze, rectorul Academiei Teologice din Tbilisi, Georgia, ne-a răspuns mai jos la câteva întrebări despre păstrarea credinței în vremurile noastre și provocările pe care societatea le ridică în fața creștinilor.

Ce mai înseamnă pentru creștinul din zilele noastre citirea și studiul Scripturii?

Ce impact are acest studiu asupra sufletului nostru?

Sfânta Scriptură niciodată nu se învechește. De aceea, studiul Sfintei Scripturi are o mare importanță în Sfânta Liturghie și în slujbele bisericești, în dreptul canonic ortodox. Atunci când noi citim și studiem Sfânta Scriptură obligatoriu avem nevoie de povățuitori, care sunt în primul rând Sfinții Părinți. Învățătura Bisericii în general este conducătoarea noastră în învățarea, în studierea Sfintei Scripturi. Sfinții Părinți ne învață cât de importantă este studierea Sfintei Scripturi împreună cu comentariile Sfinților Părinți asupra ei.

Nemaifiind nimic interzis pentru lumea contemporană, tinerii cred că totul le este îngăduit. Simpla venire la biserică și aprinderea unei lumânări este prea puțin. Cum ieșim din ritualism?

Biserica are învățătura ei neschimbată. A fi un om religios, credincios, nu înseamnă să te duci la biserică o dată pe an. A fi creștin înseamnă să îndeplinești poruncile lui Dumnezeu și să trăiești după legea creștină. Să fii creștin înseamnă să ai o credință și o mărturie vie despre credința ta. Viața creștinului este o cruce ce trebuie purtată. Un creștin trebuie să lucreze mult duhovnicește ca să intre în Împărăția cerurilor. A fi creștin înseamnă să ai lucrătoare în tine credința predicată de Sfinții Apostoli ai Mântuitorului. Foarte mulți creștini cred că pot să poarte numele de creștin, dar viața lor să fie în întregime exterioară credinței. Fără să fie interiorizată. Sfântul Apostol Iacov spune în Epistola sa că ‘credința fără fapte, moartă este’, după cum trupul omului este mort fără suflet. De asemenea, Sfântul Atanasie Sinaitul spune că ceea ce este sufletul pentru trup este credința pentru suflet. Toată credința noastră trebuie să fie lucrătoare în fapte, în viața noastră lăuntrică, altfel ea va fi zadarnică. Din păcate, foarte mulți oameni caută să-și găsească sensul vieții în afara Bisericii, în satisfacția de moment, dar ei uită că bucuria duhovnicească autentică presupune o cruce, o lucrare lăuntrică, duhovnicească.

Intelectualii și Biserica

Orice neam, orice națiune care se respectă este condusă de elite bune care gândesc și dirijează prin ideile lor lumea. Mai este elita lumii deschisă credinței creștine? Care este situația în Georgia?

Eu pot să spun despre exemplul Georgiei, unde membrii onorifici ai Academiei de Științe a Georgiei sunt: Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Patriarhul Catolicos al întregii Georgii, Ilie al II-lea. Bineînțeles, de-a lungul anilor în Georgia a fost la putere ateismul, a fost o perioadă foarte grea pentru istoria Bisericii noastre, Patriarhul Georgiei a reușit să reînvieze viața creștină și să aducă intelectuali georgieni în Biserică. Preafericitul Patriarh al Georgiei a arătat întregii națiuni că mântuirea este posibilă doar în interiorul Bisericii Ortodoxe și toți oamenii intelectuali sau de alte categorii trebuie să fie membri trăitori ai Bisericii. Cu toată responsabilitatea pot să spun că intelectualitatea georgiană înțelege foarte bine importanța Ortodoxiei, sunt foarte apropiați de Biserica Ortodoxă și trăiesc în ea. În Georgia, Biserica Ortodoxă are cel mai mare vot de încredere din partea populației, de asemenea, oamenii sunt foarte atașați de Biserică. Istoria Bisericii Ortodoxe Georgiene este de fapt o istorie a vieții duhovnicești a poporului georgian. De-a lungul secolelor pentru georgieni totdeauna au fost sinonime iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de neam. Da, din fericire, majoritatea intelectualilor georgieni sunt membri trăitori ai Bisericii Ortodoxe.

Care este drumul de la propovăduirea mesajului evanghelic la transpunerea lui în faptă? Mulți mergem la biserică, dar facem aceleași păcate. Cum ne putem schimba?

Schimbarea acestei credințe căldicele este posibilă prin învățarea legii creștine și viață liturgică. Omul, dacă va participa frecvent la slujbele bisericești, va asculta predicile, va citi literatura religioasă, încetul cu încetul va aprofunda credința lui și se va apropia mult mai mult de Biserică. Majoritatea așa am început viața noastră religioasă. La început am fost mai căldicei, rareori ne duceam la biserică, dar, treptat, apropiindu-ne de Biserică, participând la slujbe, ascultând predicile și citind literatura religioasă, toate ne-au făcut să aprofundăm viața religioasă. Sfântul Grigorie de Nyssa spune în tratatele lui că omul este permanent chemat să se desăvârșească în viața lui duhovnicească, iar oprirea din urcușul duhovnicesc este de fapt o cădere. Lucrarea permanentă duhovnicească presupune ca tocmai cu ajutorul lui Dumnezeu omul în permanență să lucreze desăvârșirea sa duhovnicească prin rugăciune și viață liturgică. Fără viață liturgică, fără un contact strâns cu duhovnicul, sunt imposibile desăvârșirea și creșterea duhovnicească.

Nu este înțelept cel care trăiește în păcat

Cum putem face actual mesajul Sfinților Părinți?

Este o întrebare foarte importantă. Este o mare problemă deoarece oamenii de astăzi s-au îndepărtat atât de mult de credință și de Biserică, încât mesajul Sfinților Părinți pentru ei este de neînțeles. Mântuitorul Iisus Hristos tocmai asta reproșa fariseilor, că urechile și inimile lor s-au închis. Depărtarea de viața duhovnicească plasează pe om într-o stare a cărnii, a celor de jos, materiale. Aici foarte mare misiune au preoții Bisericii Ortodoxe să explice oamenilor cât de importantă este pentru ei învățătura Sfinților Părinți și cât de mântuitoare pentru ei este acest mesaj al Sfinților Părinți. O mare responsabilitate și multă muncă trebuie să depună preoții în biserici ca să le arate credincioșilor cât de folositoare este învățătura Sfinților Părinți. După aceea, deja depinde de credincioși, cât de bine vor primi acest mesaj și cât de bine și-l vor asuma în viața lor duhovnicească. În Sfânta Scriptură este spus: Veniți să cunoașteți adevărul și adevărul vă va elibera pe voi. De asemenea, este spus că cel care săvârșește păcatul devine robul păcatului. Libertatea nu înseamnă robire pentru păcat, libertatea presupune biruința asupra păcatului și credincioșie față de adevăr, adevăr care este Însuși Dumnezeu. Un om înțelept nu este acela care trăiește în păcat, ci acela care biruiește păcatul și conștientizează mesajul Sfintei Scripturi și importanța adevărului în viața lui. Sfinții Părinți ne învață că binele acesta din timpul vieții pământești nu se apropie de binele pe care ni-L va dărui Însuși Dumnezeu. Omul care conștientizează importanța mesajului lui Hristos deja se pune pe calea credinței, pe calea vieții bisericești, și el lucrează deja ca viața lui să nu fie orientată spre plăcerile trupești, ci spre dobândirea harului lui Dumnezeu. Viața duhovnicească nu presupune doar să nu păcătuiești în fapte, ci la nivelul de gânduri și simțuri să fii eliberat de patimi. Noi suntem trecători pe acest pământ, Dumnezeu este văzător al inimilor noastre. De aceea, omul este chemat nu numai exterior, ci și înlăuntru, duhovnicește, ca din toată inima să fie credincios al lui Dumnezeu.

Care sunt provocările cele mai mari cu care se confruntă Biserica azi?

Una dintre cele mai mari provocări ale Bisericii de astăzi este globalizarea, adică secularizarea care face ca oamenii să se îndepărteze de credință și Biserică. Mântuitorul Iisus Hristos spune: ‘Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic’ (Ioan 15, 4-5). Fără Biserică este imposibilă mântuirea. Cea mai mare problemă este că oamenii pierd speranța în Dumnezeu și astfel se depărtează de credință. Este foarte important ca în toate credința oamenilor să fie vie și lucrătoare. Eu cred că secularizarea este una dintre cele mai mari provocări care se pun în misiunea Bisericii. Nu trebuie să permitem ca Biserica să fie marginalizată în societate. Mântuitorul Iisus Hristos le spune ucenicilor că ei sunt sarea pământului, și ‘dacă sarea își va pierde calitatea, cu ce se va săra lumea?’ (Mt. 5, 13) Mântuitorul de asemenea spune: ‘Eu sunt lumina lumii. Cel care îmi va urma Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții’ (Ioan 8, 12). Îndepărtarea de Biserică aduce îndepărtarea de Dumnezeu, ceea ce atrage după sine o golire duhovnicească. În lumea de astăzi sunt multe ispite și omul, dacă nu se întărește duhovnicește, va ajunge pradă acestor provocări și ispite. Noi ținem minte foarte bine episodul arătat în Sfânta Scriptură când Sfântul Apostol Petru mergea pe apă și, la un moment dat, când s-a speriat și pierzând credința, el a început să se scufunde. Mântuitorul i-a reproșat de ce s-a îndoit. Slăbirea în credință înseamnă că omul devine vulnerabil față de ispitele și provocările acestei lumi.(Interviu publicat în Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente