Imnele Sfântului Efrem Sirul la Nașterea Domnului

Sfântul Efrem Sirul ne-a lăsat moștenire unele dintre cele mai frumoase texte lirice despre praznicul Nașterii Domnului. Diacon și catehet al comunităților creștine siriene, Sfântul Efrem cânta învățătura ortodoxă în așa-numitele ‘madrașe’, acele versuri și refrene din care alcătuia imne ce răsunau în lăcașul de cult.

Imnele Sfântului Efrem îmbină teologia semită cu teologia biblică, într-o formulare ce depășește chingile conceptelor. Versurile din secolul al IV-lea au darul de a cânta taina și se învârt în jurul ei, dar nu o epuizează. Prin imne, Sfânta Scriptură este țesută și interpretată în manieră proprie.

Teologie prezenteistă

În imne, timpul nu cunoaște ‘înainte’ și ‘după’, ci totul este într-un continuu extraordinar al teologiei prezenteiste. Diac. Ioan I. Ică jr prezintă tehnica așa-numitelor imne ale Sfântului Efrem, astfel: ‘Madrashe-le – echivalentul sirian al ebraicului midrashim, învățături – erau deci învățături sau predici în versuri și strofe cu valori variabile, cântate de cor sau de un solist după melodii indicate de manuscrise în fruntea lor și care fixau în același timp o structură prozodică precisă. După executarea fiecărei strofe, comunitatea intervenea cu un refren’. Acest stil avea să fie temelie pe care melozii Imperiului Bizantin au clădit cântarea bisericească: ‘Madrashe-le efremiene și-au avut un corespondent în prima imnografie bizantină în faimoasele kontakia, gen ilustrat cu strălucire tot de un sirian elenizat, nu mai puțin celebrul Roman Melodul (†cca 560); evreu creștin originar din Emessa Siriei, Roman cunoscuse cu certitudine madrashe-le efremiene’.

Diac. Ioan Ică jr, traducătorul imnelor Sfântului Efrem în limba română, arată particularitatea acestor creații, ‘dată de profunda lor intimitate cu universul Scripturii atât în literalitatea lui, cât și în imaginile și simbolurile ei profunde’: ‘O regulă generală pentru lectura de către cititorul modern, infinit mai ignorant în ale Bibliei decât sirienii din secolul al IV-lea, este consultarea în paralel a tuturor referințelor și aluziilor biblice, la care se adaugă obligatoria familiarizare cu limbajul și simbolistica liturgică și sacramentală a Bisericii’.

Cel mai potrivit comentariu la creațiile lirice ale Sfântului Efrem, cel numit ‘Harfă a Duhului’, stă ascuns în propriile cuvinte din Imnul 2: ‘Trimis spre laudă la cetele îngerești, menit spre izbăvire în timpul slăvit, cruțat spre bucurie în ziua cea binecuvântată, și eu am fost făcut părtaș la iubire și am izbucnit în cântări. În imne curate Îl voi lăuda și în melodii sfinte Îl voi cânta; voi slăvi Pruncul Care ne-a mântuit!’

‘O minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc’

În Imnul 1, Sfântul Efrem Sirul cântă minunea împlinirii profețiilor vetero-testamentare despre Nașterea Domnului: ‘Astăzi Fecioara a născut pe Imanuel [Is. 7, 14] la Betleem; cuvântul pe care l-a rostit Isaia s-a înfăptuit astăzi. S-a născut acolo ‘Cel ce numără în cartea Sa neamurile’ șPs. 87, 6ț; psalmul pe care l-a cântat David s-a împlinit astăzi. Cuvântul pe care l-a rostit Miheia s-a făcut astăzi faptă; căci un păstor a ieșit din Efrata [Mi. 5, 2] și toiagul său a păstorit sufletele. ‘Iată o stea a răsărit din Iacob și o căpetenie s-a sculat din Israel’ [Nm 24, 17]. Proorocia pe care a rostit-o Valaam și-a găsit tâlcuirea astăzi. Lumina ascunsă s-a pogorât și frumusețea ei a răsărit dintr-un trup; răsăritul, de care vorbea Zaharia [Za. 2, 5], a luminat azi Betleemul. Lumina împărăției a răsărit în Efrata, cetatea împăraților; binecuvântarea pe care a rostit-o Iacob șFc. 49, 10ț s-a împlinit astăzi. Pomul vieții aduce nădejde muritorilor [Pr. 12, 3]; cuvântul întunecos al lui Solomon și-a găsit lămurirea astăzi. Un copil S-a născut astăzi și I S-a dat numele ‘Minune’ [Is. 9, 6]; căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un prunc’.

‘În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut’

Evenimentul istoric al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, petrecut acum peste 2.000 de ani, este cântat ‘astăzi’, deoarece nu are început și nici sfârșit, ci este prezent continuu. Sfântul Efrem arată cât de minunată este ziua acestui praznic și cum trebuie să o trăim: ‘Astăzi a fost pus în noi cheagul din casa lui David; să fim, așadar, milostivi față de prigonitorii noștri, ca fiul lui Iesei față de Saul [1 Rg. 26]. Blânda sare a proorocilor a fost împrăștiată azi între neamuri, să dobândim prin ea noul gust prin care poporul cel vechi s-a făcut searbăd! Să ne alegem cuvintele în această zi a mântuirii; să nu rostim nimic de prisos, ca să nu fim noi de prisos pentru ea! Aceasta e noaptea împăcării; nimeni încruntat și întunecat să nu fie în ea; în această noapte care dă pace tuturor nimeni să nu amenințe și să nu facă tărăboi! Aceasta e noaptea Celui Blând; nimeni să nu fie amar și aprig în ea! În această noapte a Celui Smerit nimeni să nu fie trufaș și mândru! În această zi a iertării, nimeni să nu-și răzbune vreo greșeală! În această zi a bucuriei să nu împărțim dureri! În această zi blândă să nu fim aprigi! În această zi liniștită să nu fim arțăgoși! În această zi în care Dumnezeu a venit la păcătoși, cel drept să nu se ridice în cugetul său mai presus de cel păcătos! În această zi în care Domnul a toate a venit la robii Săi, să se plece și stăpânii în iubire spre robii lor! În această zi în care Cel Bogat a sărăcit pentru noi, să-l lase și bogatul pe cel sărac să ia parte la masa lui! În această zi ni s-a arătat un dar pe care nu l-am cerut. Să dăm, așadar, milostenie celor ce ne-o cer cu glas mare! Aceasta este ziua care a deschis rugăciunilor noastre ușa înaltului cerului. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare’. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 22 decembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente