Îngrijirea bolnavilor – slujire a lui Hristos Cel suferind în oamenii bolnavi

Cuvântul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu prilejul Simpozionului Spitale și bolnițe mănăstirești, Mănăstirea Radu-Vodă, București, 15 martie 2012:

„Bolnav am fost și M-ați cercetat” (Matei 25, 36)

În acest an consacrat Tainei Sfântului Maslu și îngrijirii bolnavilor, am binecuvântat organizarea Simpozionului Spitale și bolnițe mănăstirești, la București, cetatea unde odinioară existau numeroase mănăstiri, în clădirile cărora, înainte de întemeierea spitalelor, erau adăpostiți și îngrijiți, potrivit cuvintelor Sfintei Evanghelii, bătrâni, copii, infirmi și oameni lipsiți de ajutor.

Astfel de așezăminte se aflau la mănăstirile Radu-Vodă, Sărindar, Sfântul Ioan cel Mare, Colțea, Sfântul Sava, Sfântul Spiridon-Vechi, Sfântul Pantelimon, Zlătari, Mărcuța, Antim, Pasărea, Cernica, Ciorogârla și altele.

Biserica, încă din primele veacuri ale creștinismului, a pus în practică Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos pentru cei bolnavi, iar începând cu secolul al IV-lea s-a îngrijit de înființarea multor infirmerii, farmacii și spitale. Slujitorii Bisericii înțelegând Evanghelia milostivirii lui Hristos au îndemnat întotdeauna pe oameni, prin cuvânt și faptă, să cerceteze pe cei bolnavi și să-i ajute, după puterile lor.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de-a proclama anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor are o deosebită importanță pastoral-misionară, întrucât arată faptul că în centrul atenției noastre pastorale și misionare se află Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferință și a vindecării sufletului de boala păcatului. Prin urmare, suntem chemați să aprofundăm mai mult învățătura de credință ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu și să amplificăm cercetarea și îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă arătată față de orice semen al nostru care suferă sufletește și trupește. Această responsabilitate ne obligă să cunoaștem îndeaproape preocuparea constantă a Bisericii față de bolnavi prin înființarea, cu mari eforturi, a bolnițelor, farmaciilor și spitalelor mănăstirești, instituții care au contribuit mult la îngrijirea și vindecarea bolnavilor, aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Care va zice oamenilor milostivi în ziua Judecății universale: „Bolnav am fost și m-ați cercetat. […] Veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!” (Matei 25, 36 și 34).

Grija permanentă față de cei aflați în grele suferințe a însemnat o mare responsabilitate a Bisericii, care a înțeles că fără fapte de milostenie, învățătura Mântuitorului Hristos despre iubirea față de aproapele rămâne doar o teorie frumoasă.

De aceea, și în Biserica Ortodoxă Română din veacurile trecute au existat, în special în mănăstiri, instituții pentru îngrijirea bolnavilor. O însemnare din anul 1536, făcută pe un Minei copiat la sfârșitul veacului al XV-lea în Mănăstirea Putna, face referire la un incendiu care „mult rău a pricinuit și au ars casele domnești, trapeza, bucătăria și spitalul care erau în mănăstire”. Printre obiectele de mare valoare salvate din incendiu s-a aflat și un manuscris de tratare a bolilor scris în limba latină, dovadă că acolo nu funcționa un simplu adăpost pentru suferinzi, ci un loc de tratare a bolilor și de îngrijire a celor bolnavi de către un personal competent.

De-a lungul secolelor, în multe mănăstiri din Moldova și Țara Românească au fost organizate bolnițe pentru îngrijirea celor suferinzi.

Toate mărturiile istorice referitoare la grija Bisericii față de omul aflat în suferință reprezintă pentru noi un îndemn pentru a cultiva și astăzi lucrarea social-filantropică a Bisericii și a intensifica activitatea de asistență medicală mai ales pentru persoanele sărace din cuprinsul Patriarhiei Române. Prin acțiunile de acest fel întreprinse până acum, pe care dorim să le sporim, încercăm să continuăm tradiția multiseculară a Bisericii Ortodoxe Române, de a fi sprijin și mângâiere pentru cei bolnavi, devenind astfel mâinile iubirii milostive a lui Hristos care alină suferința celor bolnavi, aduc speranță și întăresc credința celor mulți.

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, să binecuvinteze lucrările acestui simpozion dedicat bolnițelor și spitalelor mănăstirești.

Felicităm pe organizatori și pe toți participanții!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente