Hram la biserica Sfântului Antonie, Curtea Veche

La Biserica Domnească ‘Sfântul Antonie – Curtea Veche’ din Capitală, a fost sărbătorit ieri, 17 ianuarie, al doilea hram. La această sărbătoare a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit un cuvânt de binecuvântare, ne informează ‘Ziarul Lumina’. Sute de pelerini au venit să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare.

Sărbătoarea hramului a început de duminică seara cu scoaterea în procesiune a icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare de către părintele arhimandrit Veniamin Goreanu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. După oficierea Vecerniei și a Litiei, părintele arhim. Veniamin Goreanu a evidențiat faptele minunate din viața Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, făcătorul de minuni, pe care noi îl chemăm adesea în rugăciune atunci când suntem în necaz. ‘Cuviosul Antonie cel Mare s-a retras din lume și a petrecut mai bine de 30 de ani în post, rugăciune, înfrânare și cu multe ispite din partea diavolului. Dar și aici credincioșii nu l-au lăsat în pace, au început să vină la el și să-i ceară rugăciune pentru diversele lor neputințe, unii erau demonizați, alții erau cuprinși de neputințe trupești sau se aflau în înșelare, pe toți Sfântul Cuvios Antonie îi povățuia ca să meargă pe calea lui Hristos, arătându-le că nu există altă cale și nu există altă bucurie decât bucuria duhovnicească, și nu există alt mijloc de a te face plăcut lui Dumnezeu decât despovărându-te de patimi și urmând lui Hristos, fiindcă toate din lumea aceasta nu pot bucura omul. Pentru că omul a fost creat de Dumnezeu cu vocații spre cele duhovnicești și, dacă nu are cele duhovnicești, se află în întristare, în înstrăinare și adesea chiar în suferință. Numai cei care au pe Hristos pot pregusta din această stare de bucurie pe care le-o dă Dumnezeu ca Unul care a creat pe om’, a spus părintele arhim. Veniamin.

După o viață îndelungată, la vârsta de 105 ani, Cuviosul Antonie cel Mare, cunoscându-și sfârșitul, și-a povățuit ucenicii, care erau cu miile în locurile și mănăstirile pe care le-a înființat, să păstreze dreapta credință, să caute să se ferească de ispitele și înșelăciunile diavolului pentru că numai așa vor putea să dobândească cele veșnice în locul celor vremelnice. ‘Să urmăm și noi exemplul vieții lui și să nu ne speriem atunci când diavolul ne încearcă, ne ispitește fie prin cei din casele noastre și din apropierea noastră, să stăm tari în credință la Dumnezeu și numai așa vom putea primi ajutor, bucurie și pace în sufletele noastre’, a îndemnat arhim. Veniamin Goreanu.

‘Sfântul Antonie cel Mare, dascăl al întregii lumi creștine’

Sărbătoarea hramului a continuat ieri cu săvârșirea Sfintei Liturghii de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. La finalul Sfintei Liturghii, clericii și credincioșii prezenți l-au întâmpinat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a rostit un cuvânt de învățătură, sublinind că Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, care este sfântul întregii creștinătăți, și-a petrecut viața în multă rugăciune, smerenie, postire și nevoință. ‘În timpul ostenelilor sale, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a primit mai multe daruri duhovnicești. Cel dintâi dar pe care l-a primit a fost darul înțelepciunii dumnezeiești. O gândire dreaptă, curată, nepătimașă și de o maturitate deosebită. A ajuns la ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel că noi avem gândul sau gândirea lui Hristos. Aceasta este înțelepciunea dumnezeiască, spre deosebire de înțelepciunea omenească adunată din cărți. Avea gândirea lui Hristos, adică gândea așa cum gândește Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu și nu separat de Dumnezeu. Multa rugăciune înseamnă unirea minții omului cu Dumnezeu, iar când mintea se unește cu Dumnezeu, se luminează prin harul lui Dumnezeu și se transmite ei înțelepciunea lui Dumnezeu. Al doilea dar pe care l-a primit Sfântul Antonie cel Mare a fost darul vederii mai înainte. El s-a făcut văzător cu duhul, încât vedea la distanță de zeci de kilometri ce fac oamenii, ce se întâmplă cu ei și darul vederii viitorului, ce se va întâmpla în viitor în viața societății și în viața oamenilor. Și atât de mare era darul profetic al vederii duhovnicești al viitorului, încât a profețit despre călugării din zilele din urmă, că vor avea case cu multă frumusețe, eleganță, confort și nu se vor deosebi de oamenii din lume decât prin haine. Dar totuși vor rămâne câțiva care vor păstra duhul, zice el, al stării noastre călugărești. Cununa acestora va fi cu atât mai strălucitoare, cu cât au luptat cu ispitele veacurilor din urmă cele mai grele. Un al treilea dar primit de la Dumnezeu este darul vindecării bolnavilor. A vindecat o mulțime de bolnavi trupești și boli sufletești. A vindecat o mulțime de oameni demonizați, cu smerenia lui multă și cu rugăciunea lui puternică’, a spus Preafericirea Sa.

Sfântul Antonie cel Mare a fost un dascăl al întregului Egipt, dar și al întregii lumi creștine. ‘Sfântul Antonie cel Mare era un om al rugăciunii puternice și al unei încrederi deosebite în iubirea, prezența și lucrarea lui Dumnezeu, adesea el se ruga lui Dumnezeu să-i descopere ce trebuie să facă. El unea mintea lui cu mintea lui Hristos. Rugăciunea minții, invocarea numelui lui Iisus are ca scop unirea rațiunii umane cu Dumnezeu Logosul sau Rațiunea divină’, a menționat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

Demonii se temeau de Sfântul Antonie cel Mare

Sfântul Antonie cel Mare este o pildă de rugăciune pentru toți creștinii. El venea în mijlocul oamenilor cu sufletul plin de prezența iubirii milostive a lui Dumnezeu, cu inima și cu mintea plină de lumina Duhului Sfânt. S-a luptat foarte mult cu demonii, încât nu mai avea nici o teamă față de ei, chiar îi pedepsea, încât unii demoni aveau teamă față de el, iar arma biruinței demonilor este smerenia. Patriarhul Bisericii noastre a reliefat că Sfântul Antonie cel Mare a acordat o atenție deosebită semenului, nu numai lui Dumnezeu, pentru că el vedea în fiecare om chipul lui Dumnezeu. ‘Sfântul Antonie cel Mare spune că drumul nostru spre Dumnezeu nu poate ocoli pe semenul nostru, pe omul de lângă noi, pentru că pe Dumnezeu nu-L vedem, dar pe semenul nostru îl vedem, și adesea Dumnezeu lucrează prin oamenii care vin spre noi, anume ca noi să nu iubim numai pe Dumnezeu, ci să iubim ca și Dumnezeu, pe toți oamenii pentru că sunt creați după chipul lui Dumnezeu și sunt chemați la fericirea veșnică în Împărăția Sa’, a spus Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a explicat de ce această biserică de mir are hramul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, părintele părinților monahi. ‘La un moment dat, când a ars închisoarea, au fost salvate două icoane, dintre care una este aici, icoana Sfântului Antonie cel Mare. Nu este chiar întâmplătoare întâmplarea, pentru că în limba română întâmplarea nu se numește hazard, ci vine de la templu, de la tâmplă, de la lăcașul sfânt, și anume că întâmplarea nu este un eveniment decis de oameni, ci este și deasupra sau alături de voința lor, are loc un eveniment pe care oamenii nu-l înțeleg pe moment, ci mai târziu, dar într-un sens duhovnicesc. Această icoană a Sfântului Antonie cel Mare care se afla într-un penitenciar era ea însăși un dascăl al pocăinței și al rugăciunii și, în același timp, un doctor care vindeca boli trupești și sufletești și elibera pe oameni din legăturile suferinței venite de la boli sau de la demoni, de la patimi păcătoase. În închisoare, Sfântul Antonie chema pe cei închiși, pe cei ce erau chemați la penitență în penitenciar. Cuvântul penitenciar se referă la penitență, la pocăință pentru faptele rele săvârșite și este înțeles penitenciarul ca loc de salvare, de schimbare a modului de a gândi și de a făptui’, a explicat Preafericirea Sa.

La final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit muzeului bisericii cinci medalii emise de Banca Națională a României cu chipurile patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române în argint masiv și volumul, ‘Autocefalie, libertate și demnitate’. Ca semn de binecuvântare din partea Preafericirii Sale, credincioșii au primit câte o iconiță cu chipul Sfântului Antonie cel Mare.

La al doilea hram al Bisericii ‘Sfântul Antonie – Curtea Veche’ din Capitală au venit sute de pelerini care s-au grăbit cu nădejde mare să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, așezată spre cinstire într-un loc special din curtea bisericii. ‘Am venit să mă închin la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare cu rugămintea ca să ne ocrotească și să ne ajute să trecem peste toate ispitele diavolului și ale lumii acesteia pentru a ne învrednici la sfârșitul vieții noastre de adevărata bucurie, anume cea întru Hristos’, a mărturisit Cristina Popescu, pelerină la Biserica ‘Curtea Veche’.

Cea mai veche biserică din București

‘Biserica ‘Sfântul Antonie – Curtea Veche’ a fost construită în anul 1559 de Mircea Ciobanu și soția sa, Doamna Chiajna. Biserica se evidențiază prin arhitectura ei și prin faptul că a fost în apropierea palatului voievodal, ea fiind o biserică domnească întru începuturi. Biserica ‘Sfântul Antonie cel Mare – Curtea Veche’ are și un muzeu parohial, inaugurat anul trecut’, a spus părintele Gheorghe Zaharia. Aici se află o icoană cu Sfânta Treime la Stejarul Mamvri de la 1715, realizată în timpul domnitorului Ștefan Cantacuzino, care face parte din catapeteasma bisericii. De asemenea, mai există în muzeul bisericii o anaforniță dăruită bisericii de Sfântul Constantin Brâncoveanu, precum și alte obiecte de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din întreg secolul al XIX-lea.

Comentarii Facebook


Știri recente