Dar pentru ce vorbesc eu de cuvintele rostite și de cele auzite, când avem să dăm socoteală chiar de gândurile noastre? Pavel ne arată asta spunându-ne: Așadar nu judecați ceva înainte de vreme, până ce va veni Domnul, Care va și lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi gândurile oamenilor! Iar Psalmistul spune: Gândul lăuntric al omului se va mărturisi Ție . De pildă, dacă ai vorbit fratelui tău cu gând rău și viclenie, dacă l-ai lăudat cu gura și cu limba, dar cu inima l-ai vorbit de rău și l-ai invidiat. Iarăși, Hristos lăsând să se înțeleagă același lucru, că vom da seamă nu numai de faptele noastre, ci și de gândurile noastre, spune: Că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s-a și desfrânat cu ea în inima lui . Și doar păcatul n-a trecut la faptă, ci este deocamdată în minte. Dar nici așa nu rămâne fără vină cel care de aceea se uită la frumusețea femeilor, ca să aprindă în el pofta desfrânării. Când auzi dar că Împăratul va cere socoteală slugilor Sale, să nu treci cu nepăsare pe lângă aceste cuvinte, ci gândește-te că va cere socoteală tuturor dregătorilor, tuturor vârstelor: și bărbaților, și femeilor! Gândește-te cum va fi tribunalul acela atunci! Gândește-te la toate păcatele săvârșite de tine! Chiar dacă tu îți vei uita păcatele tale, află că Dumnezeu nu le va uita, ci le va pune pe toate înaintea ochilor noștri, dacă nu ni le vom șterge mai înainte, acum, prin pocăință și mărturisire și prin îndepărtarea urii și dorinței de răzbunare din sufletul nostru.
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la saracul Lazar. Despre soarta si providenta… EDIMBOR, 2005
