În ziua prăznuirii „Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul Mănăstirilor din Eparhia Râmnicului și starețul Mănăstirii Cozia, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Schitul Pahomie din localitatea Băile Olănești, sat Cheia, județul Vâlcea, care și-a serbat Ocrotitorul, potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Sărbătoarea a început astăzi, 20 iulie 2011, cu slujba Acatistului „Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul”, și a continuat cu Sfânta Liturghie.
La eveniment a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care a rostit un cuvânt de învățătură și i-a binecuvântat pe credincioși, mulțumind lui Dumnezeu pentru această deosebită și sfântă zi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de către Grupul psaltic al bisericii „Sfântul Nicolae” din Militari – București condus de Claudiu Morteanu.
La sfârșitul slujbei, Părintele Exarh Vartolomeu a rostit un cuvânt de învățătură în care a elogiat viața și activitatea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, îndemnându-i pe credincioși să-i urmeze exemplul în credință și rugăciune, sfătuindu-i să trăiască în ascultare, smerenie și curățenie sufletească pentru mântuirea sufletelor lor.
La această sărbătoare a creștinătății ortodoxe prăznuită la Schitul Pahomie au participat preoți și sute de credincioși din județ și din țară.
Schitul Pahomie
Fiind situat pe teritoriul localității Băile Olănești, județul Vâlcea, la aproximativ 35 km de Râmnicu Vâlcea, sub crestele Munților Căpățânii, accesul la această așezare monahală se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea – Băile Olănești, trecând prin Păușești-Măglași, virând la stânga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil și accesibil și cu mijloace auto, până la Izvorul Frumos, care țâșnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”.
Din pisania actuala a schitului rezultă că întemeietorii sunt Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.
După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mânăstirii Bistrița, care în anii 1519-1520, când reclădește Bistrița, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zidește și Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin pădure ca sa ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, își găsește salvarea vieții sale și a celor care îl însoțeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localitățile învecinate, pentru a face rost de hrană.
Data de 1684 din pisania de astăzi a schitului este presupusă a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în același an fiind renovată și Mânăstirea Bistrița de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveștilor.
Din 17 decembrie 1824, avem date scrise despre starea schitului „Izvorul Frumos” – metocul mânăstirii Iezer: „Biserica se află spre dărâmare cu totul”. Din anul 1880, schitul a fost părăsit. Abia în 1952 s-a reclădit biserica în forma ei inițială, după trăsăturile zidurilor rămase, cu zidari din Costești și tâmplari din Bărbătești, pictura fiind executată de Stan Hermeanu, în 1956. Cu timpul pictura s-a deteriorat, fiind refăcută în 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae din Perișani.
Sfințirea schitului s-a făcut la 30 septembrie 1956, de către episcopul Iosif al Râmnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa.
Primul viețuitor al schitului reînnoit a fost călugărul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota.
Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, își așteaptă în liniște și rugăciune pelerinii.
