În Siria există martiri și în zilele noastre – Dialog cu pr. Gheorghe Costea, preotul românilor ortodocși din Siria și Liban

Siria, considerată una dintre țările musulmane care ofereau siguranță creștinilor, a devenit, în urma conflictului dintre regimul lui Bashar al-Assad și rebelii islamici fanatici, „un altar de jertfă” al creștinilor. Musulmanii dintre rebelii fanatici îi obligă pe creștini să treacă la islamism, îi răpesc sau chiar îi omoară. „Acum, în Siria, sunt martiri”, ne-a spus pr. Gheorghe Costea, preotul românilor din Siria și Liban, în interviul acordat ziarului nostru.

Care era situația creștinismului în Siria înainte de începerea conflictului?

În Siria am întâlnit mai multe forme de creștinism. În primul rând creștini ortodocși, care sunt cei mai numeroși, 1,1 milioane din cei 20 de milioane de locuitori a Siriei, adică 5-6%. Aceștia aparțin de Patriarhia Antiohiei și a întregului Orient, patriarhie care continuă tradiția Patriarhiei Antiohiei începută de la Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Apoi, în Siria mai există alte două patriarhii: Patriarhia Greco-Catolică (3%) și Patriarhia Siro-Iacobită (0,5%). Toate cele trei patriarhii au sediul la Damasc. Totodată, în Siria sunt creștini armeni, mai numeroși decât siro-iacobiții, romano-catolici, uniați și maroniți. În total creștinii ajungeau la aproximativ 10% din populația țării.

Ați stat în mijlocul creștinilor din Siria peste doi ani, de la sărbătoarea Învierii din anul 2009 până în vara anului 2011. Cum era viața unui creștin în Siria?

Regimul actual, un regim dictatorial dar laic, a fost împotriva oricărei manifestări de tip fanatic sau extremist și a dat o foarte mare libertate minorităților. Trebuie să precizăm că regimul lui Bashar al-Assad, actualul președinte al Siriei, este un regim care face parte și el dintr-o minoritate, alawiții, o sectă care derivă din shiism, dar tot musulmană. Dacă majoritatea populației din Siria este sunită (70%), alawiți sunt doar 15%, iar restul fac parte din alte secte musulmane: druzi, ismaeliți și alți shiiți. De aceea dintru început el a conlucrat destul de mult cu minoritățile, le-a dat destule drepturi și totodată a încercat să conducă țara din punct de vedere laic, fără implicare religioasă. Trebuie să precizăm că înainte de conflict existau în guvern atât miniștri alawiți și suniți, cât și 4 miniștri creștini. Deci s-a încercat o conducere laică a țării. De aceea creștinii putem să spunem că o duceau mai bine decât în alte țări din Orientul Mijlociu.

Atât timp cât nu se revoltau împotriva regimului, nu erau persecutați. Ceea ce pentru creștini este tocmai împlinirea învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Faptul că îi lăsau să-și manifeste cultul, să-și ridice biserici, să-și pună clopote la biserici, pentru ei a fost privit ca un privilegiu destul de mare, având în vedere trecutul de prigoană pe care l-au avut. Astfel că acum mulți îi consideră pe creștini aliați ai guvernului. Teama creștinilor de acolo este că dacă regimul lui al-Assad va cădea, se va ajunge la o islamizare a țării, ca în Irak, unde mulți au părăsit țara, iar alții au fost chiar omorâți, martirizați.

În Siria, creștinii trăiau normal. Erau prezenți în toate păturile sociale, participau la toate activitățile economice, sociale și culturale. Chiar și eu, personal, pot spune că eram respectat de musulmani când mă vedeau îmbrăcat în reverendă. Ei știau că nu sunt unul de al lor, șeic sau imam, însă mă considerau om de religie, slujitor al lui Dumnezeu.

Ce s-a întâmplat după izbucnirea conflictului?

Chiar și unii dintre creștini îmi spuneau că acum ar fi bine să merg mai mult în civil. Opoziția, chiar dacă la început era formată din islamiști moderați, încetul cu încetul a fost acaparată de islamiști fanatici încât acum putem spune că o mare parte din opoziție este dominată de aceștia. De aceea și frica creștinilor de acolo că, dacă va cădea regimul, va urma o prigoană destul de mare. Trebuie să spunem că din datele pe care le avem acum, din cei 1,1 milioane de creștini ortodocși din Siria, cam 300-400 de mii au părăsit țara. Sunt și destul de mulți care au murit.

Dar sunt foarte mulți răpiți. Islamiștii fanatici au răpit, din aprilie, chiar și doi episcopi, unul ortodox și altul siro-iacobit.

Creștinii sunt răpiți sau uciși în Siria din cauza adeziunii pro-regim sau a credinței în Hristos?

Unii sunt uciși pentru susținerea conducerii țării, ca cei care lucrează în sistemul administrativ sau luptă alături de armata de apărare siriană. Creștinii sunt văzuți și ca susținători ai americanilor, deci tot o națiune creștină, și astfel musulmanii din zonă se răzbună pe creștini pentru atacurile din Irak și din celelalte țări.

Însă, dacă la început a fost o luptă împotriva susținătorilor regimului, acum putem vorbi și de o lupă împotriva creștinului care este non-musulman. Sunt zone în Siria controlate de rebeli care le cer creștinilor să plătească gizia (cizye) – tributul pentru non-musulmani introdus de Mohamed – pentru ca să rămână creștini. Și nu este o sumă foarte mică. Iar cei care nu plătesc sunt obligați să se convertească. Sunt anumite zone în care islamiștii mult mai fanatici nu acceptă decât convertirea sau părăsirea teritoriului. Astfel, mulți părăsesc țara.

Totodată, creștinii sunt răpiți și pentru răscumpărare, deoarece, fiind prigoniți cu ani în urmă, au strâns mulți bani. Și din răpiri s-au obținut sume destul de mari. Din păcate, sunt și cazuri când cu toate că a fost plătită răscumpărarea, totuși creștinii au fost uciși. Chiar este un preot catolic, care a fost decretat de către Vatican ca martir și care a murit în 2009. Este și un preot ortodox, Fadi Jamil Haddad, care a fost răpit și omorât în 2012 pentru că îi ajuta pe creștinii care se aflau în aceste zone de conflict dintre rebeli și forțele guvernamentale.

Părinte, sunt martiri acum în Siria?

Da, acum sunt martiri. Precum părintele Fadi, au mai fost și alții omorâți când mergeau să ajute sau să plătească recompensa pentru anumiți creștini răpiți. Și sunt unii care au fost omorâți chiar pentru faptul că au mărturisit că sunt creștini și nu au dorit să se convertească. Eu cred că aceștia pot fi socotiți martiri. Perioada persecuțiilor nu s-a încheiat, există martiri și în zilele noastre!

Cum vedeți viitorul conflictului din Siria?

Ne rugăm pentru pace, după cum ne-a îndemnat și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și după cum se roagă creștinii de acolo și de pretutindeni. Pentru creștini, cea mai importantă armă trebuie să fie rugăciunea, cum ne-a îndemnat și Preafericirea Sa.

Însă, după încetarea conflictului, vor rămâne urmări destul de adânci. Știu că se vorbește în Siria că ar fi nevoie de peste 20 de ani pentru refacerea a tot ceea ce s-a distrus. Iar dacă se va schimba regimul, există frica că va fi destul de mult haos. Deja unii lideri moderați ai opoziției au fost omorâți de către cei fanatici, pentru că nu converg cu ceea ce văd ei pentru viitorul Siriei: un stat islamic și condus după legea islamică. Deci, nu este deloc un viitor pașnic pentru creștini. (Articol semnat de Diac. George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 22 octombrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente