Înălțarea Domnului prăznuită la noua Catedrală Episcopală din Oradea

La dumnezeiescul praznic al Înălțării Domnului la cer, Joi, 24 mai 2012, clerul și credincioșii noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în frunte cu Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, au înălțat rugăciuni către Bunul Dumnezeu prin săvârșirea Sfintei Liturghii arhierești, în paraclisul „Sfinții Ierarhi Nicolae, Spiridon și Nectarie” de la demisolul catedralei, după cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.

În cadrul slujbei, diaconul Marius Popovici a fost hirotonit preot pe seama bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Păușa, Protopopiatul Oradea, iar la final, noul hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.

În frumosul și bogatul cuvânt de învățătură, Chiriarhul Oradiei a arătat semnificațiile teologice și dogmatice ale marelui praznic al Înălțării Domnului, precum și importanța sărbătoririi eroilor neamului în această zi:

„Sărbătoarea de astăzi, mărită, luminată și împărătească a Înălțării la ceruri și șederii de-a dreapta slavei lui Dumnezeu-Tatăl a Domnului nostru Iisus Hristos, o sărbătorim, în fiecare an, în cea de-a patruzecea zi de la Învierea Mântuitorului. Este ziua în care sărbătorim, practic, încheierea misiunii pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, în starea de prezență concretă, personală, a Dumnezeului-Om, Care a venit din ceruri pe pământ să se înomenească, pentru a răscumpăra firea omenească cea căzută. Iar la Înălțare El încheie acest parcurs, urcând în slavă, acolo de unde a venit, de unde nicicând nu a lipsit ca Dumnezeu, fiind mereu împreună cu Tatăl și cu Duhul pe tronul slavei dumnezeiești, împreună cu firea omenească pe care Și-a asumat-o, născându-Se din Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu.”

„Domnul Hristos Și-a luat această fire omenească și a purtat-o, prin moartea pe Cruce, în mormânt, pentru ca, prin Învierea cea de-a treia zi, să o aducă la o viață nouă, iar apoi, prin Înălțarea la ceruri și șederea de-a dreapta Tatălui, să așeze firea omenească la cinstea care i-a fost rezervată de Dumnezeu, de la facerea lumii. Urmând ca, prin viața Bisericii, prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, toți purtătorii firii omenești, toți oamenii, să putem să ne însușim mântuirea: prin pocăință, prin întoarcerea la Dumnezeu, prin schimbarea felului nostru de a gândi, prin transformarea vieții noastre din păcătoasă în virtuoasă, prin părăsirea celor rele și mergerea pe calea luminii lui Hristos Domnul.”

„Binecuvântarea Mântuitorului Iisus Hristos, pe când se înălța la ceruri, este binecuvântarea ce rămâne în viața Bisericii, fără de care noi nu putem face nimic în Biserică, este binecuvântarea pe care o repetăm neîncetat la sfintele slujbe și de care beneficiem, cu toții, de când ne naștem, chiar înainte de Sfântul Botez, prin mamele noastre credincioase și evlavioase, care își binecuvintează pruncii, însemnându-i cu semnul Sfintei Cruci. Toate aceste binecuvântări, pe care Dumnezeu ni le dăruiește în mod gratuit, se desăvârșesc în Sfânta Biserică, însă mai trebuie ca noi să credem, și apoi, toată viața să ne silim să trăim în afara păcatului, iar dacă am păcătuit, să ne spovedim și să ne delimităm de păcat. Lucrarea sfântă a refacerii firii omenești, prin țesătura de aur a harului, se săvârșește numai în Sfânta Biserică, începând cu Sfânta Taină a Botezului și continuând în întreaga viață, printr-un permanent urcuș duhovnicesc”.

„Astăzi este o zi specială și pentru că noi îi comemorăm pe eroii neamului nostru, legată îndeosebi și de istoria noastră națională. De aceea, Biserica noastră a rânduit ca praznicul Înălțării Domnului la cer să fie, totodată, un prilej de cinstire a eroilor, numindu-se și „Ziua Eroilor”. Eroii noștri sunt cei care și-au dat viața nu numai pentru apărarea identității noastre naționale ci și pentru apărarea identității noastre culturale. Această identitate culturală a românilor se conjugă cu Biserica strămoșească, cu spiritualitatea noastră creștin-ortodoxă, bizantină, care țâșnește din izvoarele harului, care a strălucit cu atât de multă frumusețe în cursul istoriei creștine”.

Comentarii Facebook


Știri recente