Duminica a II-a dupa Pasti sau a Sf. Apostol Toma

Biserica Ortodoxa il pomeneste astazi, in Duminica a II-a dupa Pasti, pe Sf. Apostol Toma. In aceasta zi, Mantuitorul s-a aratat ucenicilor prin usile incuiate, pentru a doua oara dupa Inviere. Pentru ca Toma nu credea in Invierea Mantuitorului, Iisus l-a indemnat sa-i atinga semnele ramase pe corp in urma rastignirii Sale. Dupa acest moment, Toma il marturiseste fara nici o indoiala pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu, realitatea Invierii Domnului fiind dovedita astfel inca o data pentru cei care nu puteau crede. Despre pericopa evanghelica citita in aceasta duminica ne-a vorbit parintele prof. Gheorghe Safta, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox ‘Sf. Ioan Gura de Aur’ din Targoviste: ‘Pericopa evanghelica a Duminicii a II-a dupa Pasti are in centrul ei doua dintre aratarile Domnului dupa Inviere, in prima zi a saptamanii, Duminica Invierii, si apoi la 8 zile cand intre Apostoli se gasea si Sf. Apostol Toma. Primul cuvant al lui Iisus a fost adresat catre Toma, cand El l-a chemat sa se apropie, sa pipaie si sa se convinga ca sa creada. Necredinciosul s-a apropiat, a vazut si a crezut exclamand: ‘Domnul meu si Dumnezeul meu’. Atunci, Mantuitorul i-a dat raspunsul care rasuna ca un ecou atat de puternic pana astazi: ‘Ai crezut fiindca ai vazut; fericiti cei ce au crezut, dar nu au vazut’.

De asemenea, pr. prof. Gheorghe Safta ne-a explicat de ce este atat de important sa credem in Dumnezeu, fara sa avem nevoie de dovezi palpabile: ‘Credinta este convingerea, consimtirea, increderea ferma, voluntara, ca ceea ce ni s-a facut cunoscut de catre cineva, fie prin cuvant, fie prin scris contine realitatea, adevarul. Vorbind despre credinta noastra crestina, suntem convinsi ca ea este credinta pe care au avut-o sfintii, mosii si stramosii nostri. Documentele, vechimea cartii, vechimea bisericilor ne dovedesc ca in urma cu multe sute de ani, inaintasii nostri au avut aceasta credinta. Credinta crestina se intemeiaza pe autoritatea dumnezeiasca; ea este necesara tuturor fiilor Bisericii si are caracter universal. Credinta este un dar al lui Dumnezeu revarsat in sufletul nostru, fara vreun merit din partea noastra. Fara credinta nu ne putem mantui, fara credinta nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor care il cauta. Inchei cu indemnul Sf. Petru: ‘Credeti in Dumnezeu fara sa-L vedeti si va veti bucura cu o bucurie negraita’. In Duminica Tomei, in biserici, se face pomenirea mortilor, pentru prima data dupa Inviere, aratandu-se astfel speranta si credinta in invierea mortilor la sfarsitul veacurilor.

Comentarii Facebook


Știri recente