Începutul Sfintelor Patimi

Începutul Sfintelor Patimi. (Mt. XXV, 30-75; Mc. XIV; 26-72; Lc. XXII, 39-71; In. XVIII, 30). Cântările obișnuite pentru această perioadă a Paștilor erau psalmii 120 și 134. Nu putem ști dacă apostolii au cântat chiar acești psalmi sau alții. Putem fi siguri, însă, că ei și-au revărsat sufletele adânc impresionate de cuvintele neuitate ale Domnului, în rugi, pentru momentele grele ce îi așteptau.

Evanghelistul Matei spune lapidar: ” Și după ce au cântat laude, au ieșit la muntele Măslinilor” (Mt. XXVI, 30). Sf. Ioan, mai detaliat, notează: „Și acestea zicând, Iisus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Ce­drilor, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui ” (In. XVIII, 1).

Muntele Măslinilor se afla în partea de răsărit și miazănoapte a cetății Ierusalimului, la o distanță de cca. un km de oraș. Îl despărțea de Ierusalim valea adâncă a Chidronului (pârâul negru) sau pârâul cedrilor, cum redă textul românesc. Pârâul Cedrilor curge numai în lunile de iarnă, când plouă sau chiar ninge; în timpul verii nu are nici un pic de apă. Apa lui este tulbure și murdară. De aceea el și poartă numele de Chidron, ceea ce înseamnă „pârâul negru”. Atunci când curge își croiește drumul și se varsă în Marea Moartă. Pe timpul Paștilor pârâul mai are puțină apă. Dincolo de pârâul Cedrilor era o grădină cu măslini, numită grădina Ghetsimani locul preferat al Mântuitorului. Cuvântul „Ghetsimani” înseamnă „teasc de măsline” și se numea așa pentru că era înzestrată cu un teasc pentru strivitul măslinelor, din care se obținea untdelemnul. Pare să fi aparținut unuia dintre prietenii Domnului, pentru că Domnul venise de multe ori aici, cu ucenicii Săi (In. XVIII, 2; Lc. XXII, 39). Astăzi, pe locul acestei tainice grădini, au mai rămas doar câțiva măslini uriași, despre care se crede că au fost martori ai rugăciunii și prinderii lui Iisus Hristos. De altfel, pe tot muntele Măslinilor, acoperit altădată cu grădini de măslini, astăzi se mai găsesc doar puțini măslini pe coastele lui, în schimb, este acoperit cu clădiri, cu ruine și cu deosebit de multe morminte.

Faptul, că Domnul și cu apostolii Săi părăsesc încă în puterea nopții camera în care cinaseră, este, cum am spus, o dovadă că Cina cea de Taină n-a fost cina de Paști a iudeilor, pentru că iudeilor le era interzis să părăsească încăperea în care au mâncat cina pascală, până în dimineața zilei următoare. Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Comentarii Facebook


Știri recente