În ce condiții și cât de des primesc Sfânta Împărtășanie copiii?

Răspunsul la întrebarea din titlu are nevoie de o scurtă incursiune în istoria Bisericii primelor veacuri, când creștinii fără impedimente se împărtășeau la fiecare Sfântă Liturghie. După secolul al IV-lea, evlavia față de primirea Sfintei Împărtășanii a scăzut, Sfinții Părinți fiind nevoiți să vorbească și să scrie împotriva împărtășirii rare, considerată chiar una din cauzele îmbolnăvirii. De exemplu, Sfântul Macarie Egipteanul îi spunea unei femei pe care tocmai o vindecase de demonizare: „Niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu și a te împărtăși cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta ți s-a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni nu te-ai apropiat de Preacuratele Taine” (Viața Sfântului Macarie Egipteanul, în PSB, vol. 16, București, 1992, p. 27).

În epoca apostolică, Sfintele Liturghii erau săvârșite seara, după agapă (masa frățească), având modelul Cinei celei de Taină (cf. Luca 22, 20 sau 1 Corinteni 1, 25). Foarte curând, după secolul al II-lea, agapele s-au mutat după Sfânta Liturghie, îndeosebi cu scopul de a-i ajuta pe cei săraci. Ulterior au apărut canoane care interziceau agapele organizate în biserică (Canonul 28 Laodiceea – 343), ceea ce a adus la separarea lor de Sfânta Liturghie, având loc în încăperi special amenajate sau în case particulare. Tot în această perioadă, s-a generalizat practica împărtășirii pe nemâncate sau cu ajunare, așa cum consemnează Canonul 41 al Sinodului de la Cartagina, din 419: „Sfintele altarului să nu se săvârșească decât numai de persoane care au ajunat, exceptându-se o singură zi la an, întru care se săvârșește Cina Domnului (…)”.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente