Enciclopedia Ortodoxiei Românești – interviu cu pr. prof. Mircea Păcurariu

Enciclopedia Ortodoxiei Românești, o premieră pentru spațiul teologic, academic și cultural-misionar al Bisericii Ortodoxe Române, ce cuprinde datele fundamentale ale istoriei și vieții Bisericii noastre, a fost lansată în cadrul ședinței anuale a Adunării Naționale Bisericești, desfășurată sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marți 9 februarie a.c., în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei. Despre temele majore, despre necesitatea de ordin pastoral, misionar și mediatic a acestei vaste lucrări și despre procesul de lucru și echipa de colaboratori ne vorbește în interviul ce urmează părintele Mircea Păcurariu, profesor onorar la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu și membru corespondent al Academiei Române, coordonatorul acestei importante lucrări.

Cine a avut inițiativa acestei lucrări importante a teologiei românești?

Inițiativa întocmirii și publicării acestei prime Enciclopedii a Ortodoxiei Românești aparține în exclusivitate Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa m-a contactat telefonic în urmă cu aproape doi ani și mi-a încredințat această frumoasă misiune de a coordona activitatea unei echipe pe care am ales-o eu, întrucât Preafericirea Sa mă cunoaște de exact 40 de ani, de când și-a început studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Gândul Preafericirii Sale a fost acela de a pune la dispoziție preoților și credincioșilor Bisericii noastre – în speță intelectualilor – o lucrare de informare și în același timp de instruire cu privire la viața și lucrarea Bisericii românești în trecut și astăzi. Astfel am pornit la elaborarea acestei Enciclopedii a Ortodoxiei Românești în luna mai a anului 2008, împreună cu un grup de tineri colaboratori.

„Aveam nevoie de entuziasmul tinerilor”

Cum v-ați ales colaboratorii și cine sunt ei?

În general, colaboratorii sunt tineri. Am avut dorința și ambiția ca ei să fie recrutați mai cu seamă din rândul doctorilor în teologie pe care i-am format în specialitatea Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, cei mai mulți colaboratori la acest vast proiect sunt doctori în teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, deși ei provin din diverse zone ale țării, inclusiv din Moldova de dincolo de Prut. Aș aminti aici ca mulțumire și recunoștință pe toți și sper să nu omit pe niciunul: diac. conf. dr. Pavel Cherescu de la Facultatea de Teologie din Oradea; conf. dr. Paul Brusanowski, pr. conf. dr. Constantin Necula și pr. lect. dr. Sorin Dobre de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu; profesorul de religie dr. Sebastian Dumitru Cârstea tot de la Sibiu. Apoi diac. lect. dr. Gabriel Basa de la Facultatea de Teologie din Arad; lect. dr. Florin Dobrei de la Secția de teologie din Caransebeș; pr. lect. dr. Radu Tascovici de la Facultatea de Teologie „Sfânta Filofteia” din Pitești, pr. lect. dr. Sergiu Popescu de la Facultatea de Teologie din Craiova; pr. lect. dr. Daniel Niță Danielescu de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași; pr. drd. Bogdan Racu, tot din Iași, care lucrează în cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei; doi tineri de dincolo de Prut, preoții lectori dr. Eugen Onicov și dr. Veaceslav Ciorbă de la Academia Teologică din Chișinău. Toți aceștia sunt formați de mine în cadrul cursurilor de doctorat de la Sibiu. În continuare trebuie să-l amintesc pe părintele Eugen Drăgoi, consilier la Arhiepiscopia Dunării de Jos – Galați, pe care eu îl cunosc de multă vreme și îl apreciez pentru cercetările lui referitoare la trecutul bisericesc al românilor din eparhia Dunării de Jos, din eparhia Tomisului și din cea a Tulcei. De la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din București am cooptat în acest comitet pe doamna arh. dr. Mihaela Gabriela Palade, profesor de istoria artei românești, despre care am auzit numai lucruri bune și care, fiind și arhitect, și doctor în teologie, a redactat articole foarte temeinice despre monumentele de artă bisericească din cuprinsul Mitropoliei Țării Românești. Tot de la București, am colaborat cu lect. dr. Ionuț Tudorie. Aceasta a fost echipa cu care am colaborat, iar ca secretar de redacție am luat un tânăr, tot din cadrul Facultății de Teologie din București, masterand acolo, dl Ion-Dragoș Vlădescu, redactor al revistei „Studii Teologice”, care mi-a fost de mare ajutor la strângerea tuturor textelor primite de el de la colaboratorii pe care tocmai i-am amintit și așezarea lor în ordine alfabetică în această Enciclopedie. I-am ales pe toți aceștia pe de o parte pentru că aveam încredere în ei din timpul studiilor și trebuie să mărturisesc că mi-au fost foarte devotați. Au întocmit la vreme studiile sau articolele pe care le-am cerut. În același timp, mi-am dorit să-i formez și pe ei, să-i fac cunoscuți. Pe de altă parte, eram convins că tinerii lucrează cu mai mult interes și cu mult entuziasm. Experiența mea academică avea nevoie de entuziasmul tinerilor. Vreau să amintesc și pe doamna Gabriela Săndulescu, care lucrează de peste 30 de ani în cadrul Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Este un foarte bun corector și a îndreptat unele greșeli, a completat unele lacune încât textul să apară într-o formă cât mai corectă și într-o limbă românească frumoasă. Pentru forma și viziunea grafică ne-a fost de mare ajutor, de asemenea, doamna Mihaela Gabriela Palade, care are un simț deosebit în aceste probleme de artă și de grafică și datorită Domniei Sale Enciclopedia a apărut într-o formă grafică deosebită. Desigur, mulțumesc și altor ostenitori din cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.

Enciclopedia arată implicarea Bisericii în promovarea culturii și a spiritualității românești

Care sunt temele majore ale acestei Enciclopedii?

În Enciclopedie apar în primul rând personalități ale vieții bisericești: sfinți daco-romani și români sau sfinți ale căror moaște se găsesc și se cinstesc pe pământ românesc, mari duhovnici din trecut și din zilele noastre, mari profesori de teologie, teologi cu diverse preocupări în afara cercetării teologice. La toate aceste personalități bine cunoscute în cultura românească am adăugat copiști de manuscrise liturgice sau teologice; traducători din literatura patristică și postpatristică; mari zugravi de biserici din trecut și pictori bisericești din zilele noastre cunoscuți în cercurile artistice și teologice de pretutindeni. De asemenea, am adăugat și figuri de mari dirijori de coruri bisericești, compozitori de muzică bisericească și cărturari din mediul laic, care au avut și preocupări teologice, iar prin scrisul lor au contribuit la revigorarea vieții bisericești de la noi, mai cu seamă în prima jumătate a secolului al XX-lea. O altă categorie de teme sunt monumentele istorice bisericești din țară, mănăstiri, schituri sau bisericile de mir ctitorite de domni români, de mari boieri, dar și ctitoriile unor credincioși țărani, cum ar fi ctitoriile cnejilor din județul Hunedoara, ctitoriile țăranilor care au ridicat biserici de lemn din diverse părți ale Transilvaniei, și nu numai, și o serie de biserici reprezentative din secolul al XX-lea și chiar începutul secolului nostru, care sunt în curs de zidire. O altă temă privește și diaspora românească, încât am trecut ierarhii care au păstorit pe credincioșii din afara hotarelor țării. Am trecut toate eparhiile țării, cele din trecut și cele de astăzi, din țară și de peste hotare. Am inclus în Enciclopedie în același timp și foarte multe așezăminte bisericești ale altor popoare ortodoxe dar care au fost ajutate de Biserica românească, de domnii români, de ierarhii români și de oameni de bine din țara noastră (Muntele Athos, mănăstirile de la Meteora, din Sinai, din Balcani, etc.). Am vrut să scot în evidență contribuția românească la susținerea acestor popoare și așezăminte ortodoxe sub dominație otomană. De asemenea, am inclus și unele instituții bisericești de peste hotare care au avut legături în decursul veacurilor cu Țările Române: Patriarhia Moscovei, Patriarhia Sârbă, Mitropolia de Karlovitz, Biserica Bulgară și multe alte instituții. Am urmărit să fie o Enciclopedie cât mai cuprinzătoare din care să rezulte implicarea Bisericii noastre și în promovarea culturii, a spiritualității românești, dar și în sprijinirea altor popoare în lupta lor pentru salvarea Ortodoxiei și pentru independența lor națională.

„Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox”

Vă rugăm să evidențiați necesitatea de ordin pastoral, misionar și mediatic a acestei vaste lucrări.

Această lucrare era absolut necesară pentru că alte Biserici au asemenea enciclopedii și era firesc ca Biserica Ortodoxă Română, cu rolul ei bine definit în toată istoria Sud – Estului European, să aibă o asemenea lucrare, pentru ca să punem la dispoziția preoților un instrument de lucru, în care să găsească nume de mari ierarhi, de mari profesori de teologie. Sunt convins că toată această lucrare îi va stimula și în activitatea lor pastoral-misionară viitoare. De asemenea, slujitorii presei se vor putea folosi de ea pentru că în paginile ziarelor noastre se evidențiază anumite aniversări sau comemorări, și în această Enciclopedie există materialul necesar pentru aflarea activității unui ierarh, profesor sau mare duhovnic. Această carte este scrisă într-un stil sobru, îngrijit, accesibil și pentru membri ai Academiei Române, dar și pentru simpli credincioși.

Este această Enciclopedie o lucrare de referință, o definire a identității teologiei românești?

Această Enciclopedie reflectă sufletul românului ortodox, reflectă cultura românească ortodoxă, reflectă toate aspirațiile spre mai bine ale Bisericii Ortodoxe Române. Cred că, după Sfânta Scriptură și după Scrierile Sfinților Părinți, orice bun fiu al Bisericii noastre – un preot român, un credincios român – are nevoie de o asemenea lucrare. Din câte știu, proiectul va continua cu traducerea Enciclopediei în limba engleză pentru a fi cunoscută și în cercurile teologice de peste hotare.

„Repere spirituale, pentru a păstra identitatea proprie”

Cuvântul-înainte al acestei vaste lucrări poartă semnătura Întâistătătorului Bisericii noastre, care subliniază în deschiderea Enciclopediei că elaborarea și publicarea unei Enciclopedii a Ortodoxiei Românești, menită să cuprindă datele fundamentale ale istoriei și vieții Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o necesitate de ordin pastoral, misionar și mediatic, având o veche justificare în zona instrumentelor de studiu istoric-teologic, cultural-educațional și jurnalistic.

„În contextul epocii prezente, a cărei abundență informațională atinge adesea excesul și induce uneori confuzia, necesitatea unei definiri a identității, nu doar personale, ci și comunitare, a devenit evidentă. În acest sens, se impunea, pe lângă o prezentare diacronică a Ortodoxiei românești, și una tematică selectivă. Păstrând și cultivând virtuțile originii sale apostolice, asimilând și în același timp influențând specificul etnic, Ortodoxia românească s-a manifestat concret în plan istoric, păstrând totodată comuniunea de credință, cult și organizare cu Ortodoxia universală”, mărturisește PF Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat în cuvântul-înainte că „multe dintre paginile Enciclopediei Ortodoxiei Românești sunt consacrate unor personalități emblematice ale culturii române inspirate din luminile Ortodoxiei, în spiritul căreia au creat și au îmbogățit patrimoniul nostru spiritual și cultural. Astfel, cititorul poate găsi aici nume reprezentative pentru anumite categorii spirituale: martiri și mărturisitori ai credinței creștine, ierarhi cărturari, duhovnici înțelepți, poeți și scriitori talentați de inspirație creștin-ortodoxă sau renumiți artiști plastici, creatori de artă bisericească. Toți acești slujitori ai Adevărului de credință au contribuit la consolidarea și transmiterea reperelor fundamentale ale Ortodoxiei românești prin care ea a marcat profund istoria poporului român. Înțelegerea corectă și nuanțată a istoriei și spiritualității românești nu se poate realiza făcând abstracție de contribuția Bisericii. Vechea cultură românească s-a născut în pridvorul bisericii, întrucât la români cultul era candela culturii: poezia, plastica, muzica și filosofia populară fiind inspirate și impregnate de experiența religioasă creștin-ortodoxă. Azi, în contextul unei secularizări rapide și al unei mari diaspore românești, ca număr de persoane și ca extindere geografică, este nevoie acută de repere spirituale pentru a păstra identitatea proprie și a dialoga fără complexe cu alții, oriunde ne-am afla, ca români credincioși”.

Enciclopedia a fost lansată în cadrul Adunării Naționale Bisericești

Lansarea Enciclopediei Ortodoxiei Românești, tipărită în condiții grafice de excepție la Tipografia Institutului Biblic și de Misiune, fiind o premieră pentru Biserica Ortodoxă Română, a avut loc în cadrul ședinței anuale de lucru a Adunării Naționale Bisericești, desfășurate sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, marți 9 februarie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei.

Cu acest prilej, Părintele Patriarh Daniel a precizat: „Enciclopedia Ortodoxiei Românești poate constitui un instrument de lucru pentru Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, dar și pentru jurnaliștii din alte eparhii, deoarece conține date precise, concentrate și expuse sistematic despre ceea ce este esențial cu privire la o personalitate, un monument istoric, dar și despre unele aspecte specifice Ortodoxiei românești. Felicităm întreaga echipă și rugăm pe Bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate și bucurie”. PF Părinte Daniel a anunțat atunci că spre sfârșitul anului va apărea, sub aceeași coordonare a pr. prof. Mircea Păcurariu, un nou volum, intitulat „Istoria monahismului românesc”, care va fi o lucrare comună a Patriarhiei Române și a Academiei Române. (realizat de diac. Ciprian BRA, „Ziarul Lumina”, Joi, 25 februarie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente

Un nou protopop la Bălţi: Pr. Dorian Revenco

Părintele Dorian Revenco este noul protopop de Bălţi. Clericul a fost prezentat de PS Antonie în noua demnitate, marţi, cu ocazia organizării conferinţei pastoral-misionare „Cimitirul – spaţiu de cugetare la viaţa veşnică”. Evenimentul a avut…