Îngrijirea medicală și spirituală a persoanelor vârstnice

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Conferinței Medicină și Spiritualitate – o abordare multidisciplinară a pacientului vârstnic, organizată de Patriarhia Română și compania Antibiotice Iași, la Palatul Patriarhiei – București, în perioada 19 – 20 aprilie 2012:

Hristos a înviat!

Cu multă bucurie salutăm pe toți participanții la Conferința „Medicină și Spiritualitate – o abordare multidisciplinară a pacientului vârstnic”, organizată de Compania ANTIBIOTICE – Iași, în colaborare cu Patriarhia Română, în perioada 19 – 20 aprilie 2012.

Medicina este într-un mod deosebit spațiul de interferență a științei cu spiritualitatea, scopul comun al acestei interferențe fiind vindecarea pacientului printr-un act medical realizat cu credință în Dumnezeu, Izvorul vieții.

Anul acesta, 2012, este Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. De asemenea, anul 2012 a fost declarat în Uniunea Europeană Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații.

În acest context, Conferința „Medicină și Spiritualitate” își propune identificarea unor soluții pentru sănătatea pacienților vârstei a treia, astfel încât aceștia să își poată păstra un rol activ în societate, indiferent de vârstă, dar mai ales posibilitatea de a împărtăși altora experiențele personale ca înțelepciune acumulată de-a lungul vieții.

Biserica a înțeles întotdeauna că viața și sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, care trebuie însă apărate și cultivate, spre slava lui Dumnezeu și binele omului. Astfel, un medic bun, competent în știința și practica medicală, dar și statornic în respectul arătat demnității umane, devine un colaborator demn al lui Dumnezeu în arta îngrijirii sănătății și apărării vieții umane.

Desigur, medicii îl tratează pe bolnav, iar Dumnezeu îl vindecă. În acest sens, Dumnezeu și omul lucrează împreună pentru sănătatea și mântuirea ființei umane, creată după chipul Dumnezeului Celui viu, inteligent și iubitor, pentru ca în timpul vieții sale pământești trecătoare omul să se poată pregăti pentru a dobândi viața cerească netrecătoare, adică mântuirea.

Implicarea Bisericii în asistența medicală socială este deodată o vocație spirituală și o necesitate practică. Opera filantropică medicală și socială a Bisericii izvorăște din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toți oamenii, deoarece prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat (cf. Isaia 53, 5; 1 Petru 2, 24). După modelul Mântuitorului Iisus, Care „străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor, predicând Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice suferință în popor” (Matei 4, 23; 9, 35), vocația Bisericii este aceea de a uni predica sau învățătura de credință cu vindecarea bolilor și alinarea suferințelor oamenilor.

Așa se explică mulțimea instituțiilor de binefacere sau asistență socială înființate sau patronate de Biserică de-a lungul secolelor, adesea cu sprijinul împăraților, regilor și domnitorilor creștini, dar mai ales cu sprijinul multor credincioși milostivi și darnici.

Astăzi, vechea tradiție social-filantropică a Bisericii a revenit în actualitate în deosebi de când cultele religioase au recâștigat libertatea de organizare și slujire misionară în societatea românească, Biserica și instituțiile Statului fiind chemate la o mai intensă conlucrare, susținând și dezvoltând proiecte și programe sociale, sporind astfel solidaritatea pentru sănătate.

Opera social-filantropică a Bisericii include și o lucrare social-medicală, care acum se manifestă și prin desfășurarea unor programe social-medicale în parteneriat, un exemplu în acest sens fiind parteneriatul dintre Patriarhia Română și Compania ANTIBIOTICE – Iași, dar și prin prezența preoților de caritate în spitale, prin mulțimea unităților de caritate ale Bisericii (peste 700), precum și prin înființarea de instituții sau cabinete medicale în care medicii nu mai pun în opoziție știința și spiritualitatea, nici tratamentul medical și rugăciunea personală sau comună.

Astăzi este necesar ca în spitale să fie tratată nu doar boala din om, ci mai curând omul bolnav în întregul său, corpul și sufletul, sănătatea trupească și viața interioară, pentru a nu mai reduce pe bolnavi la patologia lor.

Întrucât grija pentru bătrâni și bolnavi arată gradul de civilizație al unui popor, în România de azi ne îngrijorează, în mod deosebit, starea de abandon social și de dezinteres față de viața și demnitatea persoanelor vârstnice, adesea oameni săraci, bolnavi și singuri.

Bătrânii și pensionarii, oameni care s-au dăruit pentru familie și societate, sunt poate astăzi segmentul cel mai neglijat și mai ignorat al societății contemporane, afectată de secularismul, individualismul și relativismul moral, care slăbesc unitatea, demnitatea și responsabilitatea familiei. Faptul acesta este amplificat și de fenomenul emigrației în străinătate a multor membrii ai familiei, care au lăsat însă în țară pe cei bătrâni, iar uneori chiar și pe copii.

Deși odată cu înaintarea în vârstă a omului viața pierde din forță și devine fragilă sau șubredă, totuși ea nu trebuie să piardă niciodată din valoarea și demnitatea ei, fiind darul lui Dumnezeu.

Într-o societate agitată și marcată profund de stres, viteză și grija excesivă pentru productivitate și profit imediat, persoanele fragile riscă în momentele de dificultate economică sau de boală să nu mai poată supraviețui. Cei dintâi care suferă din cauza acestei situații sunt tocmai bătrânii și bolnavii.

Astăzi, criza economică și socială determină transformări rapide și radicale în viața familiilor. Vârstnicii bolnavi, între care mulți bunici, traversează adeseori situații derutante și dureroase, răstigniți sufletește între dorința de a fi utili familiei și nevoia ajutorului, grijii și atenției din partea celor dragi. Astfel, unii bătrâni simt că sunt o povară pentru familie și preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecințele pe care aceste alegeri le implică pentru viața lor.

De aceea, este nevoie de un efort comun pentru ca societatea civilă și comunitatea eclesială să ajute pe bătrânii bolnavi să poată trăi demn și să fie tratați cu multă atenție, dragoste și recunoștință.

Bunicii sunt comori binecuvântate de care nu trebuie să privăm noile generații. Înțelepciunea bunicilor, experiența lor de viață sunt neprețuite. Bunicii oferă familiei dragostea lor, rugăciunea lor, blândețea lor, smerenia lor și așteaptă foarte puțin, un gest, o vorbă bună, puțin sprijin…

Lucrarea educativă a bunicilor pentru nepoți este foarte importantă, mai ales când părinții nu sunt în stare să asigure o prezență permanentă alături de copiii lor aflați la vârsta creșterii.

În acest sens, Biserica recunoaște rolul activ al bătrânilor în familie, dar și în biserică, ei fiind adesea cei mai prezenți la rugăciunea Bisericii și chiar ajutându-o din bănuțul lor, din pensia lor, în general modestă.

Pornind de la aceste adevăruri, Biserica și-a manifestat permanent respectul, grija și preocuparea față de bătrânii aflați în nevoie și boală, iar expresia acestei preocupări se vede și în multele așezăminte și cămine înființate și administrate de Biserică pentru persoanele vârstnice, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonați de familie și care prezintă grave probleme de sănătate, în centrele sociale de tranzit și adăposturile de noapte, în centrele de consiliere, cantine sociale și așezăminte social-medicale, precum și în centre noi de îngrijiri paliative, ca de pildă vechiul și noul Centru de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din București.

Din cele spuse până acum, se vede necesitatea dialogului și a cooperării dintre științele medicale și spiritualitatea creștină, atât pentru o etică a raportării omului în fața bolii și suferinței bolnavilor și bătrânilor, cât și pentru o îngrijire adecvată a acestora. În acest context, cooperarea Companiei ANTIBIOTICE – Iași cu Patriarhia Română reprezintă deja un semn de speranță și o cale de urmat.

Felicităm pe toți responsabilii cu organizarea acestei Conferințe de medicină și spiritualitate! Apreciem în mod deosebit felul în care Compania ANTIBIOTICE – Iași s-a implicat în susținerea diferitelor activități sociale ale Bisericii.

În mod special, felicităm pe Domnul Ec. Ioan Nani, Directorul general al Companiei ANTIBIOTICE – Iași, dimpreună cu întregul său colectiv, harnic și creativ, și ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască tuturor bucuria și răsplata de-a fi împreună-lucrători cu Hristos-Domnul, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, la însănătoșirea oamenilor, prin medicamente sigure și eficiente, fabricate în România, de către români și la prețuri accesibile.

Vă dorim tuturor sănătate și fericire, pace și bucurie!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente