Explicarea rânduielii Sfintei Taine a Botezului

Sfântul Ambrozie al Mediolanului explică, pe baza Sfintei Scripturi, rânduiala Sfintei Taine a Botezului așa cum se săvârșea ea la Mediolanum, în secolul al IV-lea, accentuând importanța soteriologică a acestei Taine. În catehezele sale mistagogice, Sfântul Ambrozie prezintă Taina Botezului ca o Taină a învierii omului spre trăirea în Hristos, o Taină care îl face pe om să renască ca fiu al Bisericii spre viața veșnică.

Dacă într-un număr anterior al acestui cotidian am prezentat învățătura Sfântului Ambrozie la riturile premergătoare Botezului propriu-zis, acum vom prezenta învățătura sa despre rânduiala Tainei Botezului și a actelor ce urmează primirii acestei Sfinte Taine. După ritul ‘deschiderii urechilor’, al lepădării de Satana și al unirii cu Hristos urma exorcizarea și sfințirea apei, apoi afundarea în apa sfințită din colimvitra baptisteriului în numele Sfintei Treimi.

Sfințirea apei din colimvitra baptisteriului cuprindea două părți: mai întâi exorcizarea apei, apoi o rugăciune de sfințire propriu-zisă a apei prin invocarea Sfintei Treimi: ‘Vine preotul, rostește rugăciunea la apa Botezului, cheamă numele Tatălui, prezența Fiului și a Sfântului Duh, folosindu-se de cuvintele cerești, cuvinte cerești care sunt ale Mântuitorului Iisus Hristos, fiindcă botezăm în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh’ (De Sacramentis II, V, 14). Apa baptismală este sfințită prin pogorârea Duhului Sfânt asupra ei: ‘Nu orice apă are putere curățitoare, ci numai aceea care are harul Mântuitorului Iisus Hristos ș…ț. Apa nu vindecă până ce Duhul Sfânt nu se pogoară asupra ei și nu o sfințește’ (De Sacramentis I, V, 15) și prin puterea Crucii cu care arhiereul însemna apa ‘Fără semnul Crucii Domnului apa nu era de niciun folos pentru mântuirea ce avea să vie; dar după ce a fost sfințită prin taina Crucii mântuitoare, atunci a devenit bună pentru baia duhovnicească și pentru paharul mântuirii’ (De Mysteriis III, 14). Moise a aruncat la Merra un lemn în apă și aceasta s-a făcut dulce și bună de băut, astfel și arhiereul, spune Sfântul Ambrozie, prin rugăciune și însemnarea apei cu Sfânta Cruce, face ca apa din colimvitra baptismală să aibă puterea de a curăți orice păcat. Însemnarea apei cu Sfânta Cruce arată, după învățătura Sfântului Ambrozie, că patimile Mântuitorului Iisus Hristos și răstignirea Sa pe Cruce sunt izvoarele eficacității Tainei Botezului: ‘Căci ce este apa fără Crucea lui Hristos? O materie obișnuită, fără nicio putere pentru Taină’ (De Mysteriis IV, 20).

Botezul: Intrarea în baptisteriu, mărturisirea baptismală și întreita cufundare

După sfințirea apei de către arhiereu, candidatul la Botez era adus în baptisteriu, unde era întâmpinat de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu arhiereul: ‘Ai văzut acolo pe diaconi, ai văzut pe preot, ai văzut pe marele preot. Nu te uita la chipurile lor trupești, ci la harul Tainelor’ (De Mysteriis II, 6). Fântâna baptisteriului era săpată în pardoseala acestuia și semăna oarecum cu un mormânt, spune Sfântul Ambrozie: ‘Am discutat ieri despre fântână, care este în aparență ca un fel de mormânt’ (De Dacramentis, III, I, 1). Candidații stăteau în picioare în apa din colimvitra baptisteriului, în timp ce soborul de preoți făceau o verificare a credinței acestora în Sfânta Treime; se puneau trei întrebări și după răspunsul la fiecare dintre acestea, candidatul la Botez era afundat în apă. Sfântul Ambrozie ne-a lăsat în De Sacramentis un rezumat al mărturisirii de credință și al cufundării: ‘Crezi în Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul? Tu ai răspuns: cred, și îndată ai fost cufundat, adică înmormântat. A doua oară ai fost întrebat: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos și în Crucea Lui? Tu ai răspuns: cred, și ai fost cufundat a doua oară și prin aceasta ai fost înmormântat împreună cu Hristos. Căci cel ce a fost înmormântat împreună cu Hristos, a înviat împreună cu Hristos. Ai fost întrebat pentru a treia oară: Crezi în Duhul Sfânt? Tu ai răspuns: cred, și ai fost cufundat a treia oară, pentru ca întreita mărturisire să distrugă definitiv căderile repetate ale trecutului’ (De Sacramentis II, VII, 20). Adaosul din cea de-a doua mărturisire: ‘și în Crucea Lui’, citat în De Sacramentis, menționat și în De Mysteriis, nu este găsit în nici o altă Mărturisire de credință și în nici un alt ritual baptismal, totuși este amintit de Sfântul Ambrozie și în Expunerea Evangheliei după Luca (Expositio Evangelii secundum Lucam V, 23). În rânduiala Botezului din Apus, această întreită întrebare-mărturisire, pentru a verifica credința adevărată în Sfânta Treime a candidaților la Botez, concomitent cu săvârșirea cufundării, se menține până astăzi, înlocuindu-se, din păcate, cufundarea cu turnarea apei peste candidat. După învățătura Sfântului Ambrozie, când catehumenii sunt cufundați, ei mor întru Mântuitorul Iisus Hristos.: ‘Ce înseamnă întru moartea? Înseamnă că la fel cum Hristos a murit, și tu la fel ai gustat moartea, la fel cum Hristos este mort păcatului și trăiește lui Dumnezeu, la fel și tu să mori vechilor ispite ale păcatului, prin Taina Botezului, și să înviezi prin harul Mântuitorului Iisus Hristos. Este deci o moarte trupească nu în realitate, ci în asemănare. Când ești deci cufundat, tu iei asemănarea morții și îngropăriii Sale, primești taina Crucii Sale, deoarece Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, și trupul Său a fost străpuns cu cuie. Când te răstignești, te unești cu Mântuitorul Iisus Hristos, te unești prin cuiele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să nu te poată atrage diavolul. Cuiele Mântuitorului Iisus Hristos să te țină pe tine, când slăbiciunea firii umane te cheamă înapoi’ (De Sacramentis II, VI, 23). Sfântul Ambrozie explică apoi cum Botezul este o renaștere, folosindu-se de cuvintele Psalmului 2: ‘Ce este nașterea din nou? -Ți se spune în Faptele Apostolilor (13, 33), fiindcă versetul acela din Psalmul 2: ‘Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut’ (Psalm 2, 6), se pare că se referă la înviere ș…ț. Așadar, ce este învierea dacă nu momentul în care ne ridicăm din nou de la moarte la viață? Prin urmare, tot astfel e și la Botez, fiindcă, fără îndoială, este o închipuire a morții când te cufunzi, iar când te ridici se face o asemănare a învierii’ (De Sacramentis III, I, 2). La întrebarea cum putem să ne naștem din nou, Sfântul Ambrozie răspunde: ‘Cum ne-am renăscut? Oare am intrat în pântecele mamei noastre și ne-am născut din nou? Nu cunosc rostul firii; dar nu este nicidecum rânduială a firii acolo unde este superioritatea harului. În sfârșit, nu totdeauna nașterea are loc după rânduiala firii; mărturisim că Hristos S-a născut din Fecioară și tăgăduim rânduiala firii ș…ț. Dacă, deci, Duhul Sfânt a săvârșit zămislirea în Fecioară, venind asupra ei, și a îndeplinit funcția nașterii, întru nimic nu trebuie să ne îndoim că săvârșește o adevărată naștere venind asupra apei sau peste cei ce primesc Botezul’ (De Mysteriis IX, 59).

Riturile postbaptismale: Taina Mirungerii, spălarea picioarelor și primirea veșmintelor albe

Imediat după Botez, tot în baptisteriu, arhiereul administra cea de-a doua Taină noului membru al Bisericii: Taina Mirungerii. Arhiereul ungea cu mir (Sfântul Ambrozie folosește chiar grafia grecească pentru a denumi Sfântul și Marele Mir) și se ruga: ‘Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, Care a făcut să te naști din apă și din Duh și ți-a iertat păcatele să te ungă El Însuși pentru viața veșnică’ (De Sacramentis II, VII, 24). Această rugăciune citată în De Sacramentis pare să fie prima rugăciune cunoscută până acum ce se citea la Taina Mirungerii.

După Mirungere, urma spălarea picioarelor, rânduială specifică ritului galican al Botezului, precedată de lectura pericopei evanghelice de la Ioan 13, 4-11, unde se înfățișează spălarea picioarelor Sfinților Apostoli de către Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, pentru a-l învăța pe cel de curând intrat în Biserică că în toate faptele lui trebuie să aibă ca model slujirea întru smerenie a Mântuitorului Iisus Hristos: ‘Căci o dată ce Însuși Săvârșitorul mântuirii ne-a răscumpărat prin supunerea Sa, cu cât mai mult noi, bieți robi, trebuie să facem ascultarea smereniei și a supunerii?’ (De Mysteriis VI, 33). După spălarea picioarelor, nou-botezații primeau un veșmânt alb ca simbol al schimbării lor duhovnicești prin Taina Botezului. Neofitul poartă veșminte albe, spune Sfântul Ambrozie, pentru că acum strălucește din nou în el chipul lui Dumnezeu după care a fost făcut, iar în toate faptele lui, nu numai în veșminte, trebuie să se vadă curăția cea strălucitoare pe care o are acum: ‘Încă și faptele tale să strălucească și să pună în lumină chipul lui Dumnezeu’ (De Mysteriis VII, 41).

Rânduiala Tainei Botezului, de la Mediolanum din secolul al IV-lea, se încheia cu momentul emoționant în care toți neofiții îmbrăcați cu veșminte albe și cu făclii aprinse în mâini se îndreptau în procesiune de la baptisteriu către biserică, unde primeau Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, căci dezbrăcându-se de hainele vechii rătăciri, se grăbeau să vină la cereasca cină (De Mysteriis VIII, 43).

(Articol publicat în ‘Ziarul Lumina din data de 14 iunie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente