Hramul „Nașterii Maicii Domnului” la Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mii de credincioși din țară și de peste hotare s-au adunat ca în fiecare an la sărbătoarea Chinoviei Dintr-un Lemn, veche ctitorie voievodală de pe valea Otăsăului, ca să prăznuiască Nașterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare a anului bisericesc ce dăruiește tuturor nădejdea mântuirii neamului omenesc.

Cu ocazia prăznuirii sărbătorii „Nașterii Maicii Domnului”, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dintr-un Lemn, ctitoria voievodului Matei Basarab, care și-a serbat Ocrotitoarea.

Sărbătoarea a început în seara zilei de vineri, cu slujba de Priveghere, la care a participat și Chiriarhul locului, Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, iar astăzi, 8 septembrie, a continuat cu Acatistul „Nașterii Maicii Domnului” și cu Sfânta Liturghie arhierească.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat cele două părți esențiale ale praznicului de astăzi: partea istorică bisericească și partea teologică duhovnicească. „În calendarul Bisericii noastre doar două nașteri ale sfinților le cinstim: Nașterea Maicii Domnului, pe care o prăznuim astăzi, și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. De ce?… Pentru că aceste două persoane au jucat un rol deosebit în istoria mântuirii neamului omenesc. Dacă despre Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul avem mai multe mărturii în Sfânta Scriptură, despre Nașterea Maicii Domnului prea puține se spun în Sfintele Evanghelii. Nu avem o biografie a Maicii Domnului, știm prea puține însemnări despre Fecioara Maria, și acelea sunt spuse de Sfântul Evanghelist Luca. Însă, ceea ce cunoaștem despre Nașterea Maicii Domnului și credem că este adevărat, vine din Sfânta Tradiție. … La începutul secolului al V-lea împărăteasa Eudoxia, soția împăratului Teodosie al II-lea a ctitorit o biserică în Ierusalim, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, și această biserică a fost sfințită în ziua de 8 septembrie. Deci, de aici, de la mijlocul secolului al V-lea, între cele două sinoade ecumenice, al III-lea și respectiv al IV-lea, s-a stabilit în Biserica creștină tradiția ca să se prăznuiască Nașterea Maicii Domnului la această dată.”, a spus Preasfințitul Părinte Episcop potrivit arhiram.ro.

Răspunsurile la strană au fost oferite de către un grup de psalți, componenți ai corului misionar „Evloghia” al Patriarhiei Române.

La final a fost săvârșită slujba de pomenire a ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor acestui sfânt așezământ.

Grandoarea și plenitudinea duhovnicească a aceastei mari sărbători ortodoxe a reunit la Mănăstirea Dintr-un Lemn oficialități, personalități culturale, stareți și starețe de la mănăstirile vâlcene, preoți și credincioși din parohiile eparhiei, dar și sute de pelerini din țară și din străinătate.

Potrivit unei vechi tradiții locale, Mănăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat ființă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează și azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiții așezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.

Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Românești între anii 1653-1658. El susține că un călugar ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mănăstirea, la 29 iulie 1745, scria: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care amintește Paul de Alep și, tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a facut din lemnul lui o bisericuță, numită din această pricină Dintr-un Lemn”.

Construită chiar pe locul stejarului purtator de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu absida altarului decroșată, cu o lungime totală de 13 m, lățime de 5,50 m și o înălțime de aproximativ 4 m. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fară turla.

Primul document în care apare numele așezământului monahal de aici poartă data de 20 aprilie 1635. Într-o altă mărturie scrisă la 27 noiembrie 1640, Matei Basarab spune că a zidit mănăstirea „de isnoavă de’ntemei”. El o înșiră printre mănăstirile pe care le-a întemeiat.

Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640 și anume: faptul că biserica de zid a fost construită de Matei Basarab.

Biserica de azi prezintă în linii generale arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid este în plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mănăstirii, se păstrează cele doua policandre de la Șerban Cantacuzino și doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărătești, precum și alte 36 de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ștefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și Casa Domnească.

După restaurarea din 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori și marinari.

Icoana Maicii Domnului de care este legată existența acestui sfânt așezământ monahal, este păstrată cu multă venerație în biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m și lată de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mânăstirea și, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mânăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparținut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Conform tradiției, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.

Comentarii Facebook


Știri recente