Imnul siriac al cerului și al pământului

Atunci când a descoperit și a publicat textul Cărții neprihănirii, alcătuită de episcopul Iso-denah din Basra, abatele Jean-Baptiste Chabot furniza o sursă importantă pentru cunoașterea monahismului siro-oriental, în special a renașterii sale din secolele al VI-lea – al VII-lea prin lucrarea Sfântului Avraam cel Mare din Kaskar și a fiilor săi duhovnicești, Dad-Iso și Babai cel Mare. Cartea neprihănirii este un sinaxar monahal ce prezintă viețile celor mai reprezentativi 140 de asceți siro-orientali.

În timpul pregătirii traducerii românești integrale a acestui text mi-a atras atenția un imn inedit, compus probabil chiar de către Iso-denah, o mostră din geniul poetic sirian cunoscut deja din imnurile Sfântului Efrem, dar și al spiritualității siro-orientale care a dat naștere unui mistic precum Sfântul Isaac Sirul. Titlul capitolului 30, care conține acest imn, anunță că va oferi informații despre ‘Sfântul Mar Ukama, care a întemeiat un schit în peștera lui Mar Ioan din KamUl, un sat din regiunea Qardu’. Totuși, în locul acestor informații, Iso-denah ne oferă un imn, a cărui singură legătură cu Mar Ukama este utilizarea de două ori în cadrul textului a cuvântului Ukama (negru) în forma sa de plural.

Oferim cititorilor Ziarului Lumina posibilitatea de a citi pentru prima dată în limba română acest imn în traducere inedită fără alte comentarii decât cele legate de sensurile multiple ale cuvintelor din limba siriacă.

Textul imnului

Mai întâi a zis cerul: ‘La mine șse aflăț împărăția și îngerii’; și i-a răspuns lui pământul și a zis: ‘La mine șse aflăț adunările drepților’. Cerul a zis: ‘La mine îngerii care stau înaintea tronului’; pământul a zis: ‘La mine neamurile și popoarele și mulțimile (lit: miile) care stau înaintea Crucii’. Cerul a zis: ‘La mine aștrii și stelele’; pământul a zis: ‘La mine cei drepți și smeriți.’ Cerul a zis: ‘La mine tunetele care-i fac să tremure pe locuitorii tăi’; pământul a zis: ‘La mine rugăciunile care inspiră teamă alor tăi’. Cerul zise: ‘La mine fulgerele care coboară fără scară asupra ta’; pământul zise: ‘La mine drepții care se ridică până la tine fără aripi’. Cerul zise: ‘La mine norii ce poartă fără izvoare ploaia’; pământul zise: ‘La mine Fecioara care a zămislit fără bărbat’. Cerul zise: ‘La mine acoperământul ce este de folos în tot locul’; pământul zise: ‘La mine lacrimile ce îmblânzesc pe Dumnezeul dumnezeilor’. Cerul zise: ‘La mine îngerii care risipesc norii’; pământul zise: ‘La mine sfinții care înviază pe cei morți’. Cerul zise: ‘La mine flăcările ce mistuie pe cei răi’; pământul zise: ‘La mine Botezul prin care sunt iertate păcatele’. Cerul zise: ‘La mine focul care arde pe cei nedrepți’; pământul zise: ‘La mine Jertfa care dă viață celor ce o mănâncă’. Cerul zise: ‘Eu Îl cinstesc pe Domnul meu și mi-am acoperit aștrii (lit: luminile), ca să nu fie văzut Domnul pe Golgota’; pământul zise: ‘Eu L-am înviat pe El, încât m-am cutremurat și m-am clătinat din temelii, am deschis mormintele mele, am chemat pe cei morți, am adunat în jurul Mormântului pe cei îngropați; am îmbrăcat veșminte negre și m-am adâncit în tânguire până când L-am văzut înviat întru slavă; și după trei zile m-a dezbrăcat de veșmintele negre și m-a îmbrăcat în veșminte albe’. Cerul zise: ‘Eu sunt fericirea celui sfințit’; pământul zise: ‘El m-a scos din tină, el m-a înălțat din cenușă; El a întemeiat în mine locul de odihnă al Bisericii Sale; El m-a așezat de-a dreapta Sa; El a umplut mesele Sale de bunătăți și mi-a dat să mănânc; El a amestecat viață în potirul Său și mi-a dat să beau; și acum aștept împlinirea fericitelor Sale făgăduințe. Cerul zise: ‘La mine El stă pe Scaunul împărătesc’; pământul zise: ‘La mine se află altarul Său’. Cerul zise: ‘La mine El mi-a adus bucurie prin Învierea Sa’; pământul zise: ‘Cunună mi-a împletit prin Învierea Sa’. Cerul zise: ‘La mine este adorat doar Creatorul, iar la tine, pământule, sunt adorați feluriți idoli de aur și de argint’; pământul zise: ‘Dacă la mine sunt adorați idolii, tot la mine sunt martirii, care prin sângele lor au bineplăcut lui Dumnezeu’.

Mic dicționar de termeni, sensuri și simboluri

Iso-denah a trăit în secolul IX, iar majoritatea monahilor despre care relatează au trăit în secolele al VI-lea – al VII-lea. Prin urmare, informațiile sale provin din surse anterioare lui, pe care el le compilează într-o singură lucrare. Imnul prezentat aici poate fi deci scris de autorul compilației sau preluat din una dintre sursele sale.

Termenul siriac -idta se poate traduce atât prin ‘adunare’, cât și prin ‘biserică’.

Termenul siriac batnat cu radicalul bten poate însemna atât ‘a purta în pântece, a fi însărcinată’, cât și ‘a zămisli’.

Expresia alah alahin este o expresie a superlativului în limba siriacă.

Termenul ma-mudita are atât sensul ‘botez’, cât și pe cel de ‘spălare’ sau ‘scăldătoare’, având ca radical verbul -mad – ‘a scufunda’, ‘a străpunge’, ‘a spăla’ și ‘a boteza’.

Termenul siriac qurbana desemnează în general jertfa adusă la altar; prin extensie, cuvântul indică și jertfa euharistică.

De semnalat faptul că verbul nahem este utilizat aici în forma Pa-el ca verb activ tranzitiv: ena mnahemna leh.

Termenul siriac sekinta înseamnă atât ‘mormânt’, cât și ‘templu’ sau chiar ‘sfinte moaște’.

Iso-denah utilizează aici pluralul ukame, care ca adjectiv înseamnă ‘negri/negre’, iar folosit ca substantiv desemnează veșmintele negre de doliu. Literal: ‘m-am pus pe jeluit’. Termenul siriac kahnaita desemnează tot ceea ce ține de slujirea preoțească, persoane sau obiecte consacrate serviciului divin, având ca radical verbul kahen care înseamnă ‘a sluji ca preot, a îndeplini serviciul divin, a aduce jertfă în calitate de preot, a sfinți, a hirotoni’.

Verbul iteb utilizat în forma de Afel awteb înseamnă atât ‘a așeza’, cât și ‘a întemeia, a numi, a restaura, a reașeza etc.’, astfel încât ‘așezarea de-a dreapta’ dobândește valențe soteriologice și antropologice, afirmând actul de restaurare a firii omenești prin Mântuitorul Hristos.

Termenul siriac folosit aici patura însoțit de sufixul eh – patureh (mesele Sale) are atât înțelesul de masă, cât și pe cel de dar, fiind folosit în special cu sensul de ‘altar, masă euharistică’.

Termenul kursia desemnează atât scaunul imperial sau tronul, cât și scaunul arhieresc, episcopal. Cele două slujiri sunt unite în Persoana lui Hristos, fapt exprimat în sensul dublu al cuvântului (Articol realizat de dr. Ovidiu Ioan și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 9 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente