‘Innoirea Bisericii, bucurie si responsabilitate’ – cuvant la intronizarea PF Parinte Daniel

Prea Fericite Parinte Patriarh Daniel,

Excelenta Voastra Domnule Presedinte la Romaniei,

Inalt Prea Sfintiile si Prea Sfintiile Voastre,

Stimati oaspeti de peste hotare si din tara,

Iubiti credinciosi,

In aceasta aleasa si sfanta zi am fost cu totii martori ai intronizarii celui de-al saselea Patriarh al BOR, in aceasta catedrala venerabila si incarcata de istorie din inima Bucurestiului. Este un eveniment duhovnicesc, liturgic si canonic plin de adanci si multiple semnificatii atat pentru ortodoxia romaneasca cat si pentru cea ecumenica. Cu adevarat aceste momente, care au devenit istorie, ne obliga la reflectie, deschizandu-ne mintea si inima pentru a putea intelege lucrarea tainica a Duhului Sfant, care pretutindeni este „si pe toate le plineste”.

In Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, intronizarea oricarui episcop, dar mai ales a intaiului dintre episcopii, este o sarbatoare a innoirii Bisericii insesi. In acest sens Sfanta Scriptura arata ca Dumnezeu Creatorul, fiind prezent prin energiile Sale divine in creatia si umanitatea Sa ca intr-un templu sfant, sfinteste si innoieste toate, cum se spune la proorocul Isaia: „Innoiti-va pentru Mine! Asa zice Domnul Cel ce a facut cerul si a pus in randuiala pamantul… adunati-va si veniti laolalta, sfatuiti-va voi, cei mantuiti dintre oameni! Eu sunt Dumnezeu si afara de Mine nu este altul, un Dumnezeu Drept si Mantuitor! Intoarceti-va la mine si va veti mantui!” (Isaia 45, 16-22). Templul Cel Sfant al lui Dumnezeu prin excelenta este Biserica, trupul tainic al Domnului, plinirea celui ce plineste toate, unde Fiul lui Dumnezeu inomenit, rastignit, inviat si inaltat, este prezent vazut si nevazut, adica este impreuna cu Tatal si aici nevazut impreuna cu noi locuieste. Totodata, El este Calea, Adevarul si Viata noastra, fiind prezent in marturisirea dreptei credinte, lucrator in Liturghia, Tainele si Cultul Bisericii, calauzitor si invatator in ierarhia Bisericii. Unitatea inseparabila a acestor trei elemente se implineste in Mantuitorul Iisus Hristos, care face din Biserica realitatea, actualizata anticipat, a Imparatiei sale, in care se innoiesc toate. In El si prin El episcopii inconjurati de preoti, diaconi si popor, formeaza imaginea Imparatiei lui Dumnezeu care innoieste lumea.

Mantuitorul Iisus Hristos ne-a descoperit taina comuniunii persoanelor treimice si ne-a aratat ca unitatea este singura forma adevarata de vietuire duhovniceasca. Dupa aceasta invatatura au trait Sfintii Apostoli, pe care Domnul i-a ales si asezat ca urmasi ai Sai in lume, si episcopii, din toate timpurile si din toate locurile. In acest sens, canonul 34 apostolic spune: „Episcopii fiecarui neam (ethnos) trebuie sa-l cunoasca pe Primul (proton) dintre ei drept cap (kephalen), si sa nu faca nimic fara vointa (gnome) lui, dar nici acela sa nu faca ceva fara vointa (gnome) tuturor. Fiindca asa va fi armonia aceleasi gandiri (homonoia) si va fi slavit Dumnezeu Tatal prin Fiul in Duhul Sfant”. Asadar, Ortodoxia, ca adevarata Biserica a lui Dumnezeu, este Biserica Sfintei Treimi, zidita pe taina unitatii celor Trei Persoane intr-o unica fiinta. Aceasta taina a comuniunii fundamenteaza unitatea si diversitatea, ierarhia si libertatea, reflectandu-se in toate nivelele de existenta ale Bisericii: local, regional si universal. Astfel, in Biserica Ortodoxa, episcopi si preoti, reprezentanti ai principiului ierarhic, savarsesc Liturghia si celelalte slujiri bisericesti mereu cu poporul credincios si pentru el. La randul sau poporul lui Dumnezeu primeste aceasta slujire dumnezeiasca si participa activ la viata Bisericii, incadrand ierarhia in ampla comuniune a sobornicitatii – al doilea principiu constitutiv al Bisericii Ortodoxe. Episcopii, desi deplin egali si autonomi in eparhiile lor, sunt cuprinsi in comuniunea sinodalitatii – cel de-al treilea principiu constitutiv de organizare a Bisericii Ortodoxe.

In sensul celor aratate episcopii formeaza un corp ordonat avand in frunte drept cap un protos sau un primat, care in cadrul Bisericilor locale surori si egale are in frunte un primus inter pares pe Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Rolul patriarhului este deci acela de a exprima si exercita unitatea in comuniune frateasca a unei Biserici locale, asigurand integrarea tuturor principiilor constitutive ale poruncilor evanghelice in viata credinciosilor.

Iata, prin urmare de ce evenimentul la care am participat, intronizarea patriarhului nostru, are o semnficatie eclesiziologica si reprezinta o innoire a Bisericii noastre in Iisus Hristos Domnul slavei. Prin acest act liturgic si pe deplin canonic am readus inaintea lumii constiinta realitatii noastre autocefale, asezand in scaunul de protos pe cel ce formeaza impreuna cu noi Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Prin Parintele nostru Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxa s-a reintregit si a redevenit un corp unic, dupa trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire, Patriarhul Teoctist. Azi, in frunte cu Patriarhul nostru in calitate de parinte, sinodul este o icoana a Imparatiei cerurilor. Daca in Preasfanta Treime Tatal nu e niciodata singur, ci impreuna cu Fiul si Sfantul Duh, asa si in Sinodul nostru, Patriarhul este incadrat de dubla comuniune, sinodala a episcopilor si soborniceasca a intregului popor al lui Dumnezeu. Aceasta e taina si bucuria comuniunii in Biserica Ortodoxa – cea a interconditionarii si dependentei reciproce a tuturor de toti, unde fiecare conteaza si e de neinlocuit: nici ierarhi fara patriarh, nici patriarh fara sinod; nici popor fara pastori, nici sinod si patriarh fara poporul lui Dumnezeu.

Prea Fericirea Voastra,

Ati devenit acum, prin vointa lui Dumnezeu si a intregii noastre Biserici, patriarhul unui popor insuflat de Duhul Evangheliei lui Hristos. Poporul roman, aceasta sinteza unica de latinitate orientala si romanitate ortodoxa este mostenitorul vietii crestine apostolice, martirice si patristice. Atat limba, cat si nationalitatea lui s-au infiripat odata cu Biserica Ortodoxa, mama lui duhovniceasca de milenii. Cu toate ca a trebuit sa treaca prin suferintele crucii acest popor ortodox binecuvantat a devenit, in timp, o Natiune unita si independenta cu o Biserica autocefala patriarhala in comuniune frateasca cu celelalte Biserici Ortodoxe. Au fost decenii lungi si pline de suferinte in care Biserica noastra s-a aflat impreuna cu intregul popor sub valurile unei terori istorice care parea fara sfarsit. Prin intelepciunea si prudenta, Patriarhi de fericita pomenire: Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin si Teoctist au rezistat ca o adevarata cetate zidita pe stanca infruntand fiecare valuri coplesitoare si inscriind fapte memorabile in istoria continuitatii poporului nostru.

Prin alegerea Prea Fericirii Voastre din 12 septembrie ierarhi si reprezentanti ai poporului lui Dumnezeu V-a identificat prin lucrarea Duhul Sfant sa fiti ales si pregatit pentru aceasta misiune si slujire.

Aceste putine cuvinte, rostite in numele membrilor Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, se doresc sa motiveze bucuria intregii Biserici, pentru aceasta alegere, dar si sa multumeasca Prea Sfintei Treimi pentru darul deosebit facut Bisericii noastre. Pregatirea teologica aleasa a Prea Fericirii Sale, inceputa la Institutul Teologic din Sibiu a fost incununata cu un doctorat la Bucuresti si cu altul la Strasbourg. Astfel, discipolul parintelui Staniloae s-a facut, in 1987 la Sihastria Neamtului, ucenicul duhovnicesc intru monahism al staretului de sfanta pomenire care a fost parintele Cleopa.

Personalitatea Prea Fericirii Sale s-a impus in activitatea didactica, ca profesor la Geneva, Bucuresti si Iasi, cu o opera publicistica remarcabila. Pentru vestirea Cuvantului Adevarului, ca Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Prea Fericirea Sa a reactivat Facultatea de Teologie, a infiintat 5 Seminarii Teologice, 2 Scoli postliceale sanitare, Institutul Trinitas (cu editura, tipografie si radio), Institutul Ecumenic si Social-Pastoral „Sf. Nicolae”, Centrul de presa „Lumina”, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, Durau, Academia Ortodoxa „Sf. Ioan de la Neamt”.

Teologia Dogmatica si cea Liturgica au fost traite prin lucrarea de sfintire a credinciosilor, pe care i-a legat de Hristos prin sfintii a caror moaste au fost venerate alaturi de cele ale Cuvioasei maicii noastre Parascheva.

Filantropia crestina, ca slujire a aproapelui in suferinta si in nevoi, bazata pe Filantropia divina, si-a gasit implinirea in activitatea Prea Fericirii Sale intr-o seama de institutii, unitati si centre medicale, social-caritative si cantine pentru saraci, mijloace de mare importanta in lucrarea pastoral-misionara a Bisericii.

In acest moment liturgic inaltator, pregatit de Sf. Liturghie prin Jertfa Euharistica, cand Prea Fericirea Voastra ati fost investit cu demnitatea de Patriarh, Intaiul Pastor al Bisericii noastre, care implica multa jertfa, membrii Sf. Sinod Va asiguram de inalta pretuire si mai ales de impreuna noastra lucrare in cadrul sinodalitatii Bisericii.

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa Va daruiasca Prea Fericirii Voastre sanatate si multa putere pentru a conduce corabia Bisericii pe calea mantuirii. Prin atributiile speciale de Patriarh si presedinte al Sf. Sinod sunteti chemat sa vegheati continuu la mentinerea unitatii si comuniunii sinodale, la aplicarea unitara in cadrul Bisericii noastre a Sfintelor Canoane si a regulamentelor bisericesti si mai ales a principiilor acriviei si iconomiei bisericesti. In consens sinodal, suntem in consecinta, chemati sa dam raspuns teologic si canonic tuturor provocarilor lumii contemporane secularizate.

Multumim lui Dumnezeu pentru darul facut Bisericii noastre, intrata astazi pe o noua cale de innoire in implinirea chemarii sale. Va dorim din tot sufletul, Prea Fericite Parinte Patriarh Daniel, sa aveti o pastorire rodnica si binecuvantata la carma Bisericii Ortodoxe Romane.

I.P.S. Laurentiu,

Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

Comentarii Facebook


Știri recente