BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE ne informează:
În legătură cu articolul intitulat Afaceri și politică în numele Domnului, apărut sub semnătura domnului Alex Nedea în cotidianul Adevărul din 18 octombrie 2010, Patriarhia Română face următoarele precizări:
I. Cea mai recentă minciună apărută în cotidianul Adevărul se regăsește sub titlul Banii dau pe-afară la Patriarhie, dovadă a lipsei de profesionalism a autorului articolului care, deși a primit răspunsuri la întrebările adresate Biroului de Presă al Patriarhiei Române, totuși, le-a ignorat sau publicat trunchiat și selectiv pentru a crea falsa impresie a respectării deontologiei profesionale.
Subtitlul Banii dau pe-afară la Patriarhie și numeroase afirmații ale jurnalistului sunt incorecte și iresponsabile într-o perioadă în care Patriarhia Română face, de la o zi la alta, eforturi deosebite pentru a plăti salariile angajaților săi și ale personalului televiziunii TRINITAS, radioului TRINITAS și cotidianul ZIARUL LUMINA, ale căror emisiuni și articole de presă sunt atât de necesare românilor ortodocși din țară și străinătate.
Reamintim faptul că numai o treime dintre angajații Patriarhiei Române primesc contribuție la salariu de la bugetul de Stat, iar salariile pentru celelalte două treimi sunt asigurate integral din fonduri proprii ale Patriarhiei Române. Mai mult decât aceasta, sprijinul Statului pentru salariații Patriarhiei este de 452.962 lei lunar, iar impozitul pe salarii plătit de Patriarhie către Stat este de 981.835 lei lunar, deci mai mult decât dublu! Ca atare, nu câștigă Biserica Ortodoxă Română, ci Statul român. Mai precizăm că, în această perioadă de criză economică, Patriarhia Română reușește cu greu să-și plătească utilitățile (gaze, apă, electricitate, căldură etc.) și să sprijine unele comunități ortodoxe românești din afara granițelor țării care au nevoie urgentă de biserici (Noua Zeelandă, spre exemplu), sedii administrative (cele mai recente, la Timoc – Serbia, Stockholm, Roma și Bruxelles) sau să sprijine activitățile administrativ-misionare ale acestora.
De fapt, la nivelul întregii țări, sprijinul Statului pentru salariile angajaților cultelor în bugetul de Stat pe anul 2010 este doar de 0,4% din PIB, în timp ce pentru sănătate este de 4% din PIB, iar pentru educație de aproape 6% din PIB.
Scopul tendențios al articolului din cotidianul Adevărul reiese și din faptul că autorul nu corelează veniturile cu cheltuielile reale și cu datoriile neachitate pentru a crea falsa impresie că Biserica are un excedent financiar pe care nu poate să-l cheltuiască. Pentru informarea corectă a opiniei publice, menționăm faptul că, de exemplu, banii rămași necheltuiți de Arhiepiscopia Bucureștilor au ca destinație precisă susținerea construirii viitoarei Catedrale patriarhale care, deși aparține Patriarhiei Române, totuși principalii ei beneficiari cu ocazia slujbelor zilnice sau a unor evenimente deosebite sunt credincioșii din capitala țării, apoi cei din provinciile românești și românii din străinătate.
Pe de altă parte, menționăm faptul că banii necheltuiți de unitățile de cult nu intră în buzunarele cuiva, ci sunt folosiți în situații de urgență, de exemplu, în urma unor calamități naturale, pentru că Biserica trebuie să îi ajute imediat pe oameni atunci când sunt în dificultate.
Sprijinul de la bugetul de Stat al activităților Cultelor religioase este prevăzut de Legea cultelor (nr. 489/2006), având în vedere faptul că acestea sunt furnizoare de servicii sociale și parteneri sociali ai Statului. Ca exemplu de parteneriat, menționăm faptul că există numeroase instituții patronate de către Biserică, care pune la dispoziție propriile clădiri pentru diferite activități sociale, educaționale sau medicale, iar Statul contribuie cu plata utilităților sau a unei părți din salariile personalului. În acest sens, autoritățile de control ale Statului au constatat faptul că, în instituțiile patronate de către Biserică, fondurile sunt mai corect administrate, iar serviciile sunt mai eficiente și la costuri mai scăzute (de exemplu, grădinițele, cabinetele medicale, cabinetele de consultanță, căminele pentru bătrâni).
Mai reamintim faptul că bugetul de Stat pe anul 2010 prevede doar sprijin la salariile personalului deservent al Cultelor religioase, fără fonduri suplimentare pentru activitățile social-educaționale ale acestora. Sumele alocate de actualul Guvern, în afara sprijinului salarial, sunt aproape în exclusivitate oferite pentru continuarea unor lucrări de construire a unor lăcașuri de cult sau pentru finalizarea unor lucrări de pictură deja începute, pictură aflată în pericol de deteriorare.
Deoarece actualul Guvern nu a prevăzut în bugetul de Stat pe 2010 fonduri pentru activitățile social-filantropice și educaționale ale Cultelor, Biserica este nevoită să caute noi surse de venit pentru ca așezămintele sale filantropice să-și continue activitatea și să nu întrerupă ajutorul acordat celor aflați în dificultate. De aceea, în această perioadă de criză, Biserica Ortodoxă Română trebuie să-și multiplice sursele de venit pentru a ajuta populația săracă, așa cum prevede Programul social și pastoral în vremuri de criză economică, propus de Patriarhia Română și aprobat de Sfântul Sinod în ședința de lucru din 6-7 iulie 2010, aflat în curs de derulare.
II. Este normal ca în fiecare localitate din țară să existe o biserică, chiar dacă nu există școală sau cabinet medical, deoarece beneficiarii unui lăcaș de cult sunt categorii sociale de toate vârstele, iar nu doar copii și bolnavi. Este deci tendențioasă și vicleană comparația între numărul de școli, cabinete medicale și biserici din România, devenită un stereotip pentru unii. Aceasta cu atât mai mult cu cât și în țara noastră au apărut multe școli și unități medicale particulare, în timp ce bisericile sunt unități eclesiale ale comunităților de credincioși, care contribuie cel mai mult la zidirea, întreținerea și funcționarea lor. Comparația de mai sus este folosită de cei deranjați de activitatea Bisericii în societate cu scopul manipulării opiniei publice și subminării credibilității ei. În plus, constatăm încercări sistematice, în special prin mass-media, de descurajare a Statului în recunoașterea și sprijinirea prezenței și activității benefice a Bisericii în favoarea poporului român.
III. În acest context, ne miră faptul că Ministerul Finanțelor Publice, în evidențele contabile postate pe site-ul oficial, nu face nici o distincție între societățile economice productive și unitățile de cult care din punct de vedere financiar-contabil sunt non-profit, utilizând același program computerizat de evidență contabilă. Este incorect ca unităților de cult să le fie înregistrate debitele la categoria profit, termen economic și financiar impropriu pentru acestea, care au doar buget de venituri și cheltuieli. La sfârșitul fiecărui an contabil, sumele necheltuite de către unitățile de cult nu sunt distribuite sub formă de dividende, ci transferate în bugetul pe anul următor pentru continuarea activităților sau folosite în situații de urgență. În viitor, fidele principiului transparenței, Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor vor da publicității anual datele privind veniturile, cheltuielile și debitele pe anul anterior, cu explicațiile corecte ce se impun, ținând seama de specificul activităților bisericești care nu pot fi evidențiate adecvat de programele standard ale Ministerului Finanțelor Publice.
IV. Ignoranța sau tendința premeditată de a submina sprijinul pe care Statul îl acordă cultelor în România se remarcă și prin referirile la situația din Franța. Dacă domnul Alex Nedea s-ar fi documentat cu adevărat, ar fi aflat de exemplu că, în provinciile franceze Alsacia și Lorena, salariile clerului catolic și protestant, precum și ale personalului deservent al cultului mozaic sunt integral plătite de la bugetul de Stat.
Mai mult, ceea ce ignoră jurnalistul cotidianului „Adevărul” este faptul că la toate catedralele și bisericile monument istoric confiscate de Stat în urma revoluției franceze (1789), cheltuielile legate de consolidarea, restaurarea și întreținerea acestora sunt asigurate de la bugetul public. Sumele cheltuite anual de către Statul francez pentru întreținerea acestora sunt mult mai mari decât o eventuală contribuție la salariile clerului din Franța. Așa se explică de ce Biserica Romano-Catolică din Franța refuză preluarea întreținerii marilor catedrale și biserici monument istoric, inestimabile ca valoare religioasă și culturală, deoarece nu ar avea fondurile necesare pentru asigurarea costurilor.
În România, Statul asigură doar o parte din salariile personalului deservent al cultelor, dar întreținerea, consolidarea și restaurarea locașurilor de cult și a celorlalte clădiri bisericești revin în responsabilitatea cultelor religioase.
Prin toate aceste atacuri și dezinformări, probabil comandate, se încearcă inducerea unei atitudini ostile față de Biserică, instituția care se bucură constant de cea mai mare credibilitate din partea atât a românilor din țară, cât și a celor 10 milioane de români din afara granițelor ei.
