Hram la Mănăstirea Bursucani

Ziua de 21 iulie din fiecare an prilejuiește o mare sărbătoare duhovnicească în nordul județului Galați, acolo unde numeroși pelerini din toate colțurile Eparhiei Dunării de Jos se adună la prăznuirea Sfântului Cuvios Rafael de la Agapia Veche, în localitatea sa natală – Bursucani. Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafael, a renăscut chiar lângă zidurile vechi, recent descoperite.

Prăznuirea Sfântului Rafael a adunat sâmbătă, 21 iulie 2012, numeroși creștini din împrejurimi și nu numai, în localitatea sa natală, cătunul Zimbru din localitatea Bursucani. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Casian și a debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, potrivit Ziarul Lumina.

Înconjurat de copii îmbrăcați în costume populare, IPS Arhiepiscop Casian a vorbit celor prezenți despre importanța acestei sărbători pentru Eparhia Dunării de Jos și a arătat importanța tradițiilor și a patrimoniului păstrat cu atâta prețuire de înaintașii noștri și față de care avem datoria sfântă de a-l proteja și de a-l lăsa moștenire urmașilor noștri. La finalul slujbei, cei prezenți au primit iconițe și câte un pachet cu alimente, cei mici primind și câte un pachet cu dulciuri. La final, pelerinii prezenți la sărbătoarea Sfântului Rafael au participat la o agapă frățească, pregătită de harnicele maici de la Mănăstirea Adam.

Mănăstirea Bursucani, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicată la marginea satului cu același nume, în anul 1793, de către doi călugări – ieromonahii Ioasaf și Aloman – veniți de la Mănăstirea Râșca, județul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă și Iamandi. Schitul a funcționat până la 1864 ca mănăstire de călugărițe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareța lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Mănăstirea Adam. Însă la schit au mai rămas totuși câteva maici, printre care Epraxia Iamandi și Agripina Cernat. În locuința primeia dintre ele, statul hotărăște în anul 1866 înființarea Școlii Primare din Bursucani. Celelalte bunuri ale schitului au fost vândute la licitație. Astfel, biserica schitului devine parohială. În ea se slujea doar de hram. În anul 1939, ea împlinea cerințele spirituale ale credincioșilor din satul Zimbru, astăzi desființat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.

La prima cinstire a Sfântului Rafael în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când chiriarhul Eparhiei Dunării de Jos, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Casian, a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui lăcaș monahal. Astfel, prin hotărârea nr. 244/ 2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos reînființează Schitul Zimbru, demarând și lucrările pentru construcția lăcașului de cult. Acesta se dorește a fi refăcut în scurt timp, după cum a existat în realitate și după cum mărturisesc documentele istorice, precum și după cum a rămas în amintirea bătrânilor satului.

Sfântului lăcaș, care a primit firește, pe lângă vechiul hram, și ocrotirea Sfântului Rafael, i s-a sfințit locul și s-a pus piatra de temelie în data de 21 iulie 2009. În luna iunie a anului trecut, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite ruinele vechiului lăcaș de cult.

Comentarii Facebook


Știri recente