In mesajul sau de felicitare, IPS Daniel a afirmat: ‘PF Teoctist este un continuator al traditiei romanesti de deschidere internationala.’

In mesajul sau de felicitare cu ocazia implinirii a 89 de ani de viata a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a evidentiat personalitatea Prea Fericirii Sale, spunand ca: ‘Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, este un continuator al traditiei romanesti de deschidere internationala, de cooperare intre Biserici fara sa ne pierdem identitatea si specificul nostru.’

In continuare va prezentam mesajul Inalt Prea Sfintitului Parinte Mitropolit Daniel la implinirea a 89 de ani de viata a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, mesaj ce a fost oferit in excusivitate postului de Radio Trinitas: ‘Este o binecuvantare faptul ca Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a fost fiu al Moldovei si apoi parinte duhovnicesc al Moldovei in anii de arhierie aici la Iasi, mai ales in anii de pastorire ca Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei. Trebuie sa spunem ca a ramas atasat de Moldova, de spiritualitatea Moldovei, de locurile natale unde a construit si o biserica in localitatea Victoria, o biserica noua, frumoasa, ridicata in anii de comunism, in vremuri grele si conditii grele, si nu a uitat niciodata satul de nastere Tocileni, oamenii din partile respective si mai ales Manastirea Vorona pe care a rectitorit-o, iar impreuna dorim ca sa incepem demersurile de canonizare a Cuviosului Onufrie de la Sihastria Voronei care a fost ucenic al Sfantului Paisie de la Neamt. Deci, aceasta legatura cu locurile natale, cu spiritualitatea, cu cultura, cu tot ceea ce inseamna pecetea istorica spirituala a Moldovei este o caracteristica principala a personalitatii Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist care vorbeste adesea cu drag, cu multa bucurie, despre copilarie, despre experienta sa din scoala si experienta sa din viata monahala, ceea ce inseamna o inradacinare sufleteasca foarte puternica in spiritualitatea locurilor natale si a Moldovei in general. Prin aceasta dimensiune spirituala, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist poate sa inteleaga iubirea fiecarui om fata de locurile natale si, in acelasi timp, deschiderea sa pentru experienta altora si pentru a se imbogati din experienta altora.

O alta binecuvantare pe care Dumnezeu i-a dat-o a fost aceea de a pastori in diferite locuri ale tarii, nu doar in Moldova: a fost mai intai Episcop-vicar patriarhal si apoi Episcop la Arad, dupa aceea Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, apoi Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei, si in cele din urma Patriarh al Romaniei. In timpul vacantelor episcopale, a mai suplinit scaunele de la Oradea si de la Sibiu, avand posibilitatea sa cunoasca toate regiunile tarii.

Modul in care Prea Fericirea Sa imbina dragostea fata de tara, cu deschiderea sa universala, internationala, ecumenica, deodata denota faptul ca este un roman bun si un european, si chiar un arhiereu cu deschidere spre toata Biserica soborniceasca si spre crestinatatea universala. Acest lucru s-a constatat si prin faptul ca l-a invitat pe Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul II in Romania, ca a fost si dansul de asemenea la Vatican si ca urmeaza linia de deschidere ecumenica, de apropiere intre Biserici Crestine diferite pe care o avem, de la toti Patriarhii Romaniei, dar mai ales de la: Patriarhul Miron Cristea, Patriarhul Justinian si Patriarhul Iustin. Deci, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, este un continuator al traditiei romanesti de deschidere internationala, de cooperare intre Biserici fara sa ne pierdem identitatea si specificul nostru, dar ne imbogatim identitatea prin comuniune de viata si de misiune cu celelalte Biserici Ortodoxe surori. In randul Ortodoxiei, Prea Fericirea Sa este foarte mult apreciat deoarece avem relatii de fratietate cu Bisericile Ortodoxe surori si relatii de cooperare ecumenica, de dialog cu institutiile crestine internationale si cu Bisericile Crestine occidentale. Toate acestea arata o capacitate spirituala si o maturitate foarte mare in ceea ce priveste dialogul si constiinta responsabilitatii si co-responsabilitatii pentru unitatea crestina. Nu este vorba doar despre o politica bisericeasca de circumstanta, ci este vorba despre o co-responsabilitate: crestinii au contribuit la divizarea crestinatatii in trecut, iar acum trebuie sa lucram cu simtul raspunderii si sa contribuim la refacerea unitatii crestine. Deci, acest simt al responsabilitatii nationale si internationale al Bisericii Autocefale, sobornicesti Ortodoxe este foarte important astazi deoarece nici nu trebuie sa ne dizolvam intr-un fel de amestec sincretist de religii sau confesiuni, dar nici nu ne putem izola ca si cum am fi singurii astazi in lume, mai ales ca avem o Diaspora Ortodoxa Romana foarte mare, care se intinde din ce in ce mai mult, si toti, in frunte cu Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, avem o responsabilitate pentru mentinerea identitatii ortodoxe a tuturor credinciosilor oriunde s-ar afla ei pentru buna cooperare cu alte Biserici. Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, este foarte sensibil in ceea ce priveste aceasta legatura intre autenticul romanesc si deschiderea universala, cat si pentru traditia din Moldova care este puternic afirmata in timpul lui Stefan cel Mare care a fost un bun roman ce avea, in acelasi timp, legaturi culturale, economice, chiar militare, cu foarte multe popoare: a sprijinit pe ortodocsi, a ctitorit o manastire la Sfantul Munte Athos, a sprijinit propria sa tara si credinta; a fost in cooperare, in deschidere universala cu Italia, cu Polonia, Ungaria, cu Rasarit.’

Comentarii Facebook


Știri recente