Fotbalul e un sport care nu te separă de Dumnezeu – Dialog cu George Ogăraru, despre adevăratele valori

Sportul, în România, este un fenomen ce atrage mase. Iar fotbalul este supranumit ‘sportul rege’, tocmai pentru popularitatea de care se bucură. George Ogăraru ne-a vorbit despre adevăratele valori din viața unui fotbalist, poate atipic pentru domeniul în care s-a consacrat: familist convins, creștin practicant și filantrop.

Sunteți un sportiv care a obținut numeroase performanțe în fotbalul românesc și internațional. Ce sfaturi aveți pentru tinerii ce visează la o carieră sportivă, în condițiile în care presa de specialitate promovează mai mult non-valorile și mondenitățile? Care sunt adevăratele valori ale vieții lui George Ogăraru?

George Ogăraru: Într-adevăr, pot afirma cu bucurie că am reușit să ating un bun nivel profesional, deși nu am fost jucător de fotbal cu calități ieșite din comun, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am putut suplini, prin muncă, acestea.

A fi sportiv, în sine, reprezintă un mare avantaj, însă ‘pachetul’ ce vine odată cu recunoașterea publică poate fi greu de cărat. Într-un mediu în care tentațiile aleargă după tine chiar și la locul de muncă, trebuie să ai bine stabilit traseul încă de când ai plecat de acasă. Este adevărat că mass-media promovează non-valorile, însă observ că din ce în ce mai mulți tineri se dau la o parte din calea acestui tip de informare. Am avut plăcuta surpriză ca de-a lungul carierei să întâlnesc sportivi de renume internațional care își bazează viața pe valori puternice și simplitate! Tinerii noștri să știe că la acest nivel ‘se poartă’ cultura, valorile, viața de familie, și nu doar ceea ce ni se vinde în presa de specialitate; și i-aș sfătui să vadă fotbalul ca pe o artă, nu mai mult. Celelalte vin de la sine, inclusiv banii. Valorile după care îmi ghidez viața sunt normale: credință, familie, cultură și dragoste de țară.

Sunteți, oarecum, atipic peisajului fotbalistic care ni se servește în ziare și la televizor. Cum ați reușit ca tânăr, între atâtea tentații, să duceți o viață decentă, cu o familie frumoasă, caracterizată simplu printr-o expresie: bunul-simț?

Nu din început am gândit ca azi! Am cunoscut o oarecare faimă la o vârstă sensibilă, 20 și ceva de ani, moment în care nu îmi puneam întrebări existențiale complexe. A rânduit Dumnezeu să îmi găsesc jumătatea repede și bine, am devenit tată tânăr și astfel s-a născut dorința de a construi ceva durabil. Odată cu transferul în Olanda a apărut necesitatea unei vieți spirituale mai profunde. Deși clubul la care am mers era de un nivel înalt și m-a învățat multe lucruri despre disciplină, responsabilitate, autocontrol, socializare, în afara clubului ne simțeam singuri, neintegrați. În România locuisem mereu vizavi de biserică, iar acum nu găseam acest sprijin pe o rază de câteva sute de kilometri, fapt care a adus conștientizarea importanței acestui lăcaș în viața omului, a noastră. Am primit sprijin din țară, de la părintele duhovnic și alți preoți și monahi ce ne-au susținut de la distanță prin rugăciuni și cărți trimise, ne-am ținut aproape familiile și prietenii, și astfel am reușit să ne păstrăm echilibrul. Acum, în Elveția, suntem foarte legați de comunitatea românilor din Lausanne, adunată în jurul preotului Adrian Diaconu. Cred că ducem o viață normală, eu, soția mea și copiii. Mergem la biserică, ne spovedim, citim, ne rugăm, postim, ne împărtășim, ajutăm, ieșim la plimbare, ne întâlnim cu alți români pe care i-am cunoscut aici: medici, profesori, arhitecți. Este o comunitate de mare valoare. Nu facem ceva extraordinar, așa cum ați zis: lucruri de bun-simț. Pentru mine, azi, fotbalul e un sport care nu te separă de Dumnezeu. Tentații sunt, dar tovărășia cu ele se plătește, așa că rezistăm, pentru iubirea lui Dumnezeu, pentru importanța unității familiei și a sănătății mentale și sufletești a tuturor membrilor ei.

Sunteți vicepreședinte al Asociației ‘Pro Vita’ și promovați această organizație, în special peste hotare. Care este rolul acestei fundații și cât de important este ajutorul oamenilor pentru respectiva comunitate?

Tangența mea cu Asociația ‘Pro Vita’ a început cu vânzarea de tricouri în folosul copiilor asistați de această asociație, condusă pe atunci de părintele Nicolae Tănase. Am făcut vizite la Valea Plopului, am ajutat cu ce-am putut, iar la reorganizarea făcută am devenit vicepreședinte. Mă onorează această poziție în ‘Pro Vita’, dar mă și obligă. Rolul ei este să lupte contra avortului și să ofere alternativă la avort: ajutorul pentru ținerea sarcinii și chiar preluarea mamei și a copilului până își rezolvă problemele sociale cu care se confruntă și care au condus-o la ideea de avort. Nevoile în ‘Pro Vita’ sunt multe și diversificate, numărul asistaților crește mereu, așa că se naște nevoia găsirii de noi căi de a face ca asociația să meargă mai departe. De aceea am încercat să le vorbim și celor din străinătate despre ‘Pro Vita’, și am făcut bine, am găsit oameni dispuși să sprijine.

De curând a avut loc gala oficială a Fundației ‘Mihai Neșu’, al cărei ambasador sunteți. Vorbiți-ne despre prietenia cu Mihai Neșu și despre activitatea acestei fundații.

Ne cunoaștem de vreo zece ani și aș putea spune că am crescut împreună, că îmi este mai mult decât prieten și că îl văd mai degrabă ca pe un frate. Mihai este un om cu suflet mare, cu o educație deosebită și cu valori puternice, iar drept dovadă stau toți oamenii care îi sunt alături și se roagă pentru sănătatea lui în urma accidentului suferit anul trecut. Deosebit este faptul că în acest moment de grea încercare el s-a gândit să îi ajute pe cei ce sunt în situații asemănătoare lui și nu beneficiază, în România, de condițiile și susținerea necesară. Astfel a creat Fundația ‘Mihai Neșu’ cu sediul în Olanda, având ca scop sprijinul persoanelor cu handicap din România. Faptul că dintr-un scaun electric, folosindu-și doar inima și capul, Mihai are dorința de a ajuta oameni atât prin intermediul fundației, cât și prin puterea exemplului personal, mă obligă să îmi pun întrebarea: Oare noi cei sănătoși fizic putem face la fel?

George Ogăraru, scurtă biografie

George Ogăraru este un fotbalist român care a evoluat, de-a lungul timpului, la cluburi precum Steaua București, Ajax Amsterdam (Olanda) sau FC Sion (Elveția), bifând și câteva selecții la echipa națională de fotbal a României. A câștigat o cupă și două campionate de fotbal în România, două cupe și două supercupe ale Olandei și o cupă a Elveției și a contribuit la ultima performanță a selecționatei țării noastre: câștigarea grupei de calificare la Campionatul European de Fotbal din 2008. În plan extrasportiv, contribuie la activitățile întreprinse de Asociația ‘Pro Vita’ (vicepreședinte) și de Fundația ‘Mihai Neșu’ (ambasador). Este căsătorit cu Andreea și au împreună trei copii: Eric Emanuel, Natalia Maria și Sofia Elena.

(Interviu publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 14 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente