Duminica Floriilor la Patriarhie

Biserica Ortodoxă sărbătorește pe 28 aprilie 2013 Intrarea Domnului în Ierusalim, Sărbătoare care mai este cunoscută ca Duminica Floriilor. În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XII-lea, versetele de la 1 la 18 care prezintă Ungerea Mântuitorului Iisus Hristos în Betania, dar și Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim.

La Catedrala Patriarhală slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși.

După citirea pericopei evanghelice Patriarhul României a ținut un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în care a explicat simbolismul Mirului cu care Maria, sora lui Lazăr, a uns picioarele Mântuitorului Iisus Hristos: „Mirul de mare preț preînchipuia și Sfântul și Marele Mir care se sfințește în Biserica Ortodoxă în Sfânta și Marea Joi. Sfântul și Marele Mir format din multe mirodenii, din multe plante frumos mirositoare, din ulei și din vin care se fierb împreună și acest Sfânt și Mare Mir reprezintă deodată pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Duhul Sfânt pe care El L-a trimis ucenicilor și este folosit la sfințirea unei biserici, la sfințirea Antimisului care înseamnă un altar de pânză pe care este zugrăvită punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos și Cina cea de Taină adesea și fără de care nu se poate săvârși Sfânta Liturghie. Iar acest Antimis conține și moaște ale martirilor. Deci, Antimisul ține loc de Sfântă Masă atunci când Slujba Liturghiei se săvârșește în afara bisericii ca locaș de închinare. Sfântul și Marele Mir prefigurat în Mirul de mare preț al Mariei, sora lui Lazăr arată și prețuirea Bisericii față de Hristos ca răspuns al darurilor celor multe pe care Hristos, Unsul lui Dumnezeu, Mirul lui Dumnezeu cum este numit El în slujba de sfințire a Sfântului și Marelui Mir, ca răspuns la aceste daruri Mirul de mare preț înseamnă și toate darurile pe care noi le aducem lui Hristos în Biserică, mulțimea veșmintelor frumoase, a icoanelor, a obiectelor de cult ca semn al dragostei noastre pentru Hristos”.

De asemenea, Preafericirea Sa ne arată că Mântuitorul ne îndeamnă ca mai întâi să cultivăm relația cu El: „Și Mântuitorul Iisus Hristos arată că acest gest al Mariei este îndreptățit pentru că în el se exprimă dragostea ei și recunoștința ei față de Hristos Care i-a dăruit viață fratelui său Lazăr. De aceea, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu opune viața spirituală și acțiunea socială. Nu pune în opoziție Liturghia ca slujbă de recunoștință față de Dumnezeu și filantropia ca dragoste frățească, smerită, milostivă față de cei săraci. El spune †˜Lăsați-o pentru că ce a făcut ea a făcut spre îngroparea Mea†™, prevestind jertfa, iubirea Lui jertfelnică, și †˜pe săraci îi aveți pururi cu voi†™. Cu alte cuvinte, Mântuitorul ne îndeamnă ca mai întâi să cultivăm relația cu El, legătura cu El, izvorul vieții și al darurilor și după ce ne umplem de iubirea Lui smerită și jertfelnică prin Sfânta Liturghie care conține toate darurile Duhului Sfânt să ajutăm și săracii. Căci dacă ajutăm săracii, dar nu mergem la Liturghie există riscul ca ajutorarea săracilor să fie un act de mândrie, de superioritate egoistă față de cei săraci. Deci, avem nevoie de o legătură permanentă cu Hristos prin rugăciune, prin sfintele slujbe ca să dobândim iubirea lui smerită, dezinteresată și milostivă. O astfel de iubire să se arate apoi în milostenie”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat că Sărbătoarea care reiterează Intrarea Domnului în Ierusalim ne invită la o meditație asupra patimilor suferite de Mântuitorul Iisus Hristos: „Evanghelia ne arată și faptul că Învierea lui Lazăr din morți a patra zi când deja trupul începuse să intre în descompunere a mirat mulțimi de oameni și a făcut să crească entuziasmul și prețuirea lor față de Hristos încât mulți Îl urmau pe Hristos. Într-un fel, Învierea lui Lazăr din morți a grăbit pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos pentru că mai marii poporului cărturarii și fariseii, arhiereii poporului iudeu s-au umplut și mai mult de invidie și de ură față de Iisus după ce a înviat pe Lazăr din morți pentru că mulțimea a început să-i părăsească pe ei și să vină la Hristos. Și atunci au hotărât să-l omoare și pe Lazăr pentru că era mărturia vie a puterii lui Hristos de a învia morții. Însă pe de o parte poporul se grăbește să-L întâlnească pe Hristos, să-L prețuiască, să-L primească ca pe un împărat, iar pe de altă parte mai marii cărturarilor și fariseilor, împreună cu arhiereii, autoritățile religioase de atunci plănuiau prinderea și omorârea lui Iisus. Prin aceasta sărbătoarea de astăzi ne îndreaptă deja spre Săptămâna Sfântă și Mare a Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos spre răstignirea și moartea Sa, dar și spre Învierea Sa din morți biruind păcatul, iadul și moartea și dăruind lumii viață veșnică. Deci, vedem în Evanghelia de astăzi cum bucuria și recunoștința Mariei și a poporului față de Iisus începe a se împleti cu ura și invidia arhiereilor, mai marilor cărturarilor și fariseilor din poporul evreu”.

Smerenia Mântuitorului deci se păstrează în fiecare moment al vieții Sale, mai arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul Său: „Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare care marchează și bucuria întâlnirii cu Hristos a mulțimilor și împlinirea unei profeții și anume, că împăratul Israel va veni în Ierusalim călare pe mânzul asinei. El ședea pe mânzul unei asine, adică pe un asin tânăr cum se spune în Evanghelie, împlinind astfel o profeție care zice †˜Nu te teme fiica Sionului, căci împăratul Tău vine la tine șezând pe mânzul asinei†™. Și când intră triumfal în Ierusalim Mântuitorul rămâne smerit pentru că asinul era un animal modest ca și acum. Era un fel de semn al modestiei unei familii când nu avea cai, ci doar asin pentru a răspunde nevoilor gospodărești. Smerenia Mântuitorului deci se păstrează în fiecare moment al vieții Sale, nu numai atunci când este întristat ci și când este aclamat și întâmpinat cu multă bucurie. Evanghelia ne spune că în general copiii și tinerii au adus Mântuitorului ca semn de prețuire, de bucurie, de întâmpinare, de admirație flori și ramuri de finic, de copaci. De aceea, și noi astăzi purtăm ramuri de copaci, frunze de finic, de salcie și alte flori în procesiune sau când plecăm de aici le primim sfințite de la biserică”.

Patriarhul României a felicitat și pe românii care își sărbătoresc astăzi onomastica: „Ieri am participat la Pelerinajul de Florii și am spus că aceste flori simbolizează și florile credinței și ale virtuților după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, ale virtuților pe care le-am dobândit în post prin rugăciune, prin pocăință, prin postire, prin înfrânare. Deci, florile credinței și ale nevoinței duhovnicești sunt simbolizate de aceste flori ale sărbătorii de astăzi. Întrucât în poporul român există peste 1.400.000 de cetățeni, bărbați și femei, care poartă numele diferitelor flori îi felicităm pe toți și ne rugăm Bunului Dumnezeu să le dăruiască sănătate, bucurie și să fie pururi în Biserică flori ale credinței, ale speranței și ale iubirii creștine milostive față de cei din jurul lor. Cel mai răspândit nume e de Florin și apoi altele precum Florinel, Viorel, Viorica, Crizantema, Panseluța și multe alte flori au devenit numele credincioșilor și credincioaselor din Biserica noastră”.

În cadrul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa a hirotonit întru diacon pe seama Paraclisului Reședinței Patriarhale cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe pe tânărul teolog Răzvan Mihai Ciubotariu care până la acest moment a fost cântăreț bisericesc la Catedrala Patriarhală și la Paraclisul Reședinței Patriarhale.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul Psaltic Tronos al Patriarhiei Române dimineață la Slujba Utreniei, iar la Sfânta Liturghie de către Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

Credincioșii prezenți au primit la sfârșit, din partea Patriarhului României, iconițe reprezentând Intrarea Domnului în Ierusalim, dar și ramuri de salcie.

Comentarii Facebook


Știri recente