Episcopul Teofil Herineanu al Romanului și Hușilor în documentele Securității

Revenit la adevărata credință în contextul evenimentelor din 1948, încă de la început preotul Teofil Herineanu fusese văzut ca unealta regimului comunist în Biserică. Foști protopopi greco-catolici, acum reveniți la Ortodoxie, își doreau ca prin Teofil Herineanu să fie reprezentați atunci când urma să fie ales într-un scaun eparhial din Ardeal și evident cu ajutorul autorităților statului. Numai că opoziția fermă a sinodalilor ardeleni în frunte cu mitropolitul Nicolae Bălan și patriarhul Justinian Marina a blocat această intenție, care în fond viza subminarea autorității Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. A fost văzut cu neîncredere, dar el și-a îndeplinit în mod autentic rolul de arhipăstor pentru care fusese ales în iunie 1949. Chiar dacă înregistrase un eșec, Ministerul Cultelor încerca să canalizeze activitatea tânărului episcop al Romanului și Hușilor în concordanță cu interesele regimului politic. Însă episcopul Teofil înțelegea să-și îndrume credincioșii, după cum afirma la 5 noiembrie 1949: „Eu nu sunt o energie politic-administrativă. Eu am o preferință pentru rugăciune, pietate și meditație. Vreau ca preoțimea eparhiei mele să învețe a se ruga. E o greșeală în a se crede că eu sunt un om politic și că am obligații politice. Eu nu am ținut de la venirea mea nici un discurs sau predică cu aspect politic și cred că însuși guvernul nu are nimic contra. Nu-i genul meu. Să luăm de la catolici tot ce-i bun în educația tineretului și în crearea obișnuinței pentru popor de a se ruga†¦ Eu am fost obișnuit să duc o viață liniștită, deși am avut parohii sărace, iar ultima avea 300 de sectanți. Din lupta cu aceștia am ajuns să mânuiesc bine Scriptura… Eu doresc pace între toți preoții și popor. Permanent sunt pe teren, unde prin rugăciune și redeșteptarea la o nouă viață mistică creștină a preoților și a poporului să putem regenera națiunea. Sunt convins că Biserica trece prin mare criză. O întâmpină numai prin rugăciune… Încă nu sunt orientat, sunt robul colaboratorilor imediați. Nu-mi cunosc eparhia. Cu timpul voi căuta ca din pregătirea dată de Biserica unită cu tradiția Bisericii Ortodoxe să înfăptuiesc ceva. Mă mulțumesc să văd Episcopia plină de credincioși din toate clasele sociale venind și urmându-mi pilda în a se ruga”. Astfel, episcopul Teofil a început să facă o serie de vizite canonice în Postul Paștilor din 1950, începând cu cele din orașul Roman și împrejurimi. Se consemnează în documentele Securității cum episcopul a cerut „pedepsirea preoților care nu au fost găsiți la biserici făcând slujbe”, că „populația primește cu bucurie vizitele canonice ce le face episcopul Teofil, iar autoritățile civile sunt oarecum cam mirate de aceste dese ieșiri pe teren ale episcopului”.

Un alt capitol din activitatea episcopului Teofil la Roman a constat în apropierea față de monahi și monahii. În iunie 1950, o sursă a Securității informa: „Episcopul merge în biserică (catedrală) în fiecare zi dimineața și după masă cu fast (însoțit de călugări). Prin aceasta exaltează sentimentul religios al credincioșilor, care știind că în fiecare zi episcopul asistă la slujbe, vin în număr mai mare la biserică, neglijându-și ocupațiile”. Pentru a se diminua acest fenomen, informatorul propunea amenajarea unei capele pentru episcop în Palatul episcopal. Nu știm dacă episcopul Herineanu și-a amenajat paraclisul, însă aflăm că și în octombrie 1953 mergea permanent la catedrală, după cum arăta un informator: „La Catedrala episcopală din Roman domnește un misticism bolnăvicios, încurajat și alimentat de către episcopul Teofil. Catedrala, în loc să fie și ca celelalte catedrale un loc de fast, s-a transformat într-o mănăstire, unde se cultivă falsul misticism. Episcopul Teofil merge obișnuit la biserică în fiecare zi de la orele 7:00-8:30 dimineața; vinerea și după-masa la acatist, între orele 16:00-18:00, iar duminica și de sărbătoare slujește regulat Liturghia. Seara pe întunecate, între orele 19:30-21:00 merge aproape regulat la catedrală”.

Tot episcopul Teofil era semnalat în documentele Securității că oferă numeroase ajutoare materiale, alimentare și bănești familiilor sărace și funcționarilor, mai ales la marile sărbători religioase. La 24 martie 1950, un informator scria Securității: „Informez cu următoarele: Episcopul a dat azi un ajutor de 2.000 lei la două femei bătrâne-surori, foste cu avere mare (negustori), dar acum lipsite și trăind din mila vecinilor, bani înmânați prin subsemnatul”. Acestea sunt numai câteva aspecte privind activitatea de episcop a lui Teofil Herineanu la Roman, așa cum se găsesc în documentele Securității.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 5 iunie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente