Duminica Mironosițelor, ziua Femeii Creștine în Biserica Ortodoxă

Sfintele Femei Mironosițe sunt modele de credință și evlavie pentru toate femeile creștine. Din acest motiv, Duminica a III-a după Sfintele Paști a devenit Ziua Femeilor Creștine. În această zi se cuvine să cinstim toate sfintele mucenițe, sfintele cuvioase și toate sfintele care ne ocrotesc, începând cu Maica Domnului, cea pe care o pomenim la fiecare slujbă și în numeroase rugăciuni.

Mai multe detalii a oferit pentru TRINITAS TV, părintele Alexandru Dumitrescu: „Rolul femeii în Biserică este foarte important dincolo de prezența numeroasă a femeilor în Biserică. În fiecare Biserică sunt multiple activități în care cu smerenie și cu foarte mult folos femeile sunt implicate în ajutorul preotului în principal. Începând de la buna administrare a Bisericii, de la îngrijirea Bisericii și până la alte activități foarte importante în orice comunitate parohială: catehizarea copiilor, activități social-filantropice, îngrijirea bătrânilor, îngrijirea săracilor, a celor cu nevoi speciale. Toate aceste lucruri de cele mai multe ori sunt făcute de preot împreună cu femeile care sunt în Biserică”.

Sfintele femei mironosițe sunt modele în Biserică și în viața noastră, nu doar prin modul lor de a exprima curajos credința, dar și prin smerenia și prețuirea față de Mântuitorul Cel răstignit și Înviat din morți.

Conform sinaxarului Bisericii Ortodoxe femeile mironosițe au fost cele care, în prima zi a săptămânii, au venit la mormântul Mântuitorului pentru a împlini ritualul iudaic legat de înmormântare, pe care nu l-au putut face la moartea Sa din cauza Sabatului și Paștelui iudaic. Ele au descoperit mormântul gol, primind vestea Învierii Domnului de la înger, după cum aflăm din relatările celor patru Evanghelii din Canonul Noului Testament (Matei XXVIII, 1-10; Marcu XVI, 1-11; Luca XXIV, 1-12; Ioan XX, 1-10). Apoi, au venit la Apostoli să le vestească cea mai mare minune a tuturor timpurilor, Învierea lui Hristos.

În prim-plan între femeile mironosițe o avem pe Sfânta Maria Magdalena, sărbătorită de Biserica noastră în data de 22 iulie. Sfânta Maria Magdalena era din seminția lui Neftalim. S-a numit Magdalena după localitatea Magdala, din Galileea de Sus, unde s-a născut sau a trăit mai mult, oraș așezat cam la 5 km spre nord de Marea Galileii. Este femeia din care Mântuitorul Iisus Hristos a scos șapte demoni (Luca VIII, 2) și care împreună cu altele I-au urmat și I-au slujit apoi (Luca VIII, 2-3). Ea face parte apoi din grupul mironosițelor care au stat lângă crucea Lui (Ioan XIX, 25) și au mers dis-de-dimineață la mormântul lui Iisus să ungă Trupul Lui cu miresme (Marcu XVI, 1-2). Și tot ea este aceea căreia i S-a arătat Iisus întâi după Înviere (Marcu XVI, 9; Ioan XX, 11) și a fost cea dintâi vestitoare a Învierii Lui (Marcu XVI, 10; Ioan XX, 18).

După Înălțarea Domnului la cer, o aflăm împreună cu sfinții Apostoli. După Duminica Cincizecimii, a plecat și Maria Magdalena la propovăduire ca una ce era „întocmai cu Apostolii”. Străbătând multe țări, a propovăduit Evanghelia Domnului prin cetăți și sate, aducând mulți păgâni la Dumnezeu. Și ajungând la Roma, „a stat înaintea cezarului Tiberius, care fiind bolnav de un ochi, Sfânta Maria Magdalena l-a tămăduit”. Ea a istorisit împăratului Tiberius (14-37) toate cele despre Mântuitorul Hristos, nedreapta pătimire, răstignirea, moartea și Învierea Sa.

Din Roma, Sfânta Maria Magdalena s-a dus la Efes unde se afla Sfântul Ioan Evanghelistul, ajutându-l în apostolie. Acolo a și murit. Sfântul Ioan a înmormântat-o la intrarea peșterii din muntele Ohlon de lângă Efes, unde mai târziu, adică în anul 250, au adormit și cei șapte tineri. Moaștele ei au fost mutate de împăratul Leon Înțeleptul (457-474) în Mănăstirea „Sfântul Lazăr” din Constantinopol, zidită de el.

O altă femeie mironosiță este Maria lui Cleopa, numită și mama lui Iacov, pomenită de Biserică la 23 mai. A fost soția lui Cleopa, unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului, verișoară cu Maria, și L-a urmat pe Mântuitorul încă de la începutul activității Sale mesianice din Galileea. A fost prezentă la Patima și îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos. Ea a fost martoră la Patimi alături de celelalte femei mironosițe. În prima zi a săptămânii a venit la mormântul gol și a mărturisit Apostolilor Învierea Domnului.

Ioana, femeia lui Huza, administratorul palatului lui Irod, este una dintre femeile mironosițe care împreună cu Suzana „slujeau din avutul lor” (Luca VIII, 3) lui Iisus Hristos și Apostolilor. Ea este amintită alături de celelalte femei mironosițe în ziua Învierii când Domnul Hristos li se arată lor (Luca XXIV, 10).

Între femeile mironosițe le regăsim pe Salomeea și Suzana. Salomeea a fost una dintre femeile mironosițe care slujeau lui Iisus și care au mers la mormântul Domnului în ziua duminicii pentru a-L unge cu miresme. Suzana a fost una dintre femeile mironosițe care au slujit Domnului și Apostolilor (Luca VIII, 3). E prezentă între celelalte femei cărora li S-a arătat Domnul după Înviere.

În cadrul Sfintei Liturghii oficiată în această Duminică a fost citită pericopa scripturistică din Evanghelia după Marcu, capitolul 15, versetele de la 43 la 47 și capitolul 16, versetele de la 1 la 8.

Comentarii Facebook


Știri recente