Hramul Mănăstirii Sfinților Români

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârșit pe 17 iunie 2012, în Duminica a II-a după Rusalii, numită și Duminica Sfinților Români, Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii Sfinților Români din Capitală, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit și un cuvânt de învățătură sutelor de credincioși prezenți, după citirea pericopei evanghelice, prin care a prezentat sfinții români, încă de la începuturile creștinismului.

„Duminica Sfinților Români este instituită de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 20 iunie 1992 după modelul Duminicii Tuturor Sfinților. Prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt sau după Rusalii este Duminica Tuturor Sfinților, iar Duminica a doua este Duminica Sfinților Români. Această sărbătoare este un prilej deosebit pentru noi de a ne aduce aminte de toți sfinții români în comuniunea lor, așa cum se află ei în fața Preasfintei Treimi. Sfinții români sunt de la începutul creștinismului pe teritoriul țării noastre mai ales ca martiri sau mucenici care au pătimit pe teritoriul țării noastre de astăzi. Aceștia sunt numiți și străromâni sau daco-romani. Ei au mărturisit credința în Iisus Hristos în vremuri de persecuție în vremuri în care credința creștină era considerată un pericol pentru Imperiul Roman păgân. De aceea, mai mulți împărați romani păgâni au văzut în creștinism o religie nouă și o învățătură periculoasă și anume, că acești creștini nu se închină la idoli și nu se închină statuilor împăratului, ci ei mărturisesc pe Dumnezeu Cel din Ceruri și resping alți dumnezei decât adevăratul Dumnezeu, Făcătorul Cerului și al pământului”.

„Printre primii martiri din veacurile primare ale creștinismului s-au aflat și o mulțime de ostași deveniți creștini militari din armata romană. Acești martiri din primele veacuri sunt sămânța duhovnicească a mărturisirii credinței din veacurile următoare. Creștinismul a început pe teritoriul țării noastre, mai precis în Dobrogea de astăzi, în predica Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat la Apostolie sau la misiune de către Mântuitorul Iisus Hristos. Predica apostolică a Sfântului Apostol Andrei a dat roade și așa au apărut o mulțime de creștini. Biserica a început să se organizeze în eparhii astfel încât unii sfinți ierarhi de pe teritoriul țării noastre au luat parte și la sinoadele ecumenice care au statornicit dreapta credință în fața ereziilor”, a mai spus Preafericirea Sa.

Patriarhul României a evidențiat că sfinții străromâni au fost urmați de ierarhi, preoți și diaconi, părinți cuvioși și simpli credincioși.

„Sfinții străromâni sau daco-romani sunt pomeniți în calendarul nostru ca fiind temelia credinței care a fost mărturisită apoi de către credincioșii de pe teritoriul țării noastre și a fost păstrată, mai ales în timpul popoarelor păgâne migratoare, de-a lungul multor secole. Cu toate acestea, creștinismul românesc a dăinuit și s-a afirmat ca fiind purtător de Cruce și de Înviere […] Încreștinarea poporului român a fost lentă și a pornit de jos în sus și anume, printre primii creștini s-au aflat și soldați romani veniți din Dacia care purtau în sufletul lor credința în Hristos și unii dintre ei au venit chiar din Palestina. Deci, regiunile romane stabilite pe teritoriul țării noastre în Dacia de altă dată aveau în rândurile lor și soldații mărturisitori ai credinței creștine după modelul lui Corneliu sutașul care văzând pe Hristos răstignit pe Cruce a zis Cu adevărat Omul acesta Fiul lui Dumnezeu a fost. Acești mărturisitori ai credinței au fost urmați apoi de o mulțime de ierarhi, preoți și diaconi care au pătimit pentru Hristos, o mulțime de clerici martiri, dar și o mulțime de simpli credincioși care au fost martirizați pentru Hristos. Avem deci o mulțime de mucenici în calendarul nostru creștin-ortodox care au pătimit pe teritoriul țării noastre sau sunt de origine străromână sau daco-romană. Mai târziu, au apărut și părinții cuvioși din mănăstiri, mănăstiri ascunse în munți, mănăstiri ascunse în păduri care păstrau credința mai ales în vremuri grele când popoare străine năvăleau pe teritoriul țării noastre de astăzi. De asemenea, avem o mulțime de ierarhi cărturari sfinți care au apărat și promovat limba română, avem o mulțime de domnitori, unii canonizați sau alții încă necanonizați care au murit pe câmpul de luptă pentru apărarea credinței. Totodată, avem o mulțime de soldați care au apărat dreapta credință și încă nu sunt canonizați pentru că numele lor sunt de multe ori necunoscute, alteori prea multe pentru a fi înscrise în calendar”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat și de ce Duminica de astăzi este închinată Sfinților Români.

„Timpul anului este sfințit în calendarul nostru de mulțimea sfinților Bisericii Universale, dar și de mulțimea sfinților români. Prima canonizare oficială făcută de Sinodul Bisericii noastre a fost în 1950, iar proclamarea în 1955, în plin comunism ca semn de speranță că numai ajutorul sfinților ne poate da tărie să biruim un regim necredincios ateu. Dacă prima etapă a canonizării sfinților de către sinodul nostru s-a făcut la începutul regimului comunist a doua etapă a fost la ieșirea de sub stăpânirea comunistă și anume, în anul 1992. Atunci au fost canonizați mai mulți sfinți și s-a hotărât ca și Duminica după Duminica Tuturor Sfinților să se numească Duminica Sfinților Români. Astăzi, acest hram al Duminicii Sfinților Români este răspândit în mai multe părți ale țării noastre, dar și în diaspora. Prin acești sfinți români ne simțim onorați și ajutorați. Onorați pentru că avem rugători în Ceruri și ajutorați pentru că ei ne dau pildă de creștere în credință, de mărturisire a credinței nu numai în vremuri bune, ci și în vremuri grele. Din neamul nostru avem o mulțime de modele de urmat. Dacă ne gândim la mulțimea sfinților mucenici, la mulțimea cuvioșilor, la mulțimea credincioșilor și credincioaselor care deși nu sunt trecute în calendar, totuși sunt sfinți în Ceruri. De aceea, Duminica de astăzi este Duminica sfinților români cunoscuți și necunoscuți, recunoscuți de Biserică și trecuți în calendar și încă necunoscuți de oameni, ci numai de Dumnezeu. O mulțime de creștini au pătimit în timpul stăpânirii comuniste atee. Unii au murit în închisori, alții au pătimit mărturisind pe Hristos în diferite instituții ale statului ateu. În toate timpurile sfinții români ne privesc și ne îndeamnă să urmăm credința apostolilor, credința mucenicilor, credința cuvioșilor, credința ierarhilor, preoților și diaconilor slujitori ai sfintelor altare și credința domnitorilor care ne arată că indiferent de rang în societate sfințenia este un dar al lui Dumnezeu și se dăruiește celor care Îl iubesc pe El și împlinesc în viața lor voia Lui”.

De asemenea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit și despre sfințenie.

„Toți sfinții sunt foarte mulți și foarte frumoși. Dar pentru că noi avem astăzi ziua de pomenire a sfinților din neamul nostru considerăm că trebuie și mai mult să ne uităm în calendar cu atenție pentru că ei sunt trecuți cu o culoare albastră și ne arată că se află în Ceruri. E bine să învățăm numele lor și când dăm nume copiilor nou-născuți să dăm cât mai multe nume ale sfinților români mult pătimitori întru Hristos, ale sfinților cuvioși și ale sfinților ierarhi, ale sfinților care au arătat dragostea lor în cultură prin cultură, prin tot ceea ce a însemnat educație și formare duhovnicească. Și astăzi sunt o mulțime de sfinți printre noi. Unii cunoscuți și alții necunoscuți pentru că cea dintâi caracteristică a unui sfânt este smerenia și adesea oamenii vor cunoaște un sfânt, dar el nu se recunoaște că este sfânt, ci un păcătos. Cine va spune despre sine că este sfânt în mod sigur nu este, pentru că sfântul este un om smerit. El se mărturisește ca fiind cel dintâi dintre păcătoși, cum spune Sfântul Apostol Pavel Hristos a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Deci, noi totdeauna trebuie să considerăm pe alții mai buni decât noi și pe noi mai păcătoși decât alții. Aceasta este sfințenia. După cum spunea cineva sfințenia este o prăpastie de smerenie. Este însăși prezența lui Dumnezeu Cel smerit și milostiv în om. Dumnezeu lucrează în oameni sfințenia în smerenie și milostenie prin bunătate. De aceea, sfinții cei mai populari nu sunt întotdeauna cei mai învățați, ci cei mai milostivi cum este de pildă Sfântul Nicolae și o mulțime de alți sfinți milostivi. Sfinții sunt oameni luptători. Nimeni nu ajunge la sfințenie dacă este leneș, comod, nepăsător în cele duhovnicești. Sfințenia este semnul iubirii lui Dumnezeu în om și răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu. Sfințenia se vede și în râvna omului pentru cele sfinte, dorința de a se ruga cât mai mult, de a fi împreună cu Hristos cât mai mult, de a participa cât mai des la slujbele Bisericii, de a fi cât mai milostiv și de a iubi cât mai mult și din ce în ce mai mult Biserica lui Hristos, Trupul cel Tainic, de a ajuta în toată lucrarea ei Biserica lui Hristos. În primul rând Biserica lui Hristos este comuniunea sfinților din Ceruri și legătura credincioșilor de pe pământ cu sfinții din Ceruri, Capul Bisericii fiind Hristos, iar cea dintâi dintre sfinți fiind Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Avem o mulțime de sfinți rugători și o mulțime de sfinți tămăduitori care încă în timpul vieții lor au tămăduit bolnavi și au făcut minuni, iar după moarte și mai multe minuni”.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că toți creștinii botezați sunt chemați la sfințenie.

„Duminica Sfinților Români este bucuria poporului român care are credința apostolică primită de la Sfântul Apostol Andrei și care a făcut roditoare această credință de-a lungul veacurilor. Duminica Sfinților Români este Duminica demnității întru sfințenie a poporului român. Duminica Sfinților Români este Duminica Crucii și Învierii poporului român. Duminica Sfinților Români este o sărbătoare deodată cerească și pământească. O sărbătoare cerească pentru că sfinții români se află rugători în Ceruri pentru noi și o sărbătoare prăznuită pe pământul pe care ei au trăit, pe care ei s-au rugat și în care ei au fost înmormântați. De aceea, prin sfinții români înmormântați în pământul românesc se face o legătură deosebită cu Cerul. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simțim această frumoasă legătură de sfințenie a sfinților români între ei și a lor cu Hristos Domnul, cu Sfânta Treime și să urmăm pilda lor ca fiind luminători ai neamului românesc. Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a chemat ucenici la misiune, la slujire, la a predica Evanghelia și a-L mărturisi pe El. Hristos Domnul ne cheamă pe toți la sfințenie chiar dacă unii sunt slujitori ai altarului și alții simpli credincioși, chiar dacă unii sunt teologi și alții mai puțin teologi, toți creștinii botezați sunt chemați la sfințenie. Orice credincios sau credincioasă care răspunde chemării la sfințenie prin mărturisirea dreptei credințe, prin pocăință, prin împărtășirea cu sfintele taine, prin multă rugăciune și nevoință poate deveni un sfânt. Fiecare credincios sau credincioasă are în suflet prin lumina sfântului botez deja dată chemarea la sfințenie. Și acest sâmbure al sfințeniei primit în botez trebuie cultivat de-a lungul întregii vieți”.

Construcția bisericii mănăstirii cu hramul Duminica Sfinților Români a început în anul 2003, la inițiativa și cu purtarea de grijă a vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist și a fost finalizată în toamna anului 2006, împreună cu un corp de chilii pentru monahi. Cu ocazia sfințirii, la data de 29 octombrie 2006, noua biserică a fost înzestrată cu fragmente din cinstitele moaște ale Sfântului Apostol Andrei, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și ale Sfinților Dionisie și Ambrozie, Episcopii Mediolanului.

Comentarii Facebook


Știri recente