În Duminica a XXXIV-a după Rusalii Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ținut un cuvânt de învățătură în Paraclisul patriarhal

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ținut un cuvânt de învățătură ieri, 15 februarie a.c., în Paraclisul patriarhal.

Parabola fiului risipitor ne arată trei adevăruri distincte, dar strâns legate între ele: drama libertății păcătoase, puterea pocăinței sincere și iubirea milostivă și mântuitoare a lui Dumnezeu față de om”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh. În pilda rostită de Hristos, cei doi fii ai tatălui au un comportament diferit. Cel mai tânăr dorește libertatea și cere partea de avere pentru a cunoaște lumea și a se folosi de libertate cum dorește el. Tatăl respectă voința copilului său și-l lasă să facă precum voiește, fără amestec, fără sfat. Celălalt rămâne în ascultare și credincioșie față de părintele său. Explicând semnificațiile duhovnicești ale plecării fiului risipitor în țara îndepărtată, Preafericirea Sa a arătat că ea înseamnă în primul rând multa libertate pe care Dumnezeu o dăruiește omului atunci când îi oferă darurile Sale. „În acest spațiu al libertății noastre, uneori uităm de Dumnezeu, uităm darurile primite, folosindu-le fără referință sau amintire la dăruitor. Țara îndepărtată este libertatea mare a omului, chiar până la uitarea de Dumnezeu. Libertatea fiului plecat de lângă tatăl, manifestată prin cheltuirea averii acestuia în dezmierdări, în desfrâu, devine libertatea de a risipi, nu de a aduna, de a înmulți darurile. Țara îndepărtată, ca spațiu al libertății, este distanța dintre primirea darurilor și facerea roditoare a lor sau risipirea acestora”. Tânărul fiu din Evanghelie nu a făcut nimic roditor, ci a cheltuit darurile primite, epuizând viața și sănătatea sa în lucruri fără valoare, care i-au sărăcit inima de iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni. Foametea care urmează risipirii averilor, a darurilor, lipsa de hrană înseamnă o sărăcire de cele materiale. Dumnezeu îngăduie însă foamea materială, criza economică, pentru a-l face pe om să se trezească, încât căutarea celor materiale să se schimbe în foame după cele spirituale. „Foametea, ca o constrângere exterioară, l-a determinat pe tânărul care a risipit averile, rămânând sărac și singur, să caute un mijloc de a supraviețui, pentru că se afla la limita existenței sale. Sărăcia proprie și foametea din țara îndepărtată l-au adus la marginea vieții lui. Când s-a văzut aproape de moarte, s-a angajat ca slugă, ca paznic la porci. Dar nici acolo nu se putea îndestula de roșcovele cu care se hrăneau porcii. Roșcovele simbolizează păcatul, iar porcarul închipuie pe păzitorul patimilor”, a mai spus Patriarhul Daniel. În această situație, tânărul ajuns singur și sărac, constatând că se află sub nivelul animalelor necuvântătoare, ia o hotărâre prețioasă pentru viața sa. El zice: „Ridica-mă-voi și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: «Părinte, am greșit la cer și înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primește-mă ca pe unul dintre argații tăi»”. Această hotărâre a lui, zicând „ridica-mă-voi”, este începutul pocăinței. Interpretând gestul fiului risipitor, Părintele Patriarh a menționat că „ridicarea se referă la schimbarea stării în care se afla prin întoarcerea lui la tatăl. Ridicarea este motivată de dorința convertirii, a revenirii la casa părintelui său, dăruitorul averilor cheltuite de el, pe care fiul cel tânăr l-a uitat. Ridicarea din păcat înseamnă aducere-aminte de Dumnezeu și înnoire sufletească prin milostivirea lui Dumnezeu”. În clipa întoarcerii, tatăl nu își așteaptă fiul în casă, ci îl întâmpină pe cale, ceea ce mărturisește bucuria pe care o are Dumnezeu atunci când un păcătos se întoarce la viață de virtute. Repunerea în demnitatea de odinioară a fiului se face prin trei lucruri: dăruirea hainei celei dintâi, a inelului și a încălțămintei. Haina dintâi este Botezul care se poate murdări prin păcat, dar se curățește prin pocăință. Inelul reprezintă simbolul iertării și al reînfierii, iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu. Încălțămintea dată în picioare este puterea de a călca peste spinii ispitelor, de a birui păcatul. Îmbrăcarea cu aceste haine este consecința schimbării vieții interioare a fiului risipitor prin renunțarea la păcat și trăirea în ascultare de Dumnezeu. Acum, tânărul, care avea o libertate păcătoasă, căzută, descoperă libertatea sfântă, înălțătoare în comuniune cu Dumnezeu. Vițelul cel gras al ospățului înfățișează Taina Euharistiei, refacerea comuniunii de iubire veșnică dintre Dumnezeu și om, expresia bucuriei omului iertat. Primirea deosebită de care s-a bucurat fiul cel risipitor nu a adus în sufletul fratelui mai mare mângâierea reîntâlnirii cu fratele său, ci a născut mâhnire și reproș. El aștepta ca tatăl lor să fie drept înainte de a fi milostiv, pentru că, după dreptate, fiul cel mic trebuia pedepsit pentru risipirea averii încredințate. După milostivirea lui Dumnezeu, el a fost iertat, și în loc de certare și pedeapsă, el a fost cinstit și onorat cu haine noi și cu o masă bogată. Iubirea și milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decât cred oamenii că trebuie să o arate Dumnezeu. Dreptatea poate ucide uneori, dar iubirea este mai mare decât dreptatea fiindcă recuperează viața umană, salvează persoana umană. Evanghelia din Duminica a XXXIV-a după Rusalii este cea a iubirii milostive, salvatoare a lui Dumnezeu pentru om. „Constatăm că Evanghelia din această duminică nu se referă doar la iertarea fiului cel risipitor, ci și la îndreptarea fiului ascultător și statornic. Primul a fost salvat, iar cel de al doilea a fost îndreptat cu iubire părintească. Credincioșia și ascultarea fiului celui mare nu trebuie să excludă milostivirea și iertarea. Evanghelia ne arată că oamenii credincioși și virtuoși nu înțeleg întotdeauna marea milostivire primită prin Taina pocăinței, considerând că păcătoșii trebuie mai întâi pedepsiți și apoi iertați. Hristos învață că trebuie să ne bucurăm de orice om care vine la biserică, care dorește să-și schimbe viața”, a conchis Părintele Patriarh Daniel.

( Sursa: Ziarul Lumina Nr. 37/ 16 februarie 2009)

Comentarii Facebook


Știri recente