Închisorile părintelui Viorel Todea din Arieșenii Albei

S-a născut la 1 iunie 1919, într-o familie de oameni simpli din Arieșeni, județul Alba. După școala primară, a urmat Liceul ‘Samuil Vulcan’ din Beiuș, apoi, ultimii doi ani, la Liceul ‘Gheorghe Barițiu’ din Cluj. În 1940 s-a înscris la Academia Teologică din Cluj, dar urmările Diktatului de la Viena l-au obligat să se refugieze la Sibiu, unde și-a continuat studiile de teologie. După 1946 a fost hirotonit preot, slujind în localitatea natală. În timpul liceului a intrat în ‘Frățiile de Cruce’, însă pentru că simpatiza o colegă evreică a fost eliminat din această organizație politică, fiind chiar nevoit să-și termine ciclul liceal la Cluj. În timpul guvernării legionare a fost nevoit să se încadreze din nou în ‘Frățiile de Cruce’ de la Sibiu, altfel pierdea bursa care îl ajuta să urmeze studiile de teologie. Ulterior, în timpul războiului, în decembrie 1944, găzduiește în mai multe rânduri pe câțiva legionari parașutați de aviația germană, dar care se prezentaseră sub identități false, ca ofițeri în Armata română cu misiuni speciale. Pentru acestea, la 1 septembrie 1949, a fost arestat de Securitatea Câmpeni, unde a fost deținut o lună, mutat la Securitatea Turda pentru aproape trei luni, încarcerat în închisoarea de la Turda și spitalizat în august 1950, deoarece era suferind de plămâni. În septembrie 1950, părintele Todea a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de ‘crimă de înaltă trădare’. A fost ținut la infirmeria TBC, pentru ca în ianuarie 1951 să fie transferat la spitalele penitenciare de la Văcărești, apoi de la Târgu Ocna. În acest ultim penitenciar, părintele Todea a avut șansa să se afle în mijlocul tinerilor care întrețineau o veritabilă academie mistică. I-a întâlnit pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Ioja Sinesie, despre care își amintește într-o declarație înregistrată în ancheta Securității: ‘În timp ce eram bolnav, în camera nr. 5 erau bolnavii mai grav și ajutați cu alimente ca: unt, lapte, marmeladă, zahăr, de către legionarii deținuți. Care erau mai sănătoși și puteau mânca mâncare mai grea, ne aduceau astfel de alimente; toți acești legionari ne mai ajutau, spălându-ne lenjeria de corp. Acești renunțau la alimentele de mai sus, pentru a ne ajuta pe noi să ne însănătoșim, acestea constituind un ajutor legionar sau un gest creștinesc’. Totodată, în acest penitenciar se purtau adevărate discuții teologice și mulți deținuți duceau o autentică trăire creștină. Viorel Todea mărturisește în ancheta de la Securitate că în primul contact pe care l-a avut cu Valeriu Gafencu acesta i-a cerut să fie spovedit, tot așa cum avea să procedeze cu puțin până să moară. După expirarea pedepsei, părintele Todea a mai fost deținut administrativ pentru un an și șase luni, fiind eliberat abia la 19 iulie 1954. După acest moment, a căutat să păstreze legăturile cu foștii colegi de suferință, prin diverse vizite, Securitatea considerând că Viorel Todea continuă ‘activitatea legionară’ de la Tg. Ocna. Astfel, la 29 mai 1959, părintele Todea a fost arestat din nou și trimis în ancheta Securității din Oradea. După un an de anchete, a fost inclus într-un lot de trei inculpați foști colegi de detenție de la Tg. Ocna. La 6 iulie 1960, prin Sentința nr. 233 a Tribunalului Militar Timișoara, părintele Todea a fost condamnat la 17 ani muncă silnică pentru infracțiunea de ‘uneltire contra ordinii sociale’. După primirea sentinței, părintele Todea a fost spitalizat la Gherla pentru tratarea mai vechii sale boli de plămâni. Câteva luni mai târziu a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 3 august 1964, din Penitenciarul Gherla. A revenit în preoție, slujind la Vidra, iar după un an în localitatea natală.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 27 iulie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente