Evlavia românilor pentru Sfântul Dimitrie cel Nou

Istoria a consemnat momentul în care moaștele Sf. Dimitrie cel Nou, trăitor al lui Hristos de neam valah din vremea imperiului Asăneștilor din sec. al XIII-lea, au rămas în capitala Țării Românești, devenind ocrotitorul acestui oraș. Dar în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, soldații bulgari au încercat să fure moaștele pentru a le duce în Bulgaria. Despre acest moment avem mărturia consemnată de arhiepiscopul romano-catolic de București, Raymund Netzhammer: ‘Duminică, 17 februarie 1918, Astăzi dimineață la ora 4 clopotul de la Mitropolie a bătut vreme îndelungată. A fost semn de alarmă și doliu, deoarece în timpul nopții se dăduse o spargere la biserica mitropolitană ortodoxă, de unde fuseseră furate moaștele veneratului și foarte des invocatului Sf. Dimitrie.

M-am hotărât pe loc să-i fac o vizită de simpatie mitropolitului Conon. (…) I-am prezentat cu sinceritate și din toată inima mitropolitului primat regretele noastre față de acest eveniment dureros. Ne-a povestit cele petrecute: ‘Noaptea la ora 2 au venit niște soldați, l-au amenințat pe sergentul de la pază și l-au închis. Apoi, cu toții – să fi fost vreo 20 la număr – au dat spargerea la biserica Mitropoliei și au furat moaștele Sf. Dimitrie (mitropolitul și-a făcut cruce) cu racla de argint cu tot; au coborât dealul și au dispărut. În afară de racla de argint nu s-a mai furat nimic; de altfel, visteria bisericii și lucrurile de valoare fuseseră duse la Iași după izbucnirea războiului’. La observația mea cum că soldații au fost probabil bulgari, mitropolitul mi-a spus prudent: ‘Nu se știe cu certitudine; trebuie mai întâi să se facă cercetări. Dimineața devreme l-am înștiințat de acest jaf dezolant pe feldmareșalul Mackensen, poliția, pe ministrul de interne și pe ministrul cultelor’.

Când am menționat faptul că bulgarii și-l revendică pentru ei drept sfânt național pe Sf. Dimitrie și că îi descriu originea de la Basarabov, mitropolitul mi-a demonstrat caracterul eronat al acestei concepții. (…) Puteai să-ți dai seama lesne în cursul discuției de faptul că mitropolitul nu nutrea sentimente de prietenie față de bulgari și că această faptă ticăloasă îl ofensase teribil de mult. (…) Când am plecat, biserica mitropoliei era plină de credincioși, iar mulți dintre ei urcau dealul în pelerinaj’.

Același prelat nota pe 19 februarie 1918 că la ora 6 clopotul Mitropoliei suna, semn că moaștele fuseseră readuse în catedrală.

Evlavia manifestată de credincioșii români față de Sf. Dimitrie cel Nou l-a determinat pe patriarhul Justinian să propună Sfântului Sinod generalizarea cultului la nivelul întregii Patriarhii. La 27 octombrie 1955, patriarhul Justinian, alături de ierarhi români și străini, credincioși bucureșteni și din întreaga țară, proclama în chip solemn cinstirea Sf. Dimitrie cel Nou la nivelul Ortodoxiei românești. (Articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 27 Octombrie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente