Festival de ouă încondeiate în comuna Moldovița, județul Suceava

În Duminica Floriilor, Sala de Sport a comunei Moldovița a fost înțesată de expozanții și vizitatorii prezenți la cea de-a cincea ediție a Festivalului Ouălor Încondeiate, un eveniment devenit deja tradiție în această parte a Bucovinei. Pe lângă harul cu care huțulii de aici știu să închistreze ouăle, acești oameni trebuie apreciați și pentru faptul că în iureșul zilelor pe care le trăim găsesc răgaz pentru frumos, pentru a pune în valoare comorile din lada bunicilor, pentru a duce mai departe tot ceea ce a fost mai frumos și mai trainic în sufletul neamului lor.

Vin Paștile și starea de sărbătoare cuprinde deopotrivă oamenii și natura, înveșmântându-i în sfială și curățenie, accelerând starea de așteptare a Nopții Învierii. E o senzație pe care o resimți în orice colț de țară, în această perioadă, dar mai cu seamă în Bucovina, acolo unde spiritualitatea, tradițiile, apartenența la comunitate, dragostea pentru autentic, pentru frumos, sunt, parcă, mai vii decât oriunde. S-au convins că așa stau lucrurile acolo și cei care au participat duminică, de sărbătoarea Floriilor, la cea de-a cincea ediție a Festivalului Ouălor Încondeiate de la Moldovița. O manifestare care face cinste nu doar organizatorilor, ci întregii comunități. E mare lucru să poți vedea adunați la un loc oameni din atâtea sate din jur, curioși să vadă, să admire, să cumpere ceea ce le este atât de la îndemână în tot timpul anului: ouăle încondeiate. E semn că nu și-au uitat rădăcinile, că obiceiurile și meșteșugurile vechi nu sunt în pericol să se piardă și că într-o perioadă atât de zbuciumată cum e cea în care trăim găsesc timp să se oprească, să arate lumii de unde vin, cine sunt și ce duc mai departe, către generațiile ce vin. Iar în cazul huțulilor din salba de sate ce înconjoară comuna Moldovița, istoria misteriosului neam din care se trag e scrisă toată, filă, cu filă, pe coaja delicată a micilor simboluri pascale: brâiele de pe ii și macaturi spun povestea portului popular, animalele și uneltele din gospodăria omului de la munte istorisesc despre viața huțanilor de odinioară, iar crucile, bisericile, cărarea vieții și-a morții mărturisesc credința ortodoxă, nestrămutată, a acestor oameni.

Un festival în care kitsch-ul n-a avut loc

De bună seamă, cei care au participat duminică la festivalul de la Moldovița au avut ce admira. Răsfățate de zeci de priviri, ouăle închistrite și-au spus poveștile, ca niște cărți deschise. Cei 25 de expozanți au impresionat publicul prin acuratețea cu care au realizat motivele în ceară, prin bunul gust al îmbinării culorilor, prin respectul pentru păstrarea liniei tradiționale a închistritului, ce are aspecte particulare atunci când vine vorba de zonele locuite de huțuli.

A fost un festival al ouălor închistrite în care kitsch-ul nu și-a găsit loc, toate exponatele purtând marca unor autentici creatori, veniți din toate satele comunei Moldovița, dar și din Brodina, Ulma, Paltinu, Argel, Moldova Sulița, Izvoarele Sucevei, Suceava. Și poate ce e mai important de subliniat e faptul că printre expozanți nu s-au numărat doar bătrânele, așa cum am fi tentați să credem, ci și copii, toți aducând să prezinte vizitatorilor lucrări foarte valoroase sub aspectul tehnicii și al modalității de lucru. ‘Vrem să ducem tradiția festivalului mai departe. Ar fi păcat să pierdem acest obicei, pentru că ce pierzi e bun pierdut. Noi suntem bucuroși să constatăm că și copiilor noștri le plac aceste obiceiuri, le plac costumele naționale. Moldovița e un centru important în ce privește arta aceasta a închistritului ouălor și aproape în orice familie meșteșugul s-a păstrat’, a explicat Traian Iliesi, primarul comunei Moldovița.

În deschiderea festivalului, elevii de la școala Moldovița au susținut un program artistic, interpretând o suită de cântece religioase, dedicate sărbătorii Învierii, iar părintele Aurel Goraș a binecuvântat întreaga adunare.

‘Ouăle acestea, lucrate pe stil vechi, au altă valoare’

Organizat de Primăria comunei Moldovița, festivalul a cuprins, ca și anul trecut, trei secțiuni importante: ouă încondeiate, gastronomie (produse de post și preparate din pește) și obiecte din inventarul unei gospodării tradiționale, în fapt o părticică din casa omului de la munte de odinioară. Forfota a fost, așadar, mare în jurul standurilor de prezentare, de unde vizitatorii au putut să-și achiziționeze ouă închistrite după tipicul tradițional, în tehnica batik (arta încondeierii în ceară a huțulilor) sau ouă închistrite cu ceară în relief. Toate modelele expuse au încântat prin colorit, prin armonia compoziției și mai ales prin fidelitatea cu care motivele au fost reproduse pe ou.

Vasilena Darie, o huțancă de 52 de ani din Paltinu, îmbrăcată în straie vechi, huțule, a venit la expoziție cu o colecție de ouă realizate cu ceară în relief. Închistrește ouă de când era o copiliță. A văzut cum se face trebușoara asta mai întâi acasă, la mama, iar apoi și-a perfecționat tehnica la școală, cu ajutorul unei profesoare ce s-a străduit să-și învețe și elevele câte ceva din taina închistritului. ‘Acolo am învățat prima dată cu tuș și cu vopsele chimice. În sat erau numai câteva bătrâne care mai scriau ouă cu ceară, tradițional. Și de la ele am învățat eu că ouăle astea, lucrate pe stil vechi, au altă valoare și m-am apucat să fac și eu la fel. Acuma, de tradiție nu mă mai las’, mă asigură, zâmbind, tanti Vasilena. De 11 ani o tot caută lumea s-o invite la târguri, căci ouăle pe care le realizează sunt la mare căutare. De altfel, acestea i-au adus, în finalul festivalului, nu doar aprecierea vizitatorilor și vânzare bună, ci și un premiu la Secțiunea Creație.

Alt stand de prezentare, altă huțancă mândră, îmbrăcată în costumul popular bucovinean, cu bundiță de jder. ‘De când eram mică lucram cu mama. Eu am învățat de la mama, mama de la bunica, iar fata mea a învățat de la mine. Acuma ‘scriu’ ouă și de rață, și de găină, și de struț, și de porumbel și folosesc motivele noastre huțule: crucea Paștelui, cărarea rătăcită, coarnele berbecului. Când ‘scriu ouă’, simt că vin Paștile cu-adevărat’, explică veselă, amestecând cuvinte românești și huțule, tanti Elisaveta Moroșan (54 de ani) din Demăcușa.

Lucia Condrea: har și artă

Festivalul organizat duminică, la Moldovița, a purtat pecetea unui mare creator în arta încondeierii ouălor, fapt ce a ridicat ștacheta acestei manifestări. Este vorba despre Lucia Condrea, cea care a dus faima locului în care s-a născut și a Bucovinei peste tot în lume, dar care pune suflet și întreaga ei pricepere în organizarea acestui eveniment în fiecare an, aici, acasă. Un artist care a scris pe micile capodopere ce-i ies din mâini istoria neamului din care se trage. A așezat pe ou, asemeni unui pictor iscusit, doar că în ceară, cu ajutorul chișiței, trăirile sale cele mai profunde, bucățele rupte din propriul suflet, tot ce a simțit că poate dărui lumii. S-a perfecționat mereu și a ajuns să spargă limita dintre tradiție și artă, ajungând un veritabil creator de frumos.

Cei 25 de ani de migălit pe coaja fragilă, miile de ouă încondeiate în șase tehnici distincte de lucru (tehnica tradițională a închistritului – batik, grafica alb-negru, ceara în relief, tehnica lucrărilor de antichitate, tehnica dantelăriei, tehnica abstractă), precum și lucrările premiate în fiecare an în marile târguri de profil din străinătate spun totul despre ‘Arta Condrea’.

Admirând exponatele muzeului ce-i poartă numele, la Moldovița, poți spune, fără teama de a greși, că Dumnezeu și-a coborât harul asupra sa, revelându-i taina artei încondeierii. ‘Toată această moștenire pe care o vedeți pe ou vine dintr-un patrimoniu vast al etniei noastre, a huțulilor. O etnie parcă uitată și neelucidată încă de istorici și cu atât mai misterioasă. Pe aceste ouă se găsesc cele mai vechi și reprezentative simboluri, începând de la cruce, linia dreaptă, linia frântă, linia vieții, a morții, uneltele agricole, soarele, ochiul lui Dumnezeu, cărările rătăcite. Eu am încercat să îmbunătățesc aceste simboluri, să le șlefuiesc și să ajung la adevărata artă’, spune despre sine Lucia Condrea, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Premii și diplome de participare pentru truda expozanților

La finele manifestării, cele mai valoroase ouă închistrite au fost premiate, fiind apreciat astfel efortul și migala depuse de fiecare creator în parte. Astfel, la Secțiunea ‘Ouă încondeiate’, categoria ‘Adulți’, au fost răsplătite cu premiul I Georgeta Ungureanu (tehnica batik) și Ana Balan (creație), iar la categoria ‘Copii’ premiile I au fost adjudecate de elevele Oana Drelciuc (tehnica batik) și Andreea Rătundu (creație). De asemenea, au fost acordate și câteva premii speciale: Premiul special al juriului – Aurelia Chimiac (84 de ani) din Moldovița, pentru felul în care a înțeles să ducă mai departe tehnica tradițională a ‘scrisului’ pe ou, Premiul presei – Paraschiva Iliesi, Premiul de popularitate – Anca Scutelnicu și Premiul pentru conservarea artei populare autentice celei mai tinere participante la festival – Ioana Mahu, clasa I, din Câmpulung Moldovenesc.

La Secțiunea ‘Gastronomie’ premiile au mers către Grupul Școlar ‘V. Cocea’ din Moldovița, pentru diversitatea și originalitatea produselor culinare prezentate și către învățătoarea Angela Balabasciuc, pentru designul preparatelor. În plus, a fost premiat și cel mai frumos coș de Paști, realizat de clasa a IV-a B din Moldovița, sub îndrumarea învățătoarei Paraschiva Iliesei. ‘Aici, în expoziție, nu am avut decât două coșuri, dar vă invit de Paști, la biserică, unde ați putea admira peste 1.000 de coșuri, care de care mai frumoase. Îi felicit pe doamna învățătoare și pe copii, pentru că păstrează tradițiile noastre’, a spus părintele Aurel Goraș, protopopul Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, cel care a înmânat acest premiu.

Comentarii Facebook


Știri recente