Egalitate în fața legii și contribuție istorică distinctă

În legătură cu punctul de vedere al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România, care își exprimă dezacordul față de propunerea menționării distincte în art. 1 din Constituția României a rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea și modernizarea statului român, precizăm:

Articolul propus în Constituția României referitor la rolul Bisericii Ortodoxe și al celorlalte culte în constituirea și modernizarea statului român respectă atât adevărul istoric privind cultul majoritar, cât și principiul egalității cultelor recunoscute din România, așa cum este stipulat în Legea Cultelor, art. 9, alin. 2.

Prin evidențierea distinctă, dar nu exclusivă, a rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române în constituirea și modernizarea statului român se recunoaște adevărul că primul dintre cultele din România, cel mai vechi, mai numeros și mai extins geografic, a avut o contribuție majoră în constituirea și modernizarea statului român.

Cele optsprezece culte recunoscute în România sunt egale în fața legii, dar în context istoric primul dintre ele a avut o contribuție spirituală și materială majoră sau distinctă în constituirea și modernizarea statului român prin contribuția lui la Unirea Principatelor (1859), Războiul de Independență (1877) și Unirea cea Mare (1918). Dacă Biserica Ortodoxă Română s-a născut odată cu formarea poporului român, în urma predicării Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos în părțile Dobrogei (parte a provinciei romane Scythia Minor), despre Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea se poate spune că a apărut în istoria poporului român abia la începutul secolului al XX-lea.

Deoarece Biserica Ortodoxă Română se distinge net de celelalte culte ca extindere în timp, spațiu și număr de membri (principiul distincției contribuției aduse în istorie), în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin hotărâre de Guvern, se menționează specificul ei de Biserică națională și majoritară potrivit vechimii apostolice, tradiției, numărului de credincioși și contribuției sale deosebite la viața și cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc (art. 5, alin. 2).

O astfel de distincție a rolului istoric important al unui cult în istoria statelor europene se regăsește și în Constituțiile altor state, în care Bisericile majoritare sunt menționate în mod explicit, fără ca Bisericile sau cultele minoritare să fie excluse (de exemplu: în Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia, Portugalia, Grecia, Cipru etc.). În mod similar, pe plan politic, în Organizația Națiunilor Unite (ONU) toate statele membre sunt egale, însă doar câteva sunt membre permanente în Consiliul de Securitate al ONU, datorită rolului sau importanței lor în relațiile internaționale.

În concluzie, articolul propus în preambulul Constituției României privind rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte culte religioase în constituirea și modernizarea statului român respectă atât principiul egalității cultelor, cât și principiul contribuției istorice distincte al unuia dintre aceste culte.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Comentarii Facebook


Știri recente