Icoanele imnului acatist al Maicii Domnului

Vineri seara, când se săvârșește Utrenia zilei liturgice de sâmbătă, se cântă slujba Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă are o reprezentare grafică aparte, fiecare condac și icos reprezentându-se conform unei anumite erminii.

Erminia picturii bizantine’, scrisă de Dionisie din Furna, are un capitol special dedicat cântărilor de laudă către Maica Domnului ce începe cu îndrumări privind realizarea celor 24 de condace și icoase din Acatistul Bunei Vestiri al Maicii Domnului. Acatistul începe cu primul condac, ‘Apărătoare Doamnă’, cântare cunoscută din cadrul Sfintei Liturghii.

Primul icos al acatistului laudă vestea cea bună adusă Maicii Domnului de către Arhanghelul Gavriil: ‘Îngerul cel mai întâi-stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te!’ Pentru a transpune aceste cuvinte de laudă într-o icoană, se va picta Maica Domnului șezând pe scaun și torcând mătase roșie. Din cerul cu nori coboară un înger, care cu mâna dreaptă o binecuvântează, iar în mâna stângă poartă o ramură înflorită.

‘Știindu-se pe sine sfânta întru curăție’

Icoana celui de-al 2-lea condac (‘Știindu-se pe sine sfânta întru curăție’) reproduce dialogul dintre Fecioara Maria și îngerul trimis: Maica Domnului ține în mâini o hârtie pe care scrie: ‘Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?’; iar Gavriil o binecuvântează cu mâna dreaptă și în mâna stângă ține o hârtie pe care scrie: ‘Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine’.

Pentru icosul al 2-lea (‘Înțelegerea cea neînțeleasă căutând Fecioara să o înțeleagă’) se vor picta arhanghelul care arată cu mâna dreaptă spre cer, iar în mâna stângă ține o hârtie în care stă scris: ‘Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri’. Înaintea lui, Fecioara ține mâna dreaptă la piept, iar în stânga are o hârtie în care răspunde: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’

‘Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci…’ este începutul condacului al 3-lea, care se pictează astfel: Preasfânta Fecioară stând pe scaun, de-a dreapta și de-a stânga ei doi îngeri ce o înconjoară cu o mahramă dinapoia ei, de sus până jos, iar deasupra Duhul Sfânt Se pogoară dintre nori, cu strălucire.

‘Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit…’ este icosul al 3-lea al acatistului. Această cântare se reprezintă grafic prin sărutarea dintre Maica Domului și Sfânta Elisabeta într-o casă. În plan depărtat sunt Iosif și Zaharia vorbind, iar înapoia lor un copil purtând pe umăr o cârjă de care atârnă o coșniță. Lângă casă este o iesle în care mănâncă un mânz, legat.

Condacul al 4-lea surprinde cum ‘vifor de gânduri îndoielnice având întru sine înțeleptul Iosif…’. Se pictează case, iar înăuntrul lor Fecioara ‘îngreuiată’ stând înaintea lui Iosif, care, sprijinit în toiag, întinde mâna dreaptă către ea și o privește înspăimântat.

‘Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos’ se cântă în icosul al 4-lea: Fecioara cu Pruncul Iisus și cu Iosif în peșteră, deoparte un bou și un asin, iar în spatele lui Iosif un păstor bătrân, minunându-se. Îngeri în văzduh țin un pergament pe care scrie: ‘Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire’, iar de pe munte păstorii îi privesc, minunându-se.

‘Steaua cea cu dumnezeiască mergere’, din condacul al 5-lea, se pictează astfel: de pe cer se pogoară o stea luminoasă în mijlocul unei raze. Pe dealuri, magii călare arată unul altuia steaua.

‘Văzut-au pruncii caldeilor’ (icosul al 5-lea) arată cum Preasfânta Fecioară stă pe un scaun, în casă, având pe Hristos Prunc în brațele sale. În spatele lor este dreptul Iosif, iar înainte, magii îngenuncheați aduc daruri. Deasupra, steaua se pogoară de pe cer, iar în fața casei un tânăr ține de frâu caii magilor.

‘Mărturisitori și purtători de Dumnezeu fiind magii’, în condacul al 6-lea, arată portarul unei cetăți cum privește magii îndepărtându-se, călare, spre Babilon, călăuziți de înger.

‘Strălugind în Egipt Tu, Lumina adevărului’ este începutul celui de-al 6-lea icos: în decor de noapte, cu nori, munți, pământuri și copaci cu vârfurile plecate și o cetate în depărtare. Preasfânta Fecioară cu Pruncul sunt purtați de asin, iar în urma lor merge dreptul Iosif. Asinul este purtat de căpăstru de un înger.

‘Vrând Simeon să se mute din veacul acesta’ (condacul al 7-lea) arată pe bătrânul prooroc stând pe treptele templului și primind pe Pruncul Hristos din brațele Fecioarei. În urma lor, Iosif ține în mâini o colivie cu doi pui de porumbei, având lângă el pe proorocița Ana, ce privește spre Iisus.

‘Arătat-au făptură nouă, arătându-Se Făcătorul’

‘Arătat-au făptură nouă, arătându-Se Făcătorul’ sunt cuvintele de început ale celui de-al 7-lea icos. Se pictează Hristos pe nori, binecuvântând cu amândouă mâinile, înconjurat de Evangheliști. În partea de jos sunt apostoli, mucenici, ierarhi și cetele tuturor sfinților.

‘Văzând naștere străină, să ne înstrăinăm de lume’, îndeamnă condacul al 8-lea. Se reprezintă grafic Maica Domnului cu Pruncul în brațe, în cer, șezând pe tronul slavei. Dedesubt, mulțime de credincioși privind spre cer.

‘Cu totul a fost între cei de jos’, spune despre Mântuitorul icosul al 8-lea: Hristos este pictat în cer, înconjurat de lumină nemărginită și de cetele sfinților. Dedesubtul cerului, din nou Hristos binecuvântând cu amândouă mâinile, înconjurat de Apostoli și mulțime de oameni.

Condacul al 9-lea amintește cum ‘toată firea îngerească s-a minunat’ de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Icoana acestui condac arată pe Hristos șezând pe tron și binecuvântând, deasupra Lui având cerul și toate cetele îngerești minunându-se.

‘Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem’ în icosul al 9-lea, în icoana căruia avem pe Fecioara Maria șezând pe tron cu Pruncul în brațe: de-a dreapta și de-a stânga oameni bătrâni și tineri, purtând pe cap căciuli, năframe înfășurate, unii având mâinile puse la gură, alții stând încremeniți minunându-se, iar la picioarele lor zac cărți închise și deschise.

‘Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea’, arată condacul al 10-lea, care se recomandă a fi pictat astfel: cerul cu soarele, luna și stelele, din care coboară doi îngeri spre dealurile împodobite cu copaci, flori și case. Mântuitorul Hristos umblă pe pământ, urmat de Apostolii ce vorbesc unii cu alții.

‘Zid ești fecioarelor’, laudă pe Maica Domnului icosul al 10-lea. Pentru această cântare, Fecioara Maria este pictată în casă, stând în picioare în mijloc, cu Pruncul în brațe, având împrejur mulțime de fecioare.

‘Împărate Sfinte, de Ți-am aduce cântări la număr întocmai ca nisipul…’

‘Împărate Sfinte, de Ți-am aduce cântări la număr întocmai ca nisipul’ este tânguirea condacului al 11-lea. Se pictează Hristos binecuvântând de pe tron, înconjurat de mulțime de îngeri. În partea de jos sunt ierarhi și cuvioși ce poartă în mâini cărți deschise.

‘Făclie purtătoare de lumină’ se cântă în icosul al 11-lea, iar Dionisie din Furna recomandă să se picteze Maica Domnului stând pe nori în picioare cu Pruncul în brațe, înconjurată de lumină și raze ce coboară până la pământ. Pe pământ, o peșteră întunecoasă, din care oamenii îngenuncheați privesc spre lumină.

‘Vrând să dea har datoriilor celor de demult’ sunt cuvintele celui de-al 12-lea condac. Într-o casă, Hristos sfâșie cu mâinile o hârtie scrisă cu litere evreiești, ultimele cuvinte fiind: ‘Zapisul lui Adam, cel scris cu mâna’. De amândouă părțile, tineri și bătrâni îngenuncheați.

‘Cântând nașterea ta, te lăudăm toți’, ne rugăm către Născătoarea de Dumnezeu în icosul al 12-lea. Pentru a reprezenta grafic această imagine, se pictează Preasfânta Fecioară stând în casă, cu Pruncul în brațe. Înaintea lor, arhierei și preoți, unul purtând Evanghelie, altul cădelniță. Dinapoia lor, cântăreți, unii având pe cap pălării, alții scufii albe și lungi. În mijlocul lor, diaconi citesc din cărțile deschise. Condacul al 13-lea încheie Acatistul Bunei Vestiri și se citește de trei ori: ‘O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul…’. Icoana acestui condac arată pe Născătoarea de Dumnezeu stând pe tron înalt, sub picioare având un scăunel cu trei trepte. La picioarele ei stau împărați, arhierei, preoți și cuvioși rugându-se, unii în genunchi, alții în picioare, ținând în mâini hârtii ce grăiesc cântarea: ‘Aliluia!’ (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 30 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente