În Duminica a XII-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala patriarhală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit astăzi, 30 august, Sfânta Liturghie, în Catedrala patriarhală, unde a rostit un cuvânt de învățătură, în care a explicat Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii, a tânărului bogat. Acest tânăr bogat, evlavios și virtuos a păzit poruncile legii lui Moise cu strictețe, dând dovadă că este un om credincios și cu o viață curată. El se apropie de Mântuitorul Iisus Hristos punând „cea mai serioasă întrebare pe care o poate pune nu doar un tânăr, ci și un om oarecare, indiferent de vârsta lui, indiferent de profesiunea sau de poziția lui socială, și anume: „Ce bine să fac ca să am viața veșnică?”; cea mai mare întrebare din timpul acestei vieți trecătoare: „Cum să dobândim viața veșnică, cea netrecătoare?”. „Ce folos de viața aceasta trecătoare, dacă în timpul ei nu ne îngrijim să dobândim viața veșnică, cea netrecătoare?»”, l-a citat pe Sfântul Ioan Gură de Aur Părintele Patriarh.

Răspunsul Învățătorului, de a renunța la bogățiile sale, îl întristează pe tânăr, dar „Mântuitorul nu încearcă să-l consoleze, nu diminuează nimic și nu schimbă sfatul pe care i l-a dat, ci îi respectă întristarea și libertatea lui de a-L urma sau nu. L-a lăsat să-și cerceteze conștiința, a lăsat să lupte dorința de viață veșnică din sufletul lui cu dorința de a avea, de a poseda averi trecătoare, limitate.

Dintre semnificațiile evangheliei, Patriarhul Daniel a scos în evidență faptul că nimic din cele trecătoare, pământești, materiale nu poate satisface sufletul omului creat după chipul lui Dumnezeu Cel Veșnic și Nesfârșit, dorind veșnicia. Și, pentru că este făcut după chipul lui Dumnezeu Cel infinit, Cel nemărginit, dorește nemărginirea. De aceea toate lucrurile limitate nu pot umple sufletul tânărului. Avea multe bogății, dar avea și viață curată; și pentru că era evlavios, dorința lui cea mai mare era viața veșnică. Știa că aceste bogății totuși sunt trecătoare și el, ca om în trup, este trecător. „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu-i spune că dacă păzești poruncile vei avea viață veșnică, ci dacă vrei să intri în viața veșnică, să păzești poruncile. A intra în viața veșnică înseamnă a intra în comuniune cu Dumnezeu Cel veșnic, cu îngerii și cu sfinții Lui. Deci viața veșnică nu se posedă, nu se dăruiește ca o bogăție pe care o stăpânim sau de care dispunem, ci viața veșnică este o stare de comuniune veșnică a Sfintei Treimi, la care oamenii sunt chemați să participe, în care oamenii sunt chemați să intre, și prin aceasta noi trebuie să fim disponibili ca să receptăm viața veșnică și ca să intrăm în comuniune cu Dumnezeu Cel veșnic.

Evanghelia ne cheamă și la milostivire, la milostenie, la bunătate. Biserica a înțeles că nu-i suficient să săvârșim Liturghia, trebuie după Liturghie să arătăm și filantropie, să arătăm milostenie, să ajutăm pe cei săraci. De aceea, Biserica încă de la începuturi s-a îngrijit de bolnavi, de bătrâni, de văduvi, de orfani.

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente