Duminica de dinaintea inceperii Sfantului si Marelui Post poarta denumirea de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a lasatului sec de branza.

Sfintii Parinti au randuit ca Duminica de dinaintea inceperii Sfantului si Marelui Post sa poarte denumirea de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, in amintirea faptului ca stramosii nostri, Adam si Eva, nu au respectat porunca postului de a nu manca din pomul oprit. Sfintii Parinti vor sa atraga astfel atentia ca nerespectarea Postului si si a Cuvantului lui Dumnezeu duce la pierderea comuniunii cu El si a Imparatiei Cerului. Duminica aceasta este ultima zi in care mai putem consuma lapte, branza sau oua pentru ca de luni incepe Postul Mare.

Despre semnificatia aceste zile si a postului care urmeaza ne-a vorbit Pr.Prof.Dr. Gheorghe Popa, decanul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfintii Parinti au randuit aceasta Duminica a Izgonirii lui Adam din Rai la inceputul Postului Mare, pentru ca Sfantul Vasile cel Mare spune intr-una din lucrarile sale ca Adam a fost izgonit din Rai deoarece nu a postit. Daca vrem sa redobandim Raiul, adica sa intram din nou in comuniune de iubire cu Dumnezeu trebuie sa postim. De aceea, Postul are aceasta semnificatie a fidelitatii noastre fata de iubirea si dreptatea lui Dumnezeu. Duminica trecuta a fost Duminica Infricosatei Judecati in care s-a pus accent pe dreptatea lui Dumnezeu, iar aceasta duminica ne atrage atentia ca prin neasumarea Postului iesim din comuniunea de iubire cu Dumnezeu pentru ca Postul este o atitudine spirituala pe care noi o avem, pe de o parte, in relatia noastra cu Dumnezeu, iar pe de alta parte, in relatia noastra cu semenii si cu intreaga creatie. Cand Dumnezeu i-a poruncit lui Adam sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului inseamna ca aceasta porunca a primit-o omul universal: fiecare om, fie ca este barbat, fie ca este femeie. Aceasta interdictie nu trebuie inteleasa ca una juridica; ca atare nici postul nostru crestin nu este o interdictie juridica, nu este doar o abstinenta, nu este doar o dieta sau un regim de ordin alimentar. Porunca ne arata ca exista un dialog intre om si Dumnezeu, in care pomul cunostintei binelui si raului devine expresia sensibila a fidelitatii noastre fata de Dumnezeu si a raspunsului pe care noi trebuie sa-l dam la iubirea lui Dumnezeu. Pomul cunostintei binelui si raului nu oferea stiinta prin sine insusi, ci prin modul in care omul ar fi stiut sa ramana in comuniune cu Dumnezeu, primind creatia ca dar. ‘Pomul cunostintei binelui si raului ar putea fi identificat cu intreaga creatie’, spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Nemancarea din pom exprima o atitudine a noastra fata de creatia lui Dumnezeu Care i-a daruit omului tot restul creatiei si s-a oprit la un singur pom care era o exceptie ce intarea regula in sensul ca omul era invitat sa primeasca intreaga creatie ca dar al lui Dumnezeu, iar pomul cunostintei binelui si raului era pomul care ii atragea atentia ca el trebuie sa primeasca creatia ca dar si, ca atare, sa devina o fiinta liturgica, euharistica, multumind lui Dumnezeu pentru dar. Prin practicarea postului trupesc in care este angajat trupul si duhovnicesc in care sunt angajate mintea, sensibilitatea si vointa noastra, Biserica ne invita sa ne pregatim pentru Inviere pentru ca daca raspundem la aceasta invitatie, ne va schimba fiinta si atitudinea noastra fata de Dumnezeu, fata de semeni si fata de creatie. In Biserica noastra, Postul presupune niste exigente specifice pe care nu le mai regasim in alta Biserica, fiind postul practicat si de Adam inainte de cadere, in Paradis: Adam are binecuvantarea sa se hraneasca cu tot ceea ce este in creatia sa, orice samanta care creste pe pamant. Aceasta inseamna ca, in perioada de dinainte de caderea in pacat, hrana omului nu implica suferinta, pentru ca sacrificarea atator animale de-a lungul istoriei implica intrarea suferintei in existenta noastra umana. Exigentele postului crestin in Biserica Ortodoxa se leaga de exigentele postului adamic din perioada de dinainte de cadere. A posti inseamna a recunoaste ca nu totul ne apartine, ca noi nu suntem stapanii creatiei si ca intreaga creatie este dar al lui Dumnezeu ce suspina dupa iubirea lui Dumnezeu. Postul nostru angajeaza 3 realitati fundamentale pentru viata noastra duhovniceasca: in primul rand, prin post, fiinta noastra devine mai transparenta si mai pregatita pentru rugaciune, pentru comuniune cu Dumnezeu; in al doilea rand, prin post devenim mai disponibili sa ajutam pe celalalt, pe semenul nostru pentru ca Biserica nu ne invita prin post sa facem economii, ci din ceea ce ne prisoseste, prin restrangerea noastra alimentara, sa oferim cate ceva din darurile noastre si celor care sunt in dificultate; in al treilea rand, asumarea postului presupune o atitudine corecta fata de creatie, fata de aceste fiinte vulnerabile pe care noi le sacrificam in fiecare zi. In perioada aceasta de post, intreaga creatie este invitata sa respire in duhul iubirii lui Dumnezeu. Daca fiecare ne-am asuma aceasta cale a postului, atunci cred ca si pamantul, si fiintele vulnerabile s-ar simti mai usurate si mai binecuvantate de Dumnezeu, pentru ca starea noastra spirituala din perioada postului se rasfrange asupra mediului in care traim.’

Comentarii Facebook


Știri recente