Hramul Sfintei Mănăstiri Săraca prăznuit de sute de pelerini bănățeni

Praznicul „Schimbarea la față a Domnului” a fost un bun prilej pentru sute de pelerini bănățeni de a-și îndrepta pașii spre Sfânta Mănăstire Săraca, de la marginea satului Șemlacu Mic, din jud. Timiș, care și-a sărbătorit la această dată hramul istoric.

Mulți dintre credincioși au sosit la mănăstire încă din ajunul praznicului pentru a participa în rugăciune și priveghere de toată noaptea la întreg programul religios oficiat cu acest prilej.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, în ziua praznicului, a fost prezent în mijlocul obștii monahale și a pelerinilor Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, după cum ne informează mitropolia-banatului.ro. Preasfinția sa a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de preoți și diaconi, condus de pr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei și protos. Climent Vântu, starețul mănăstirii. În cadrul slujbei, după Rugăciunea Amvonului, a fost oficiată sluba de binecuvântare a roadelor viei, o rânduială unică în an, care prevede începutul binecuvântat al gustării strugurilor. Apoi, Ierahul împreună cu soborul slujitorilor și al credincioșilor s-au îndreptat spre citimitirul mănăstirii, unde a fost săvârșită Slujba Parastasului pentru viețuitorii și ostenitorii așezământului monahal, trecuți la Domnul.

În finalul programului religios închinat hramului istoric al Sfintei Mănăstiri Săraca, toți credincioșii prezeți au luar parte la o agapă frățească oferită de obștea mănăstirii spre slava și mulțumirea Bunului Dumnezeu.

Mănăstirea Săraca, din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei, este așezată în localitatea Șemlacul Mic, la o distanță de 67 de kilometri sud de Timișoara. Originea acesteia nu se cunoaște cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII-XIV; alți cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susțin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI-XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270-1271 mănăstirea desfășura o bogată activitate. Informații suplimentare datează de la începutul secolului al XV-lea, când superiorul călugărilor franciscani raporta că mănăstirea este o apărătoare a ‘schismaticilor’.

În 1865, mănăstirea se găsea în paragină. În 1934 ajunge sub oblăduirea Episcopiei Caransebeșului, iar mai târziu sub aceea a Arhiepiscopiei Timișoarei. Din 1948 și până în 1987 a fost utilizată de parohia Șemlacu Mic. În anul 1987, la stăruința Î.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu așezământul și-a redobândit statutul de mănăstire, fiind complet restaurat și așezat cu bună stare de funcționare.

Comentarii Facebook


Știri recente