Miercuri, 29 iunie 2011, biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din municipiul Galați și-a sărbătorit ocrotitorii. Sfântul locaș este situat în partea de sud-vest a orașului, fiind cel mai apropiat de Dunăre.
Sărbătoarea a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși din parohie și din municipiu, după cum informează Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Programul a continuat cu săvârșirea slujbei de pomenire pentru ierarhii Dunării de Jos, a foștilor slujitori ai acestei biserici, precum și a ctitorilor, donatorilor și binefăcătorilor sfântului locaș, adormiți întru Domnul.
De asemenea a fost săvârșit parastasul pentru preotul Liviu Rotaru, doctor în teologie, vrednic slujitor al acestei parohii între anii 1996 – 2011.
Chiriarhul Dunării de Jos a felicitat Consiliul și Comitetul Parohial, în frunte cu părintele Nelu Gheorghiță, pentru bogata activitate pe care o desfășoară aici, pentru consolidarea și edificarea bisericii monument – istoric, închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Pentru cei nevoiași ai parohiei au fost pregătite și oferite peste 300 de pachete cu alimente.
Biserica a fost construită în anul 1847 prin strădania părintelui Emanuel Vulcan, precum și a enoriașilor Enică Marin, Ivan Ivanovici, Iani Gheorghiu, Gheorghe Chiriac, Andrei Petrescu, Sava Galmat, Neculai Cazacu și Alexe Petrescu.
La zidirea sfântului locaș au contribuit și domnitorul Mihail Sturdza, precum și prințul Alecu Sturdza.
Încă de la zidirea ei, pentru a o înfrumuseța cum se cuvine, au fost aduse din afara granițelor țării două clopote. Clopotul cel mare, care cântărește 855,260 Kg a fost turnat în orașul Iaroslav în uzina Casei de comerț a cetățeanului de onoare P. I. Olovemsnicov, iar clopotul cel mic a fost turnat în uzina Efima Mafteeva Vasilenco, din orașul Rostoc, situat pe fluviul Don.
În naosul Bisericii se păstrează într-ul toc de geam un Epitaf vechi, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în limba rusă, cusut probabil la Kiev cu fie de aur și argint.
Biserica a fost inundată de mai multe ori de râul Dunărea: în 1861, 1872 și 1897.
Intemperiile, cutremurele și inundațiile repetate, precum și infiltrarea apei în pereții groși, au necesitat efectuarea mai multor restaurări, dintre care cea mai importantă este începută în anul 2008, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos. Până în prezent s-au efectuat lucrări de subzidire, consolidare și suprastructură, urmând ca să se continue cu tencuirea exterioar a zidurilor.
