Hramul parohiei Sf. Mina – Vergu din Capitală

Sute de credincioși au venit duminică, 11 noiembrie 2012, să aducă cinstire Sfântului Mucenic Mina în lăcașul de cult ocrotit de acesta din Centrul Capitalei. Biserica Sf. Mina Vergu – paraclis patriarhal a îmbrăcat haine de sărbătoare cu ocazia hramului, aici aflându-se și un fragment din moaștele Sfântului Mina, încă din anul 1847. Bucuria sărbătorii a fost sporită de prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române care a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți explicând înțelesurile pericopei evanghelice rostită la Sfânta Liturghie în care ne este relatată Pilda Samarineanului milostiv, dar evidențiind și viața pilduitoare a Sfântului Mucenic Mina.

Tâlharii care atacă, jefuiesc și rănesc sufletul și trupul sunt demonii și patimile omenești egoiste

Făcând referire la Pilda Samarineanului milostiv Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că această istorioară foarte concentrată este o formă de prezentare a istoriei mântuirii neamului omenesc.

„Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon și drama căderii între tâlharii ucigași de suflet și trup înseamnă degradarea umanității după căderea în păcat, coborârea de la cele cerești la cele pământești. Tâlharii care atacă, jefuiesc și rănesc sufletul și trupul sunt demonii și patimile omenești egoiste. Ele degradează și sufletul, sufletul prin înstrăinarea de Dumnezeu și trupul prin mergerea spre moarte biologică. Deci umanitatea căzută în păcat decade și merge spre moarte, moartea sufletească ca înstrăinare de Dumnezeu și moartea fizică a trupului care duce în cele din urmă la despărțirea sufletului de trup și descompunerea trupului. (†¦) Preotul și Levitul reprezintă pe acei slujitori ai Vechiului Testament pentru care legea a devenit o formalitate iar rugăciunea un formalism. Acești slujitori ai legii Vechiului Testament care au redus legea la prescripții exterioare fără schimbări interioare a sufletului nu mai erau capabili să lege adevărul credinței de inima milostivă, de iubirea milostivă arătată semenilor”, a spus Preafericirea Sa.

Samarineanul milostiv este însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Veșnic

Totodată Părintele Patriarh a evidențiat faptul că Hristos Domnul este Samarineanul Milostiv, Cel care a coborât din cer pentru mântuirea noastră.

„Samarineanul milostiv este însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Veșnic care a coborât de la Ierusalim spre Ierihon, care a coborât din Ceruri din iubire față de oameni și pentru mântuirea lor și a început vindecarea umanității prin vindecarea rănilor sufletului cauzate de păcat și prin vindecarea de multe boli trupești, așa cum ne arată Sfintele Evanghelii”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh.

Biserica nu este tribunal, ci este spital, loc de vindecare

„Casa de oaspeți la care bunul samarinean duce pe cel rănit și suferind este Biserica; Biserica înțeleasă ca loc de vindecare, de însănătoșire”, după cum a arătat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române: „De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Biserica nu este tribunal, ci este spital, loc de vindecare. Cei doi dinari, după interpretarea Sfinților Părinți ai Bisericii, înseamnă Vechiul și Noul Testament, sau porunca iubirii față de Dumnezeu și față de semeni. Acestea două ajută mult la vindecarea omului păcătos și ridicare lui din păcat și mergerea pe calea mântuirii”.

Lucrarea iubirii milostive numită filantropie sau operă de caritate înseamnă prezența lui Hristos cel Milostiv în lume prin mâinile creștinilor milostivi

De asemenea, Părintele Patriarh a vorbit și despre iubirea milostivă care se transmite de la capul Bisericii – Hristos, la trupul tainic a lui Hristos, și anume Biserica.

„Samarineanul milostiv arată că aproapele nu este neapărat cel care este aproape de noi geografic sau fizic, ci aproapele este omul milostiv care are iubire milostivă și ajută pe cei în nevoi fără nici o răsplată și fără a așteaptă vreo laudă sau apreciere. Aici avem de-a face cu marea taină a iubirii milostive a lui Hristos; Biserica a înțeles că această iubire milostivă a lui Hristos se transmite de la capul Bisericii – Hristos, la trupul tainic a lui Hristos care este Biserica. De aceea lucrarea de ajutorare a bolnavilor și săracilor mai ales, s-a numit de-a lungul istoriei Bisericii opera samariteană sau lucrarea filantropică a Bunului Smarinean. O mulțime de spitale în istoria Bisericii au purtat numele de Bunul Samarinean care se referă la iubirea milostivă a lui Hristos și la iubirea milostivă a Bisericii concretizată în cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unități medicale de ajutorare a celor bolnavi; primele bolnițe și spitale s-au construit de Biserică. Această lucrare a iubirii milostive numită filantropie sau operă de caritate înseamnă prezența lui Hristos cel Milostiv în lume prin mâinile creștinilor milostivi, adică prin acei oameni care au în sufletul lor Duhul lui Hristos Cel Milostiv. Mâinile lor devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos prin faptul că atunci când omul bătrân bolnav sau singur se roagă lui Dumnezeu să-l ajute, Dumnezeu transmite în mod tainic în conștiințele oamenilor milostivi și buni mesajul că este nevoie de ajutor undeva și această lucrare a lui Dumnezeu face ca mințile luminate de harul lui Hristos cel Milostiv și inimile încălzite de iubirea milostivă a lui Hristos să pună în mișcare activitatea filantropică a Bisericii prin creștinii care devin mâinile iubirii milostive a Samarineanului Milostiv, Iisus Hristos” a spus Patriarhul României.

Elogiind viața Sfântului Mina, Preafericirea Sa i-a îndemnat pe credincioși să fie mărturisitori ai dreptei credințe așa cum a fost Sfântul Mare Mucenic care s-a jertfit pentru credința în Hristos.

„Sfântul Mina s-a arătat adesea oamenilor care aveau multe încercări necazuri, boli, suferințe și iubirea lui milostivă care venea din iubirea milostivă a lui Hristos i-a ajutat pe cei care au cerut ajutorul lui Dumnezeu și în special ajutorul lui Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Mina. El a ajutat o mulțime de oameni păgubiți de la care au fost furate lucruri de preț sau bani de aceea este considerat ajutătorul celor păgubiți. El este invocat nu numai când oamenii au pagube materiale, ci și când sunt bolnavi pentru că a pierde sănătatea este o mare pagubă și trupească și sufletească. Deci, să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Mina să ne păzească de rele, dar și să ne ajute să ne întărim în credință. Să avem credință mărturisitoare nu numai acasă sau pe ascuns, ci și în public, să nu ne fie rușine că purtăm numele lui Hristos, că suntem creștini, ci de asemenea să învățăm de la Sfântul Mina că puterea rugăciunii este cea mai mare putere decât puterea militară”, a spus Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul României a acordat, pentru bogata activitate pastoral misionară, administrativ gospodărească și social filantropică desfășurată în folosul Bisericii, părintelui paroh Gheorghe Ispas, Ordinul Sfinții Împărați Constantin și Elena și părintelui consilier patriarhal Costin Spiridon Ordinul Sanctus Stephanus Magnus. De asemenea, preoții Andrei Nicolae și Zlotea Marian au fost hirotesiți iconomi stavrofori. Consiliului și Comitetului Parohial le-a fost acordată Diploma de onoare Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Totodată Părintele Patriarh a dăruit Parohiei Sfântul Mina Vergu mai multe cărți liturgice și de folos duhovnicesc.

Apoi, Părintele Gheorghe Ispas a mulțumit Părintelui Patriarh pentru tot sprijinul și a dăruit din partea parohiei o icoană reprezentând pe Sfântul Mare Mucenic Mina.

Sfântul Mare Mucenic Mina, cinstit la 11 noiembrie în Biserica Ortodoxă, a trăit în timpul împăraților romani Diocletian și Maximian. A fost slujitor în armata romană, iar când a început persecuția creștinilor s-a retras în pustie. Cu ocazia unei mari sărbători păgâne din Frigia, Sfântul Mina a mers în mijlocul poporului și a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu. A fost prins și torturat din ordinul împăratului, după care a fost decapitat. În anul 1874 un fragment din moaștele Sfântului a fost adusă la Biserica Sfântul Mina din centrul Capitalei.

Comentarii Facebook


Știri recente