Gustați și vedeți

Psalmul 33 este un psalm individual de mărturisire a încrederii, atribuit lui David. În versetul 8 se spune: ‘Gustați și vedeți că bun este Domnul’, tema mâncării apărând și în v. 10, unde se arată că cei bogați au sărăcit și au flămânzit. Hrana, ca dar al lui Dumnezeu, rămâne doar pentru cei săraci, adică smeriți, care au pururea în gură lauda lui Dumnezeu (v. 1). Se pune totuși întrebarea ce înseamnă concret ‘a gusta’? Din ce anume este îndemnat să guste credinciosul pentru a vedea cât de bun e Domnul?

Termenul ‘a gusta’ (taâam), ca și substantivul derivat de aici, ‘gust’ (taâam), are în ebraică două sensuri de bază. Pe de o parte, este asociat ideii de mâncare dintr-un aliment, referindu-se în special la simțul gustului. Mana are gust de plăcintă cu miere (Ieșire 16, 31; Numeri 11, 8), Ionatan gustă dintr-un fagure (1 Regi 14, 24.29.43), David se jură să nu guste pâine înainte de apusul soarelui (2 Regi 3, 35). Organul gustului era văzut de antici drept cerul gurii (cf. Iov 12, 11; 34, 3), și nu limba; de aceea unele traduceri, precum New International Version, vor prefera redarea prin ‘limbă’, adaptând imaginea la cunoștințele moderne!

Pe de altă parte, taâam se referă și la ‘a avea judecată’, ‘discernământ’, chiar la ‘comportament’ în general. În 1 Regi 25, 33 are clar sensul de ‘sfat’, ‘judecată’: ‘Binecuvântată fie mintea (taâam) ta’. Și în Iov 12, 20 Biblia sinodală traduce prin ‘minte’: ‘El (Dumnezeu) ia mintea celor bătrâni’. Aceeași opțiune corectă de traducere este întâlnită și în Pilde 11, 22: ‘Inel de aur în râtul porcului, așa este femeia frumoasă și fără minte (taâam)’. În Psalmul 118, 66 tuv taâam (lit. ‘bunătatea, adică integritatea judecății’) este pusă în paralel cu ‘știința’. În Pilde 31, 18 verbul are sensul chiar de ‘a înțelege’, ‘a observa’. Probabil că din acest al doilea sens a derivat și acela de ‘hotărâre’, ‘decret’ (cf. Iona 3, 7).

Ceea ce este fascinant la Psalmul 33 este faptul că el folosește rădăcina în două cazuri: versetul 8 (‘Gustați…’) și titlul. Reamintesc că din păcate Biblia sinodală a lăsat deoparte titlurile Psalmilor, deși acestea fac parte din textul original atât în textul masoretic, cât și în Septuaginta. De aceea este recomandat să folosim ediția Psaltirii carte de cult pentru a citi Psalmii cu titlurile respective. Psaltirea redă titlul Psalmului 33 în felul următor: ‘Un psalm al lui David, când și-a schimbat fața sa înaintea lui Abimelec și i-a dat drumul și s-a dus’.

Ceea ce Septuaginta traduce prin ‘a-și schimba fața’ în ebraică este ‘a-și schimba judecata (taâam)’. Mai concret, expresia apare în 1 Regi 21, 14, într-un episod foarte ciudat în care David a fost obligat să mimeze nebunia, pentru a nu fi ucis de regele filistean Achiș, care tocmai descoperise că înainte să intre în serviciul său, David luptase de cealaltă parte a baricadei, chiar împotriva filistenilor. ‘Și s-a prefăcut nebun (lit. ‘și-a schimbat judecata’) înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii și scriind pe uși; mergea în mâini și lăsa să-i curgă balele pe barbă’. ‘Și-a schimbat judecata’ ar putea fi tradus mai bine prin: ‘a făcut pe nebunul’, ‘și-a sucit mintea’.

Abimelec și mai cum?

Comentatorii chiar pun în legătură contextualizarea din titlul Psalmului 33 cu acest episod. Atât că pe regele filistean nu îl chema Abimelec, cum apare în Psalmul 33, ci Achiș. Unii consideră aici o simplă greșeală de asociere (C.A. Briggs / E.G. Briggs, The Book of Psalms, vol. 1, T&T Clark, Edinburgh, p. 295), alții însă, gândindu-se pe bună dreptate cum s-ar fi perpetuat o asemenea eroare de către scribii plini de acrivie, propun felurite ipoteze. Peter Craigie crede că abimelec era un titlu al regilor filisteni, după cum funcționa denumirea de faraon pentru regii Egiptului (Psalms 1-50, Word Books, Dallas, 1983, WBC 19, p. 278; perpetuat și în ediția revizuită din 2004). În afară de faptul că Biblia îl menționează pe un oarecare Abimelec, rege al filistenilor în Gherar (Facere 26), cu care au avut de-a face patriarhii, ipoteza nu se bazează pe nimic.

Totuși, la o privire mai atentă, contextualizarea Psalmului ar putea fi alta. Tot în 1 Regi 21, dar chiar la început, David, urmărit de Saul, ajunge în Nob, la un sanctuar unde era șef preotul Ahimelec, fiul lui Ahitub. Acesta îi primește pe David și pe oamenii lui, ospătându-i chiar cu pâinile punerii înainte, rezervate după Lege doar preoților. Atât că Septuaginta îl numește Abimelec, nu Ahimelec, confundând probabil grafia literei h cu b. Se pare că numele lui chiar este o problemă, pentru că și în Evanghelia lui Marcu (2:26), unde episodul respectiv este invocat de Mântuitorul, preotul este numit greșit Abiatar, deși în realitate Abiatar este abia fiul lui, singurul supraviețuitor al mâniei lui Saul (1 Regi 22, 20).

Aceasta ne arată că titlul psalmului face referire la întregul capitol 21 din 1 Regi, iar ‘schimbarea judecății’ poate fi receptată nu doar în sensul al doilea, de ‘judecată’, ci și de ‘gust’, ‘mâncare’. Pentru că ideea principală este tocmai că David și însoțitorii lui mănâncă din pâinile punerii înainte. Așa cum vom vedea, această masă va servi și ca o tipologie duhovnicească.

Gustați sau observați?

Pentru că titlul este înțeles exclusiv raportat la ‘schimbarea judecății’ (mimarea nebuniei) din fața regelui Achiș, unele traduceri biblice propun interpretarea versetului 8 tot în termeni de percepție rațională: ‘Voyez et appréciez’ – ‘vedeți și constatați’ (TOB), ‘O, consider and see’ – ‘convingeți-vă și vedeți’ (Jewish Publication Society 1917; în 1985 schimbat în ‘taste and see’), ‘Learn to savor how good…’ – ‘învățați să savurați’ (New American Bible). De altfel, chiar Targumul la Psalmi traduce prin ‘recunoașteți și vedeți’. E adevărat, majoritatea traducerilor folosesc ‘gustați’ (‘taste’, ‘goutez’, ‘kostet’, ‘schmecket’), dar comentariile înțeleg în principal prin aceasta percepția rațională, înțelegerea credinței (cf. Craigie, op. cit., p. 279).

Acest sens nu este deloc greșit. Chiar Sfinții Părinți l-au folosit. Sf. Vasile spune: ‘În multe locuri din Scriptură am observat că puterile sufletului au același nume ca și mădularele noastre exterioare. ș…ț După cum nu putem înfățișa celor necunoscători atât de bine prin cuvânt cum e gustul mierii, cât prin însăși simțirea gustului ei, tot așa nici bunătatea Cuvântului ceresc nu poate fi arătată lămurit prin învățături; dar dacă încercăm cât mai mult dogmele adevărului, putem, prin propria noastră experiență, să înțelegem bunătatea Domnului’ (Omilii la Psalmi, trad. D. Fecioru, EIBMBOR, București, 1986, PSB 17, p. 270). Sf. Vasile intepretează deci textul ca un îndemn de gustare a dogmelor adevărului, care ne vor arăta cât de bun este Domnul față de noi.

Teodoret de Cyr înțelege la fel: ‘Gustați și învățați-vă bunătatea Stăpânului, că de aici veți culege fericire’ (Fericitul Teodorit al Kirului, Tâlcuirea celor 150 de Psalmi ai proorocului împărat David, Mr. Petru Vodă, 2003, p. 113). Punând în paralel ‘a gusta’ cu ‘a învăța’, Teodoret oferă aceeași semnificație mentală, rațională.

Gustați-L pe Domnul

Totuși, părinții au mers dincolo de această interpretare simplă. Chiar Teodoret de Cyr spune că această înțelegere pur mentală se potrivește iudeilor celor de demult, pe când, la nivelul eclezial, gustarea se referă la Sfintele Taine: ‘Înțelesul ascuns în adâncul slovei însemnează darul dumnezeieștilor Taine. Că adevărata luminare se face întru cei ce se apropie prin Preasfântul Botez, iar gustarea hranei celei de viață făcătoare dezvăluie bunătatea Mântuitorului’. Altfel spus, Sf. Botez urmat de Sf. Euharistie înseamnă cu adevărat, la acest nivel de interpretare mistică, împărtășirea de Hristos.

Sf. Vasile însuși începe tâlcuirea cu aceasta: ‘Și pentru că Domnul nostru este pâine adevărată și trupul Lui este adevărată mâncare, trebuie neapărat ca plăcerea bucuriei pâinii să o avem prin o gustarea spirituală’.

În profunzimea duhovnicească, versetul trebuie deci tâlcuit în sens hristologic. Gustarea și savurarea bunătății Domnului înseamnă împărtășirea din Sf. Euharistie, iar Domnul (Iahve) este tipologic chiar Dumnezeu-Cuvântul, a doua Persoană a Sf. Treimi. De altfel Psalmul 33, 8 este cântat drept chinonic (în momentul împărtășirii) la Liturghia darurilor mai-înainte-sfințite. Observăm deci exegeza liturgică făcută textului din Psalmul 33, ceea ce ne arată și modul nou, tipologic, de asumare a Vechiului Testament de către Biserică.

Tipologia înseamnă tocmai stabilirea unei asemănări structurale între două episoade despărțite între ele istoric, de obicei din Vechiul și respectiv Noul Testament. Fuga lui David de la fața lui Saul înseamnă călătoria creștinului prin lume, prigonit de puterile întunericului. Refugiul în sanctuarul din Nob trimite la scăparea găsită în Biserică, acolo unde preotul (ca și Ahimelec/Abimelec) îi invită pe toți să guste din pâinile punerii înainte, adică din Sf. Euharistie. În Vechiul Testament, acestea erau rezervate doar preoților, însă, ca un pogorământ haric, li s-a permis lui David și însoțitorilor săi să guste din ele, fiind într-o situație dificilă. Li se cere însă expres să guste doar dacă sunt în stare de curăție (cf. 1 Regi 21, 4-5), ceea ce înseamnă în sens tipologic curățirea duhovnicească a postului cerută celui care urmează să se împărtășească. În sfârșit, David găsește adăpost vremelnic la regele Achiș, unde este însă obligat să-și ‘schimbe gustul/mintea’. La fel creștinul trăiește în ‘lume, dar supraviețuiește în ea doar dacă își schimbă mintea (metanoia), doar dacă devine ‘nebun’ pentru Hristos (Articol realizat de Alexandru Mihăilă și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 8 aprilie 2010).

Comentarii Facebook


Știri recente