Imnul Maicii Domnului „Axion Estin”

Icoana Maicii Domnului ‘Axion Estin’ se află în Biserica Protaton, Careia, în Chilia ‘Adormirea Maicii Domnului’, așezată lângă Schitul ‘Sfântul Andrei’. Până spre sfârșitul secolului al X-lea, aceasta era așezată într-o chilie, numită astăzi ‘Axion Estin’. Pe lângă lucrarea acesteia într-un deosebit și duhovnicesc stil, icoana este minunată prin descoperirea rugăciunii ‘Cuvine-se cu adevărat’.

În anul 980, un ucenic se ruga în fața icoanei cu rugăciunea ‘Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim’. Ucenicul se afla singur în chilie, bătrânul său fiind plecat la o priveghere în Biserica Protaton. În acel moment, a apărut Sfântul Arhanghel Gavriil, în chipul unui călugăr pelerin. Ucenicul l-a poftit în chilie și au început amândoi să oficieze slujba Utreniei. Ajungând la cântarea a noua a Canoanelor, ucenicul cânta simplu ‘Ceea ce ești mai cinstită’, cântare păstrată de la Sfântul Cosma Melodul, făcătorul de cântări. Călugărul a cântat astfel cântarea: ‘Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru’, la care a adăugat rugăciunea pe care deja o știa și ucenicul, ‘Ceea ce ești mai cinstită’. Plăcându-i mult acest adaos, ucenicul l-a rugat pe călugăr să i-o scrie și lui, pentru a o învăța. Îngerul i-a zis: ‘Adu-mi cerneală și hârtie, pentru a scrie imnul’. Ucenicul însă i-a zis: ‘Nu am nici cerneală, nici hârtie’. Apoi, îngerul i-a zis: ‘Adu-mi o lespede’. Atunci, călugărul înger a luat țigla de piatră, de genul celor de pe acoperiș, și a scris cu degetul întreaga rugăciune. În acel moment, ucenicul și-a dat seama că acela nu era un om, ci un înger, anume Arhanghelul Gavriil. Tot atunci, îngerul a dispărut.

Piatra din Careia

La început, icoana era adusă în Biserica Protaton numai de cinci ori pe an, anume de Nașterea Domnului și de Sfintele Paști, în Duminica Sfinților Părinți de pe Muntele Athos, de Adormirea Maicii Domnului și în data de 11 iunie, când se face prăznuirea minunii icoanei.

Părinții athoniți au luat lespedea de piatră și au mers cu ea la împărat și la patriarh, în timp ce icoana cu pricina, în fața căreia s-a rugat călugărul, a fost mutată în Biserica Protaton. Această piatră se păstrează până în zilele noastre. În ziua de luni a Săptămânii Luminate se face procesiune în Careia cu icoana Maicii Domnului ‘Axion Estin’. Ziua în care se face amintire de minunată descoperire a Arhanghelului Gavriil este 11 iunie, când are loc o măreață și deosebită priveghere.

‘Cuvine-se cu adevărat’ în partiturile bizantine

Încă din cele mai vechi timpuri, de-a lungul istoriei, au existat compozitori care au fost preocupați de compunerea pe notație bizantină a Sfintei Liturghii (ca Hurmuz Hartofilax, Iacov Nectarie Protopsaltul, Nectarie Protopsaltul, Gheorghios Stathis sau numai a unor părți din ea. Astfel de partituri le găsim în manuscrisele grecești, care la rândul lor se păstrează în Sfântul Munte Athos, ‘Grădina Maicii Domnului’, în muzeele marilor mănăstiri ca Vatoped (se găsesc cam o optime din manuscrisele muzicale aghiorite; în afară de acestea se păstrează în biblioteca mănăstirii și cincisprezece codice muzicale ale Schitului ‘Sfântului Dimitrie’). Astfel, pe lângă tipăriturile grecești mai există și compoziții ale dascălilor de muzică psaltică din țara noastră. Aici putem da numeroase exemple de nume cunoscute, ca Petre Efesiu, Anton Pann, ieromonahul Macarie, Dimitrie Suceveanu, protosinghelul Varlaam, Ștefanache Popescu și alții. Trebuie remarcată într-un mod deosebit munca depusă de psalții (din țara noastră) cu calități deosebite în ceea ce privește traducerea, compunerea sau adaptarea partiturilor de muzică bizantină din limba greacă în limba română; printre cei mai cunoscuți sunt diaconul Constantin Cornel Coman, Virgil Ioan Nanu, Mihail Bucă și alții.

Varianta lui Dimitrie Cunțanu

În culegerea de cântări intitulată ‘Cântările bisericești după melodiile celor opt glasuri’, culese și publicate în 1890 de Dimitrie Cunțan, profesor la Seminarul Teologic din Sibiu și dedicate ‘Memoriei marelui Andreiu, autorul intelectual al acestei lucrări în semn de pietate și recunoștință’, apărută în anul 1890, Dimitrie Cunțan nu a fost preocupat așa de mult de punerea pe note muzicale a mai multor axioane închinate Maicii Domnului. Bineînțeles, în afară de irmoasele la Praznicele Împărătești sau la zile mai importante din punct de vedere duhovnicesc, precum Joia Mare sau Sâmbăta Mare.

Astfel ‘Cuvine-se cu adevărat’ pus pe note de către profesorul Cunțan este unul care poate fi interpretat într-un mod duios, este ‘aranjat’ pe un glas bisericesc dulce, glasul VIII. Din păcate, chiar dacă oralitatea decurge din tradiție, totuși, se observă mai multe variante de interpretare în ceea ce privește acest axion, fiindcă majoritatea studenților teologi (și nu numai) nu urmăresc exact notația pe care a folosit-o Dimitrie Cunțan. Astfel pare destul de îngrijorător faptul că, în general, la strană se denaturează linia melodică și valoarea în sine a partiturilor muzicale. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 26 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente