Evangheliile Sfântului Maslu sunt trepte și căi spre vindecare

Sfânta Taină a ungerii bolnavilor cu untdelemn sfințit, însoțită de rugăciunile preoților, dăruiește vindecarea sufletească și trupească. Rațiunea acestei taine eclesiale este prezența păcatului și a bolii în lume, ca efecte ale căderii și ale morții interioare a umanității. Creștinul botezat este curățit de boala păcatului strămoșesc, dar efectele acestuia, însoțite de propriile păcate sau de păcatele neamului lui, se manifestă în lume prin durere, suferință și moarte.

Taina Maslului este puterea cerească revărsată peste trupurile și sufletele credincioșilor, ca proorocie și prezență ascunsă (în Taină) a Duhului învierii în inima Bisericii. Untdelemnul este elementul văzut și profetic (se știu proprietățile sale vindecătoare) prin care Duhul Sfânt dăruiește harul vindecării tuturor celor ce se ung din acesta prin rugăciunea Bisericii. El devine „untdelemnul îndurării lui Hristos”. În această rugăciune a întregii Biserici sunt antrenate toate soboarele de sfinți ai lui Dumnezeu care sunt chemați în ajutor pentru vindecarea celui în suferință.

Canonul de rugăciune al Sfântului Maslu (scris de Sf. Arsenie) cuprinde rugăciuni către Dumnezeu, Maica Domnului și sfinți care aduc în viața Bisericii mireasma nemuririi în iubirea Sfintei Treimi. De asemenea, în acest canon de rugăciune, toate tipurile profetice ale istoriei sunt aduse spre mărturia iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Mirul și untdelemnul ungerii sunt semnele prezenței lui Hristos („Cel uns”) în Biserică: „Mântuitorule, Cel ce ești mirul cel nestricăcios și vărsat prin har, care curățește lumea, îndură-te și miluiește pe acesta ce-și unge cu credință, în Dumnezeirea Ta, rănile cele trupești”.

În lucrarea Sfântului Maslu, sunt unse cu untdelemn sfințit prin rugăciune toate intrările firii, adică simțurile omului (văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul) care sunt porți ale alterității, fie ea ispită ori binecuvântare. Taina sfințește aceste intrări ale comuniunii umane și le păzește de intrarea cea rea: „Însemnând acum pe robii Tăi cu bucuria peceții Tale, fă, Stăpâne, simțurile lor intrare de netrecut și de necuprins pentru toate puterile cele potrivnice”.

Puterea vindecătoare a lui Hristos, dăruită Bisericii și împărtășită credincioșilor

Citirile biblice ale Tainei Maslului sunt șapte citiri apostolice și șapte Evanghelii care arată puterea vindecătoare a lui Hristos dăruită Bisericii și împărtășită credincioșilor. Rodirea minunată a untdelemnului sfințit prin care lucrează Duhul Sfânt este aceea că înnoiește firea bolnavă de păcat și orientează viața omului spre împărăția lui Dumnezeu: „Ca și cei ce se vor unge cu untdelemnul acesta al înnoirii să fie de temut pentru cei potrivnici și să strălucească în strălucirile sfinților Tăi, neavând întinăciune ori prihană; să fie primiți în odihna Ta cea veșnică și să ia plata chemării celei de sus”.

Sfinții Părinți care au alcătuit slujbele și rugăciunile Tainei Sfântului Maslu au realizat o adevărată antropologie a căderii și ridicării omului pe treptele ființei. Sunt astfel rememorate căderile cele amare ale umanității și ridicarea prin harul lui Dumnezeu. Timpul omului căzut este o măsură a morții progresive: „Așa, Doamne, Cel ce ești lesne iertător, Căruia îți pare rău de răutățile noastre, Cel ce știi că gândul omului este plecat spre cele rele din tinerețile lui, Care nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu…”.

Prin Taina Maslului, se instaurează era eclesială a minunilor lui Dumnezeu, adică timpul în care El lucrează prin oameni pentru zidirea veacului viitor. Minunea nu este așadar numai o străfulgerare a luminii dumnezeiești în viața lumii, ci o permanență a istoriei care devine Biserică temporală prin harul lui Dumnezeu. Maslul alină durerea nesfârșită a omului îndepărtat de Dumnezeu și dă suferinței un sens hristologic: acela de Cruce a răbdării și a smereniei omului în Dumnezeu.

Biserica lui Hristos conștientizează finitudinea trupului uman, neputința lui de a persevera în bine și ghimpele morții din el, dar încredințează lui Dumnezeu viața omului și pune toate durerile omenești la picioarele Crucii lui Hristos. Biserica nu încearcă să ascundă ori să cosmetizeze, ci asumă imensa tragedie umană și durerea eșecului omenesc, transfigurând prin Hristos Crucea în înviere și suferința în bucurie. Vocația umanității este aceea de a se bucura veșnic în iubirea lui Dumnezeu, de aceea, durerea și boala ca pinteni ai morții trupului își au chiar în ele însele sfârșitul, iar omul este zidit pentru locul „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viața cea fără de sfârșit”. De asemenea, bolile incurabile și durerea cea fără de leac a morții sunt cuprinse în durerea crucificată a Mielului lui Dumnezeu pentru noi.

Dimensiunea vindecătoare și restauratoare a rugăciunii eclesiale trebuie unită cu permanența gândului la Dumnezeu, care devine o respirație spirituală a omului credincios: „Însuți Preabunule împărate, ascultă rugăciunea mea în ceasul acesta și în această sfântă zi și în toată vremea și locul, și ia aminte la glasul rugăciunii mele și dăruiește tămăduire robului Tău”. Astfel, permanența iubirii veșnice a lui Dumnezeu pentru oameni se dăruiește lumii ca permanență a rugăciunii și a slujirii eclesiale.

Evangheliile Sfântului Maslu sunt trepte și căi spre vindecare

Condițiile necesare pentru binecuvântare și vindecare sunt credința puternică (precum cea a femeii cananeence), smerenia adâncă (ca a lui Zaheu), îndurarea (ca a samarineanului milostiv), privegherea însoțită de fapte bune (ca a fecioarelor înțelepte), dorul de slujire a lui Dumnezeu (ca al soacrei lui Petru), stăruința în rugăciune („Cel ce vindeci suferințele cele îndelungate”). Evangheliile Sfântului Maslu sunt trepte și căi spre vindecarea omului de boală și de moarte prin lucrarea minunată a lui Hristos.

Cultul liturgic afirmă unitatea și solidaritatea trupului cu sufletul și împreuna-vocație a acestora pentru slava lui Dumnezeu. De aceea, Biserica ia aminte la neputința firii omenești și vindecă suferințele spirituale care sunt pricini ale durerilor trupului. De aceea, Taina Sf. Maslu conține dezlegări de păcate și rugăciuni de iertare. Păcatul este purtător al durerilor (după expresia Sf. Maxim Mărturisitorul), iar luminarea omului vine din interior, prin harul Duhului Sfânt, Care „locuiește în om și-l curățește de toată întinăciunea”. Astfel, patimile trupului sunt consecințe ale patimilor sufletești, ale îndepărtării de Dumnezeu, Fântâna bunătăților, ale prăbușirii în moartea iubirii de sine.

După cele șapte citiri apostolice, Evanghelii și rugăciuni, preoții citesc o altă rugăciune, punând Sf. Evanghelie pe capul celui bolnav, dăruind puterea vindecătoare a lui Hristos celor în suferință: „Ci pun mâna Ta cea puternică și tare ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o țin deschisă pe capul robului Tău”. (Articol postat pe site-ul doxologia.ro)

Comentarii Facebook


Știri recente