‘Familia creștină între criză și speranță’ – Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat credincioșilor ortodocși români cu prilejul Duminicii Familiei

Cu prilejul Duminicii Familiei, Patriarhul României a adresat credincioșilor ortodocși români următorul mesaj:

Am văzut cu toții că, după decembrie 1989, au apărut o serie de schimbări la nivelul întregii societăți românești, unele cu efecte pozitive, așteptate, dorite, dar și unele fenomene care, dimpotrivă, au influențat negativ viața oamenilor. Un astfel de fenomen, accentuat vizibil în ultimii ani, este criza familiei și degradarea vieții de familie pe fondul creșterii insecurității generale și a confruntării cu schimbări multe și bruște, într-un interval de timp foarte scurt. Sociologii consideră că în societate s-a instaurat un fenomen de surmenaj social, de oboseală socială care aduce după sine o degradare sau o anarhizare a vieții sociale, explicând astfel de ce, atât în România, cât și în întreaga Europă, familia creștină se confruntă azi cu multiple crize: criza economică (sărăcie, șomaj, nesiguranța zilei de mâine, emigrația spre țări mai bogate), criza morală (avortul, divorțul, abandonarea copiilor, libertinajul, creșterea violenței în familie și a delincvenței juvenile) și criza spirituală (sectarismul, fanatismul și prozelitismul religios).

Reflectând la situația actuală de criză a familiei, considerăm că trebuie să valorificăm resursele de îndreptare și ieșire din criză, pentru a trăi cu speranță.

În primul rând, trebuie să vedem că fericirea este darul lui Dumnezeu, iar criza familiei de azi poate fi depășită cu ajutorul și cu binecuvântarea lui Dumnezeu-Creatorul Care a zis: ‘Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul!’ (Facere 1, 28). În ciuda multor păcate și primejdii abătute asupra neamului omenesc, totuși familia a fost instituția cea mai stabilă în istorie. În plus, binecuvântarea familiei de către Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, când a transformat apa în vin, la solicitarea Maicii Domnului – icoana Bisericii rugătoare, constituie pentru noi o puternică bază a speranței creștine. Hristos Cel ce a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranță nouă, poate aduce bucurie acolo unde amenință lipsurile și tristețea.

Trebuie să-L rugăm pe Hristos, să-I spunem Lui ce lipsește cu adevărat familiei astăzi și să spunem familiei creștine în criză să ceară ajutorul lui Hristos și al Maicii Domnului în organizarea însăși a vieții conjugale. Minunea din Cana Galileii ne descoperă fericirea ca dar al lui Dumnezeu care aduce comuniune și bucurie în familie și în societate, nu ca drept al omului ce trebuie cucerit în spirit individualist și egoist.

În al doilea rând, trebuie să susținem efortul Bisericilor de a apăra familia naturală, tradițională, universală, și de a rezista în fața unor ‘modele’ noi de familie, în care relația normală bărbat-femeie este considerată ca fiind ceva depășit.

În al treilea rând, este necesară intensificarea cooperării dintre Stat și Biserică în toate domeniile care privesc activitatea socială, educațională și culturală referitoare la familie, deoarece matricea creștină a Europei nu poate fi smulsă din structura omului european, chiar dacă este ignorată de acesta.

De aceea, Patriarhia Română a susținut constant păstrarea orei de Religie în programa școlară, pentru că fără credință oamenii pierd sensul adevărat al vieții. Virtuțile și valorile prezentate în cadrul orelor de educație religioasă sunt necesare sănătății spirituale din familie și din societate. Educația religioasă îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța, solidaritatea, dreptatea, precum și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, sensul existenței, binele comun și frumusețea sufletului generos. Ea îi oferă copilului o perspectivă ortodoxă asupra vieții, adică un mod de a înțelege lumea și viața, de a formula raționamente cognitive și judecăți morale. Educația religioasă reduce, astfel, efectele negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, propunând modele viabile de bunătate și sfințenie, oferind copiilor și tinerilor repere în viața de familie și în societate.

În concluzie, îndemnul nostru părintesc este acesta: să cultivăm mai mult legătura sfântă care există între viața familiei și viața Bisericii, între educația copilului și demnitatea persoanei umane, creată după chipul Persoanelor divine. Ca atare, nu putem reduce familia doar la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, pentru că ea este mai mult decât toate acestea laolaltă și le transcende. Familia are vocația de a fi conlucrare a omului cu Dumnezeu în lume, pentru a dobândi viața eternă, spre slava Preasfintei Treimi și binele umanității.

†D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente