Icoana Maicii Domnului Cipriota, de la Mănăstirea Secu

Cel mai important odor al Mănăstirii Secu, păstrat cu sfințenie până astăzi, este icoana Maicii Domnului „Cipriota”, aflată în biserica mare a mănăstirii și oferită de domnitorul Vasile Lupu în anul 1647, ca semn de prețuire față de Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei, marele cărturar și credinciosul său sfătuitor.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Secu este cunoscută și sub denumirea de „Cipriota”, deoarece a fost adusă de domnitorul Vasile Lupu din Insula Cipru, unde se spune că a fost pictată între anii 1541-1546, informează doxologia.ro.

În perioada 1647-1718, icoana a stat în Biserica „Sfântul Nicolae” din Cetatea Neamțului, supusă canonic, din 1646, de către același domnitor Mănăstirii Secu. În 1718, când Cetatea Neamțului a fost distrusă, din ordinul turcilor, în timpul domnitorului Mihail Racoviță, odoarele Bisericii „Sfântul Nicolae” au fost aduse la Secu, printre acestea aflându-se și icoana Maicii Domnului „Cipriota”, ce va fi așezată în biserica Schitului „Sfântul Nifon” până în 1758, când este dusă în biserica cimitirului mănăstirii. Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi așezată în biserica mare a mănăstirii, unde se află și în prezent.

La data de 20 iulie 1879, icoana a fost îmbrăcată în argint de boierul Nicolae Albu și soția sa, Maria, din Piatra Neamț, și tot în această perioadă, icoana va primi și o strană lucrată din fier și lemn bogat ornamentat, în stil baroc, în care se află așezată și astăzi.

Restaurată de specialiștii de la Putna și Sucevița

De-a lungul timpului, icoana a suferit mai multe modificări și restaurări, cea mai importantă dintre acestea având loc cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, între anii 2003-2005. Lucrarea de restaurare a fost executată de un colectiv de specialiști ai atelierelor de Restaurare-Conservare, Patrimoniu de la mănăstirile Sucevița și Putna. Cu această ocazie, comisia de restauratori a decis îndepărtarea definitivă a îmbrăcăminții din argint, pentru o mai bună punere în valoare a acestei opere de artă liturgică.

Pe data de 26 august 2005, icoana Maicii Domnului „Cipriota” a fost adusă în procesiune de la atelierele de restaurare de la Mănăstirea Putna, fiind întâmpinată de viețuitorii Mănăstirii Secu și de numeroși credincioși prezenți la procesiune, care s-au închinat la icoană cu adâncă evlavie.

Bogatul tezaur religios, istoric și artistic de la Secu

Ctitorie a uneia dintre cele mai înstărite familii boierești ale Moldovei de la începutul veacului al XVII-lea – familia marelui vornic Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche – și sfânt lăcaș în care și-au petrecut o parte a vieții reprezentanți de seamă ai Bisericii moldovenești, precum vrednicii de pomenire mitropoliți Varlaam, Sava și Ghedeon, Mănăstirea Secu a devenit, cu timpul, posesoarea unui tezaur de obiecte de cult – veșminte, manuscrise sau tipărituri – pe cât de numeroase, pe atât de valoroase din punct de vedere istoric și artistic.

În Muzeul Național de Artă al României se află strălucitorul epitrahil al mitropolitului Varlaam, confecționat în anul 1642 din mătase roșie, brodată cu fir de aur și având pe partea din față reprezentări cu apostolii, cu Maica Domnului și cu Sf. Ioan Botezătorul. Tot în acest muzeu se află și un văl liturgic, lucrat din mătase roșie, dăruit mănăstirii de către soția boierului Ureche, Mitrofana, în anul 1611. Cele mai multe piese ale vechiului tezaur de la Secu, peste 70, se păstrează însă în cadrul colecției de obiecte bisericești a mănăstirii, colecție în care sunt expuse obiecte de cult, manuscrise, tipărituri, inclusiv „Cazania” de la 1643 a mitropolitului Varlaam.

Biblioteca mănăstirii păstrează aproximativ 8 mii de volume

Biblioteca Mănăstirii Secu, ce poartă numele de „Biblioteca Sfântul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei”, păstrează un număr de aproximativ 8 mii de volume. Un loc de seamă îl ocupă manuscrisele și cărțile vechi: românești, slavone și grecești, majoritatea provenite din școlile de copiști și traducători ce au funcționat în această mănăstire încă de la începutul secolului al XVII-lea. În Mănăstirea Secu exista o școală de traducători și copiști de manuscrise condusă de Egumenul Dosoftei, școală în care a învățat și Varlaam, viitorul mitropolit al Moldovei, care mai târziu va traduce „Scara” Sfântului Ioan Scărarul și din scrierile Sfântului Efrem Sirul.

Printre cele mai vechi manuscrise păstrate în colecția Mănăstirii Secu se găsește Evangheliarul în limba slavonă, copiat în anul 1571 de Ioan Diac, după cum arată însemnările de pe el. Cartea dovedește faptul că vechimea Mănăstirii Secu se adâncește mult în istorie, având rădăcini solide în Schitul lui Zosima, prima așezare monahală din aceste locuri, înființată prin anul 1530 pe Valea pârâului Secu. Acest odor de mare preț este expus alături de un Liturghier din 1576, copiat, de asemenea, în limba slavonă și legat în piele, ambele manuscrise fiind adevărate bijuterii caligrafice ale unor mâini iscusite, prin care Duhul Sfânt a lucrat spre folosul multor suflete smerite.

Sfântul Aer, dăruit mănăstirii de tatăl cronicarului Grigore Ureche

Printre toate obiectele de patrimoniu aflate în muzeul Mănăstirii Secu se remarcă, prin deosebita valoare artistică, Sfântul Aer dăruit mănăstirii de către ctitori, în anul 1608. Pe fondul roșu al catifelei broderiei este reprezentată, în fir de aur, scena punerii în mormânt a Mântuitorului. Întreaga broderie este mărginită de o fâșie de mătase verde, cu ciucuri de culoare roșie, și este încadrată de o inscripție în slavonă:

„Acest Aer, închipuirea Dumnezeescului trup al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au făcut de robul lui Dumnezeu Nestor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, și cneghina lui Mitrofana și l-au dăruit Dumnezeescului locaș din nou ziditei sale mănăstiri ce se numește Secul, unde este hramul Tăerea cinstitului cap a Sfântului Slăvitului Prooroc și Botezătorul Domnului, Ioan, pentru mântuirea sufletelor sale, a părinților și a fiilor lor, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului nostru Simioan Moghilă, voevod domnitoriu pământului Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608”.

Comentarii Facebook


Știri recente