Hram la Mănăstirea Râmeț

În fiecare an la 29 iunie Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În această zi, mai multă lăcașuri de cult din Patriarhia Română își sărbătoresc hramul. Printre acestea se numără și Mănăstirea Râmeț, biserica nou a mănăstirii aflându-se sub ocrotirea acestor mari sfinți.

Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va fi prezent la Mânăstirea Râmeț unde va săvârși Sfânta Liturghie și va rosti cuvântul de învățătură, după cum ne informează reintregirea.ro.

Vechimea mănăstării cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” nu a fost determinată cu precizie, fiind încă un subiect de studiu. Cu ocazia săpăturilor efectuate înainte de 1989 pentru consolidarea bisericii, au ieșit la iveală opt morminte despre care Institutul de antropologie din Iași a stabilit că datează din secolele XI-XVI, conform istoricului mănăstirii. O însemnare pe un vechi registru al mănăstirii pomenește doi călugări, Romulus și Ghenadie, care ar fi plecat de la Râmeț în 1215 și ar fi pus temelia Mănăstirii „Sf. Mihail” din Perii Maramureșului. Biserica veche are mai multe straturi de pictură, primul datând din 1300. „O inscripție descoperită în 1978 pe un al doilea strat de pictură din biserica Mănăstirii Râmeț consemna numele arhiepiscopului Ghelasie, al meșterului zugrav Mihul de la Crișul Alb precum și anul 1376. Deci în acest an, românii transilvăneni aveau un cârmuitor bisericesc, în persoana acestui arhiepiscop Ghelasie, primul ierarh român cunoscut cu numele în teritoriile intracarpatice”, după cum arată pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, în volumul „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, iar „această descoperire de mare importanță duce la concluzia că în a doua jumătate a secolului al XIV-lea românii transilvăneni aveau o organizare bisericească identică cu a fraților lor din teritoriile extracarpatice”. Printre cei care au ajutat mănăstirea de-a lungul veacurilor se numără Matei Corvin, Radu Vodă cel Mare, domnul Țării Românești, domnitorul Mihai Viteazul, mitropolitul moldovean Gavriil Calimachi.

Așezământul a fost unul dintre cele mai puternice centre ortodoxe din Transilvania, o renumită vatră monahală pentru sihaștrii care se nevoiau în munții din zonă. Mănăstirea nu a scăpat de tunurile generalului Bucow, la 20 august 1762. Biserica a fost refăcută, însă a fost din nou distrusă de armata imperială habsburgică, la 23 decembrie 1785. În 1826, așezământul a fost transformat în biserică de mir și redevine mănăstire abia în 1932. În 1955, așezământul este transformat în mănăstire de maici, dar în 1960 este desființat de prigoana comunistă și ajunge cabană turistică. Ieromonahul Dometie Manolache și o parte dintre fostele maici care lucrau la o secție de covoare din Aiud reintră în fosta mănăstire în anul 1968. Din 1982 se începe zidirea bisericii noi, terminată și sfințită la 30 iunie 1992, dată la care a fost canonizat Sfântul Ghelasie, fost egumen al mănăstirii și arhiepiscop al Transilvaniei.

Comentarii Facebook


Știri recente