Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a rostit ieri, 11 ianuarie a.c., în prima duminică după sărbătoarea Botezului Domnului, un cuvânt de învățătură în paraclisul Reședinței patriarhale. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a menționat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu propovăduiește Evanghelia înainte ca Sfântul Ioan să-și fi încheiat misiunea sa de pregătire a inimilor evreilor pentru primirea lui Hristos și nu înainte ca Sfântul Ioan să fie întemnițat, arătând prin aceasta că predica Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos începe numai atunci când Sfântul Ioan și-a împlinit misiunea sa”, subliniind faptul că între cele două propovăduiri este comună Taina Pocăinței, dar și Taina împărăției lui Dumnezeu, sau mai bine zis pocăința – ca pregătire pentru dobândirea sau intrarea în împărăția cerurilor. Preafericirea Sa a continuat spunând că împărăția cerurilor înseamnă iubirea Preasfintei Treimi împărtășită îngerilor ascultători și buni, drepților și sfinților. A dat ca exemplu pe Sfântul Apostol Pavel care ne spune că „împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt”. „Dreptatea înseamnă viețuirea dreaptă. Pacea și bucuria în Duhul Sfânt sunt darurile iubirii Preasfintei Treimi către cei ce cred în Hristos și împlinesc poruncile Lui. Cine se împacă cu Dumnezeu prin pocăință și prin săvârșirea faptelor bune primește pacea. Cine împlinește voia lui Dumnezeu în viața lui primește bucuria rodirii celei adevărate în Duhul Sfânt”, a mai spus Patriarhul nostru, care a menționat că împărăția cerurilor înseamnă coborârea lui Dumnezeu pe pământ, printre oameni. Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, cel nevăzut Se face văzut, Cel necuprins Se face cuprins. Dobândirea împărăției cerurilor se dobândește prin pocăință, prin schimbarea felului nostru de a fi, de a gândi, de a lucra. Pocăința înseamnă o înnoire a minții, a ființei noastre, și anume modelarea vieții noastre după voia lui Dumnezeu. Dar mai întâi de toate, pocăința înseamnă recunoașterea păcatului și regretul, părerea de rău pentru păcat, precum și dorința fierbinte de a nu mai săvârși răul, ci binele, de a nu mai face voia diavolului, ci a lui Dumnezeu; de a nu ne mai pune nădejdea în noi înșine și în viața aceasta trecătoare, ca și cum ar fi ultima realitate, ci de a pune ca temelie a vieții noastre credința în Dumnezeu sau legătura noastră vie cu Hristos Dumnezeu-Omul. Preafericitul Părinte Patriarh a vorbit și despre faptul că Biserica Ortodoxă a fost pătrunsă atât de mult de predica Sfântului Ioan Botezătorul, dar și de predica primă a binevestirii Evangheliei mântuirii a lui Iisus Hristos, că a creat prin simbolism catapeteasma sau iconostasul. „Catapeteasma este transpunerea în formă vizuală permanentă a predicii Mântuitorului «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor!»”, a spus Patriarhul Bisericii noastre. Pe primul registru al catapetesmei sfântului altar, în Biserica Ortodoxă, apare Dumnezeu-Copilul, Hristos cel Veșnic întrupat, purtat de brațele mamei fecioare, arătând prin aceasta venirea Lui în lume. Apoi, Hristos-Domnul în chip adult, Pantocratorul Care poartă fie Evanghelia, fie globul pământesc ca simbol al Universului pe brațul stâng, lângă inimă, și binecuvintează cu mâna dreaptă. „Prin aceasta vedem că Taina Bisericii se leagă de Taina împărăției cerurilor. Biserica este spațiul și timpul în această lume, între prima venire a lui Hristos, ca prunc născut din Fecioară, ca Dumnezeu întrupat, și a doua venire a lui Hristos, ca Împărat al veacurilor”, a mai spus Patriarhul Daniel. În registrul al doilea și al treilea al iconostasului vedem evenimente din viața Mântuitorului Iisus Hristos, momente ale mântuirii noastre, precum și pe Sfinții Apostoli și Sfinții Prooroci care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu, l-au propovăduit și au îndemnat lumea să se pocăiască, să se convertească, căci împărăția cerurilor s-a apropiat de noi. „Întreg iconostasul este împărăția lui Dumnezeu apropiindu-se de oameni, ca oamenii că răspundă prin apropierea lor de Dumnezeu. De aceea, sfintele uși ale sfântului altar sunt simbolizate ca fiind ușile împărăției cerurilor”. Și când noi primim prin sfintele uși ale sfântului altar Sfintele Taine, chemarea este „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă!”; ne cheamă să ne apropiem de împărăție, pentru că împărăția s-a apropiat de noi. Preafericitul Părinte Patriarh a conchis spunând că Evanghelia de ieri a arătat într-o formă concentrată taina legăturii dintre pocăință și împărăția cerurilor, iar Biserica, prin tot simbolismul liturghic, prin icoane, prin gesturi, prin veșminte, prin modul în care au fost compuse și organizate slujbele, este o permanentă invitație la pocăință și la intrarea în împărăția cerurilor, prin însuși faptul că Biserica este în lumea aceasta anticameră, pridvor, arvună și început al împărăției cerurilor.
( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 308/ 12 ianuarie 2008)
