Hramul Mănăstirii Bistrița din județul Vâlcea

Ieri, 15 august 2009, Preasfințitul Pãrinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mânãstirea Bistrița Vâlceană, care are unul din hramuri ‘Adormirea Maicii Domnului’.

Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii și a Prohodului Maicii Domnului, în seara zilei de 14 august, iar ieri, în ziua praznicului, a continuat cu Acatistul ‘Adormirii Maicii Domnului’ și cu Sfânta Liturghie.

După cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Gherasim, a urmat slujba de pomenire a ctitorilor, binefăcătorilor și ostenitorilor acestui sfânt locaș.

La acest fericit eveniment au fost prezenți, Părintele Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androne, Exarhul Mânăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, reprezentanți ai autorităților locale și de stat, precum și preoți și credincioși din parohiile vecine, din țară și străinătate.

Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești (banul Craiovei Barbu și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494, se află în satul Bistrița a comunei Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Faptul este atestat de un document din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul.

Mănăstirea a fost distrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509 care lupta împotriva Craioveștilor. Un document al vremii specifică ca Mihnea Vodă lupta împotriva Croioveștilor ‘și mănăstirea lor, carea o făcuse ei pre râul Bistriții din temelie o au risipit’.

Este refăcută în timpul lui Neagoe Basarab între 1515 – 1519 tot de Craiovești.

Marele ban Barbu Craiovescu al Olteniei aduce de la Constantinopol cea mai de preț comoară a lăcașului, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. Trupul sfântului nu a putrezit niciodată și s-a dovedit purtător de mari daruri: vindecă bolile trupești și sufletești, aduc ploaia pe timp de secetă, lucru ce face ca lăcașul să fie asaltat de numeroși perelini. Legenda spune că moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Croiovescu de la un turc cu aur.Turcul bănuia că va lua o sumă importantă echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea banului față de moaște are alt deznodămât: așezate pe un taler, întradevăr cântăresc greu, dar când banul Craiovescu pune galbenii talerul se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame:’Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage’. Se mai spune că la 1763 când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul este adusă racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi dispărând definitiv. În anul 1656 Constantin Voievod, donează o raclă de argint în care să fie așezate sfintele moaște.

Constantin Brâncoveanu donează mănăstirii un clopot , obiect de o inestimabilă valoare și icoana făcătoare de minuni a sfintei Ana.

La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturilor interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarăscu în anul 1850. Pe pereți se află pictați ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin Brâncoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna și Barbu Știrbei.

Sursa: Episcopia Râmnicului

Comentarii Facebook


Știri recente