Fericitul intru adormire Patriarhul Teoctist, pomenit la implinirea a 90 de zile de la trecerea sa la cele vesnice

Fericitul intru adormire Patriarhul Teoctist a fost pomenit astazi, la Catedrala patriarhala din Bucuresti, la implinirea a 90 de zile de la trecerea sa la cele vesnice. Slujba a fost oficiata de catre PF Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Loctiitor de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, impreuna cu PS Vincentiu Ploiesteanu si PS Ciprian Campineanul, episcopi vicari patriarhali, PS Sebastian Ilfoveanul si PS Varsanufie Prahoveanul, episcopi vicari ai Arhiepiscopiei Bucurestilor. In cuvantul adresat celor prezenti, dupa oficierea slujbei de pomenire, PS Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal, s-a referit mai intai la semnificatiile unei astfel de slujbe: ‘Slujba Parastasului pentru pomenirea celor dragi plecati dintre noi constituie un prilej de aducere aminte despre cei care au plecat la cele vesnice, un prilej de rugaciune si de meditatie. La 3 luni de la plecarea in Imparatia lui Dumnezeu a vrednicului de pomenire Parintele nostru Patriarh Teoctist ne-am intrunit aici, in Catedrala patriarhala, ca sa ne aducem aminte de personalitatea PF Parinte Patriarh Teoctist, sa meditam la semnificatia vietii si a mortii in Biserica noastra Ortodoxa si sa ne rugam pentru odihna sufletului sau si pentru asezarea lui in cetele dreptilor. Toti cei care ne-am adunat aici, in frunte cu PF Parinte Patriarh Daniel, episcopii vicari de la Patriarhie si de la Arhiepiscopia Bucurestilor, consilierii patriarhali, colaboratorii si credinciosii, am venit ca sa-i aducem un omagiu si un prinos de recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru Biserica Ortodoxa Romana in cei peste 70 de ani de slujire de cand a pasit in Schitul Sihastria Voronei si pana cand Dumnezeu l-a chemat la Sine, in urma cu trei luni, de pe treapta cea mai inalta de slujire a Bisericii Sale, aceea de patriarh’.

PS Ciprian Campineanul a evidentiat apoi activitatea deosebita a Patriarhului Teoctist in cei peste 70 de ani de slujire a Bisericii: ‘Cu totii cunoastem ca ultimele decenii ale secolului XX au fost marcate de personalitatea PF Parinte Patriarh Teoctist. A fost chemat de Dumnezeu la slujirea Bisericii Sale din Romania din frageda copilarie. A raspuns prezent acestei chemari si s-a straduit cu toata fiinta sa, cu timp si fara timp, cu devotament, cu ravna, cu frica de Dumnezeu, cu evlavie si cu iubire fata de Dumnezeu si fata de credinciosii care aveau sa-i fie incredintati spre pastorire, s-a straduit ca sa-L slujeasca din toata inima. A avut de infruntat multe greutati, multe necazuri, multe suparari, dar pentru ca intotdeauna si-a pus nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu si a cautat sa cultive darurile cu care l-a inzestrat Dumnezeu, toate necazurile au fost biruite si a stiut sa ierte, pentru ca s-a dovedit a fi un adevarat parinte duhovnicesc’.

De asemenea, PS Ciprian Campineanul a mentionat si lucrarile prin care s-a remarcat cel de-al V-lea Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane: ‘A stiut sa inmulteasca darurile pe care i le-a dat Dumnezeu nu pentru sine, ci pentru binele celor pe care i-a slujit. De numele sau se leaga hirotonia atator mii de preoti, monahi si episcopi, construirea si restaurarea atator biserici si manastiri, infiintarea de noi parohii, de episcopii, hirotonia de episcopi tineri mai ales dupa anul 1990. Putem spune ca a fost o personalitate complexa, cu o viziune ampla asupra vietii bisericesti, un vizionar care a stiut sa tina cumpana in vremuri grele, deosebit de dificile. Si-a inteles chemarea si L-a slujit intotdeauna pe Dumnezeu si Biserica Sa cu tot sufletul. De aceea, Dumnezeu i-a harazit si multe bucurii duhovnicesti pe care le-a trait in mod tainic’.

In finalul cuvantului sau, PS Ciprian Campineanul a amintit despre visul neimplinit al Patriarhului Teoctist, acela de a fi construita o noua Catedrala patriarhala: ‘A plecat dintre noi cu mahnirea in suflet ca n-a reusit sa duca la bun sfarsit visul sau si sa implineasca testamentul spiritual al inaintasilor sai. Ne referim aici la Catedrala patriarhala, careia ii placea sa-i spuna Catedrala izbavirii neamului omenesc. A lasat acest testament sa-l implineasca succesorul sau in scaun. Sunt convins ca se roaga pentru aceasta, insa a plecat cu multumirea ca a facut tot ceea ce a depins de dansul pentru ridicarea Catedralei. Acest vis nu este o ambitie a unei persoane, ci este implinirea unui testament intruchipat in persoana primului patriarh si a succesorilor sai pana la PF Parinte Patriarh Daniel’.

Comentarii Facebook


Știri recente